Jocul cu cartoful fierbinte

Nicolae Vacaroiu, premier al Romaniei intre 1992 - 1996, actual presedinte al Senatului, al doilea om in stat, a devenit , dupa cum spune fostul sau patron Sorin Ovidiu Vantu, "un cartof fierbinte in mainile PSD". La vremea aparitiei in presa a contractului de 700.000 de dolari incheiat cu SOV pentru a-i infiinta o banca, Nicole Vacaroiu a zis senin ca atata face iscusinta sa in domeniu. Iar despre suspiciunea de trafic de influenta, asta nu se pune, pentru ca, in 1999, cand a semnat contractul, era doar un biet senator din opozitie. Inaltul demnitar PSD uita sa precizeze ca a ramas presedinte al respectivei banci - BID - si dupa ce a ajuns presedinte al Senatului, demisia din functia platita regeste de SOV survenind cu mare greutate, numai in urma acuzelor din presa. Cu siguranta, temperatura cartofului Vacaroiu va creste si mai mult daca alegatorii sai si ai PSD totodata, vor afla salariul incasat de presedintele Senatului de la Sorin Ovidiu Vantu. Cele doua personaje legate prin semnatura contractuala sunt, de fapt, reprezentantii unui sistem al coruptiei generalizate care s-a instalat la conducerea Romaniei de la Revolutie incoace. Schema este simpla si eficienta. Cei care ajung la guvernare asigura accesul la resurse si imunitate in fata legii. Exploatarea resurselor, cea mai importanta fiind chiar bugetul statului, apoi sistemul bancar, padurile, licitatiile si toate celelalte, aduce profituri pe cat de uriase, pe atat de sigure celor carora li se atribuie acest drept. Acumularea fabuloasa de capital in mainile unor grupuri de interese politico - economice nu are nici macar "meritul" de a crea capitalism salbatic, darmite capitalism, fara a mai vorbi de capitalismul modern al tarilor dezvoltate. Magnatii sistemului nu creaza valoare, se opun liberalizarii economiei, tin la proprietatea de stat - sursa averilor personale, ca la ochii din cap. Pentru societate, rezultatele acestui tip de guvernare inseamna saracie si subdezvoltare. Locul ocupat de Romania in procesul de integrare, ultima alaturi de Bulgaria, unde acelasi sistem a dus la falimentul declarat al tarii, nu este o fatalitate, ci un efect. Nu degeaba oficialii UE si NATO afirma cu toate ocaziile ca principalul obstacol in calea aderarii Romaniei il reprezinta coruptia. In consecinta, Adrian Nastase a declarat razboi coruptiei. Ion Iliescu la fel. Ca sa fie mai convingator, premierul a mai declarat o data razboi coruptiei. Presedintele a folosit repede cateva ocazii festive pentru a ataca saracia si, bineinteles, coruptia. Decis sa nu piarda prim-planul, seful guvernului s-a deplasat la MI si a trasat sarcina sa se faca planul la anticoruptie. Daca, pana acum, toate campaniile impotriva flagelului numarul 1 au esuat, competitia declansata intre premier si presedinte va aduce, cine stie, mai multe rezultate. Vor aparea, poate, mai multi cartofi fierbinti, dintr-o tabara sau din cealalta. Dar, oricat de incinsi ar fi, cu un sac de cartofi nu se castiga nici increderea poporului si nici nu se intra in Europa.