Parisul a fost zguduit marti seara de o noua ciocnire violenta intre politie si un grup de tineri din suburbiile capitalei franceze, incident petrecut la Gara de Nord si sfarsit cu ranirea a noua persoane si arestarea a cel putin 13, potrivit Reuters.
Incidentul, care a reamintit parizienilor de revoltele extinse din toamna lui 2005, a animat campania
electorala pentru alegerile prezidentiale din aprilie-mai, oferind motive de disputa pentru socialisti si conservatori.
Violentele au izbucnit in momentul in care un calator a incercat sa patrunda fara bilet in Gara de Nord - un punct central al curselor feroviare spre suburbiile Parisului.
Tanarul a fost oprit de fortele de ordine, si disputa s-a transformat intr-o altercatie. Zeci de tineri, majoritatea de culoare, au sarit in apararea calatorului clandestin, batandu-se cu politia si distrugand vitrinele
magazinelor si automatele de bilete.
Fortele de ordine au avut nevoie de opt ore si au fost nevoite sa foloseasca gazele
lacrimogene pentru a-i imprastia pe cei aproximativ o suta de protestatari. Bilantul: noua raniti, angajati ai cailor ferate si un politist, si 13 arestati, printre care cinci minori.
Un bun subiect de campanie
Printre sloganurile strigate de protestatari s-au remarcat si „politia este peste tot, justitia nicaieri!”, sau „Sarkozy ipocritul!” - o referire la fostul ministru de interne si actualul candidat la presedintie, Nicolas Sarkozy, care s-a remarcat printr-o atitudine dura impotriva participantilor la revoltele din toamna lui 2005.
Noul ministru de interne, Francois Baroin, a justificat insa interventia rapida a fortelor de ordine, explicand ca persoana prinsa fara bilet este un „imigrant aflat in ilegalitate si un recidivist cunoscut de politie”.
Ieri, deputatul socialist Jean-Christophe Cambadelis a denuntat atmosfera „tipica lui Nicolas Sarkozy”, caracterizata, potrivit acestuia, prin „tensiuni, condamnari, violenta verbala si stigmatizare” - declaratie sustinuta de Julien Dray, purtatorul de cuvant al lui Segolene Royal, candidata socialistilor la alegerile prezidentiale.
In vreme ce purtatorul de cuvant al candidatului conservator la presedintie i-a acuzat pe socialisti ca „justifica dezordinea si actele de violenta”, Sarkozy a precizat la randul sau ca Franta pare a fi singura tara unde este considerat anormal sa arestezi pe cineva care nu-si plateste biletul si agreseaza fortele de ordine.
sâmbătă, 21 februarie 2009
Italienii au adus Mafia in Comisia Europeana
Coruptia tulbura apele la Bruxelles
La numai trei zile dupa serbarile de la Berlin, un scandal de coruptie loveste dur in imaginea Uniunii Europene si asa destul de slabita de polemicile privind adoptarea unui nou tratat constitutional. O ancheta de amploare scoate la iveala coruptia din cadrul institutiilor europene, legaturile dintre Mafia si UE, dar si „batalia“ pentru contracte in valoare de milioane de euro.
Un functionar al Comisiei Europene, asistentul unui deputat european si un om de afaceri - toti trei italieni - au fost inculpati si plasati în detentie, ieri, la Bruxelles pentru presupusa lor implicare într-un caz de coruptie în cadrul institutiilor Uniunii Europene, a anuntat Parchetul din Belgia, relateaza AP. Functionarul european, în vârsta de 46 de ani, lucreaza la serviciul Comisiei Europene care se ocupa de infrastructurile delegatiilor. Cel de-al doilea inculpat, care are 60 de ani, este asistentul personal al unui deputat din Parlamentul European.
Cel de-al treilea acuzat, în vârsta de 39 de ani, conduce un consortiu în sectorul imobiliar. Cei trei inculpati, cu domiciliul în Bruxelles, dar ale caror nume nu au fost dezvaluite, sunt acuzati îndeosebi de fals si uz de fals, coruptie, escrocherie si asociere pentru comiterea de infractiuni, a declarat Jos Colpin, purtatorul de cuvânt al Parchetului belgian. Acesta a mai precizat ca este vorba de mita în valoare „de milioane de euro pe o perioada de peste 10 ani“. Potrivit cotidianului The Times, in centrul anchetei se mai afla si doi europarlamentari italieni, suspectati de legaturi cu Mafia. Acest caz este legat de suspiciunile de mita, data de mai multe companii unor functionari europeni, pentru a influenta ofertele privind instalarea sistemelor de securitate în birourile
institutiilor Uniunii Europene din mai multe state.
Perchezitii in patru tari
In cadrul anchetei au fost efectuate peste 40 de perchezitii în Belgia, Italia, Franta si Luxemburg. Potrivit Parchetului din Bruxelles, operatiunea, întreprinsa de un numar de peste 150 de politisti dupa trei ani de ancheta, a vizat persoane particulare, societati comerciale, banci, sediul Comisiei Europene si biroul
unui oficial din Parlamentul European. Anchetatorii belgieni încearca, astfel, sa faca lumina în ceea ce priveste conditiile în care anumite cladiri publice europene ar fi fost propuse pentru a deveni sedii ale delegatiilor Comisiei Europene în strainatate. Ancheta a fost lansata in urma unei sesizari facute Oficiul European de Lupta Antifrauda catre justitia belgiana in iunie 2004.
Un dezastru politic
Din punct de vedere politic, acest scandal este un dezastru pentru Comisia Europeana, care a adoptat un cod de conduita impotriva coruptiei in 1997. De atunci, mai multe scandaluri au zguduit institutiile europene, si nu toate s-au legat de coruptie. Prinsa pe picior gresit, Comisia Europeana da asigurari
ca aplica o „politica de toleranta zero“ in materie de coruptie. Actualul scandal reaminteste de afacerea Cresson, care a zguduit in 1999 executivul comunitar. Comisia condusa atunci de Jacques Santer a demisionat dupa acuzatiile de favoritism lansate la adresa membrilor sai, printre care fostul premier francez Edith Cresson.
La numai trei zile dupa serbarile de la Berlin, un scandal de coruptie loveste dur in imaginea Uniunii Europene si asa destul de slabita de polemicile privind adoptarea unui nou tratat constitutional. O ancheta de amploare scoate la iveala coruptia din cadrul institutiilor europene, legaturile dintre Mafia si UE, dar si „batalia“ pentru contracte in valoare de milioane de euro.
Un functionar al Comisiei Europene, asistentul unui deputat european si un om de afaceri - toti trei italieni - au fost inculpati si plasati în detentie, ieri, la Bruxelles pentru presupusa lor implicare într-un caz de coruptie în cadrul institutiilor Uniunii Europene, a anuntat Parchetul din Belgia, relateaza AP. Functionarul european, în vârsta de 46 de ani, lucreaza la serviciul Comisiei Europene care se ocupa de infrastructurile delegatiilor. Cel de-al doilea inculpat, care are 60 de ani, este asistentul personal al unui deputat din Parlamentul European.
Cel de-al treilea acuzat, în vârsta de 39 de ani, conduce un consortiu în sectorul imobiliar. Cei trei inculpati, cu domiciliul în Bruxelles, dar ale caror nume nu au fost dezvaluite, sunt acuzati îndeosebi de fals si uz de fals, coruptie, escrocherie si asociere pentru comiterea de infractiuni, a declarat Jos Colpin, purtatorul de cuvânt al Parchetului belgian. Acesta a mai precizat ca este vorba de mita în valoare „de milioane de euro pe o perioada de peste 10 ani“. Potrivit cotidianului The Times, in centrul anchetei se mai afla si doi europarlamentari italieni, suspectati de legaturi cu Mafia. Acest caz este legat de suspiciunile de mita, data de mai multe companii unor functionari europeni, pentru a influenta ofertele privind instalarea sistemelor de securitate în birourile
institutiilor Uniunii Europene din mai multe state.
Perchezitii in patru tari
In cadrul anchetei au fost efectuate peste 40 de perchezitii în Belgia, Italia, Franta si Luxemburg. Potrivit Parchetului din Bruxelles, operatiunea, întreprinsa de un numar de peste 150 de politisti dupa trei ani de ancheta, a vizat persoane particulare, societati comerciale, banci, sediul Comisiei Europene si biroul
unui oficial din Parlamentul European. Anchetatorii belgieni încearca, astfel, sa faca lumina în ceea ce priveste conditiile în care anumite cladiri publice europene ar fi fost propuse pentru a deveni sedii ale delegatiilor Comisiei Europene în strainatate. Ancheta a fost lansata in urma unei sesizari facute Oficiul European de Lupta Antifrauda catre justitia belgiana in iunie 2004.
Un dezastru politic
Din punct de vedere politic, acest scandal este un dezastru pentru Comisia Europeana, care a adoptat un cod de conduita impotriva coruptiei in 1997. De atunci, mai multe scandaluri au zguduit institutiile europene, si nu toate s-au legat de coruptie. Prinsa pe picior gresit, Comisia Europeana da asigurari
ca aplica o „politica de toleranta zero“ in materie de coruptie. Actualul scandal reaminteste de afacerea Cresson, care a zguduit in 1999 executivul comunitar. Comisia condusa atunci de Jacques Santer a demisionat dupa acuzatiile de favoritism lansate la adresa membrilor sai, printre care fostul premier francez Edith Cresson.
Ambasadorul SUA critica Romania!
Nicholas Taubman a criticat autoritatile romane in fata Camerei Americane de Comert.
Ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti a apreciat ca neintelegerile din cadrul puterii de la Bucuresti ii fac pe investitorii straini sa aiba dubii sa inceapa afaceri in tara nostra.
"Reprezentantii companiilor private si membrii guvernului american pun o multime de intrebari despre Romania, pentru ca incearca sa inteleaga incotro se îndreapta tara.", a apreciat Taubman.
Reprezentantul Washingtonului la Bucuresti a adaugat ca este foarte important ca Romania sa continue progresele in domenii-cheie precum justitia si combaterea coruptiei.
"Arieratele din aceste domenii nu ar trimite un semnal corespunzator partenerilor Romaniei.", a subliniat
ambasadorul.
Acesta a mai comentat ca spera ca lucrurile se vor linisti si ca puterea de la Bucuresti va incepe sa actioneze in interesul tuturor romanilor.
Ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti a apreciat ca neintelegerile din cadrul puterii de la Bucuresti ii fac pe investitorii straini sa aiba dubii sa inceapa afaceri in tara nostra.
"Reprezentantii companiilor private si membrii guvernului american pun o multime de intrebari despre Romania, pentru ca incearca sa inteleaga incotro se îndreapta tara.", a apreciat Taubman.
Reprezentantul Washingtonului la Bucuresti a adaugat ca este foarte important ca Romania sa continue progresele in domenii-cheie precum justitia si combaterea coruptiei.
"Arieratele din aceste domenii nu ar trimite un semnal corespunzator partenerilor Romaniei.", a subliniat
ambasadorul.
Acesta a mai comentat ca spera ca lucrurile se vor linisti si ca puterea de la Bucuresti va incepe sa actioneze in interesul tuturor romanilor.
Olteanu a plecat in China cu sotie, staff si sase colegi
Jumatate dintre membrii conducerii Camerei Deputatilor, in frunte cu presedintele forului legislativ, Bogdan Olteanu, isi petrec aceasta saptamana in China. Desi este vorba despre o actiune parlamentara, Olteanu raspunzand unei invitatii a oficialilor chinezi, absenta celor sase deputati, dintr-un total de 13, a dus la blocarea partiala a activitatii Biroului
Permanent. In ultimele doua sedinte, discutarea si aprobarea mai multor solicitari, note si memorandumuri au fost amanate. "O saptamana nu moare nimeni. Sa o lasam pentru data viitoare, sa fie si presedintele Camerei si sa avem cvorum complet de lucru", au convenit, la fiecare intrunire, parlamentarii ramasi in tara. Printre documentele "lasate pe data viitoare" se numara informari din partea Comisiilor juridica si pentru drepturile omului in privinta stadiului dezbaterii Legii lustratiei, o solicitare a grupului PNL de constituire a unei comisii de ancheta si un memorandum intern legat de asigurarea serviciilor de transport aerian si cazare in strainatate.
Acesta din urma s-a aflat pe ordinea de zi de ieri a Biroului Permanent. "Acest memorandum nu s-a discutat", a anuntat secretarul Camerei, deputatul PSD, Valeriu Zgonea. El a precizat, in schimb, ca intentia conducerii forului legislativ este de a reduce costurile deplasarilor in strainatate. "Solutia este sa scadem costurile pentru deplasarile in strainatate sau sa cream un serviciu care sa se ocupe de cazare", a aratat deputatul. O decizie va fi luata numai dupa intoarcerea in tara a lui Bogdan Olteanu si a restului parlamentarilor, cand acestia trebuie sa-si deconteze cheltuielile facute in timpul
vizitei in China. De altfel, deplasarea nu este deloc una ieftina. Numai biletele de avion au costat cateva zeci de mii de euro, avand in vedere ca presedintele Camerei a tinut sa mearga, alaturi de parlamentari si de sotie, si cu un staff format din cinci persoane, printre care si secretarul general al forului legislativ, Georgeta Ionescu. "Lista personalului o aprob eu", le-a spus raspicat Olteanu, in sedinta in care s-a aprobat vizita, colegilor sai din Biroul Permanent, care incercau sa-l ajute propunandu-i sa apeleze la un consilier cunoscator de limba chineza, angajat la Camera Deputatilor. In plus
, inaintea plecarii, Bogdan Olteanu a mai cerut 2.600 de euro pentru cadourile simbolice pe care urma sa le ofere in cadrul intalnirilor bilaterale, printre aceste numarandu-se 4 vase Gallee, 3 seturi de birou, 6 medalii, 10 portofele, 15 brelocuri si obiecte de artizanat. Din tara, Zgonea a comentat, ieri, ca "nu e bine sa neglijam China in acest moment, o tara aflata intre primele puteri ale lumii".
Permanent. In ultimele doua sedinte, discutarea si aprobarea mai multor solicitari, note si memorandumuri au fost amanate. "O saptamana nu moare nimeni. Sa o lasam pentru data viitoare, sa fie si presedintele Camerei si sa avem cvorum complet de lucru", au convenit, la fiecare intrunire, parlamentarii ramasi in tara. Printre documentele "lasate pe data viitoare" se numara informari din partea Comisiilor juridica si pentru drepturile omului in privinta stadiului dezbaterii Legii lustratiei, o solicitare a grupului PNL de constituire a unei comisii de ancheta si un memorandum intern legat de asigurarea serviciilor de transport aerian si cazare in strainatate.
Acesta din urma s-a aflat pe ordinea de zi de ieri a Biroului Permanent. "Acest memorandum nu s-a discutat", a anuntat secretarul Camerei, deputatul PSD, Valeriu Zgonea. El a precizat, in schimb, ca intentia conducerii forului legislativ este de a reduce costurile deplasarilor in strainatate. "Solutia este sa scadem costurile pentru deplasarile in strainatate sau sa cream un serviciu care sa se ocupe de cazare", a aratat deputatul. O decizie va fi luata numai dupa intoarcerea in tara a lui Bogdan Olteanu si a restului parlamentarilor, cand acestia trebuie sa-si deconteze cheltuielile facute in timpul
vizitei in China. De altfel, deplasarea nu este deloc una ieftina. Numai biletele de avion au costat cateva zeci de mii de euro, avand in vedere ca presedintele Camerei a tinut sa mearga, alaturi de parlamentari si de sotie, si cu un staff format din cinci persoane, printre care si secretarul general al forului legislativ, Georgeta Ionescu. "Lista personalului o aprob eu", le-a spus raspicat Olteanu, in sedinta in care s-a aprobat vizita, colegilor sai din Biroul Permanent, care incercau sa-l ajute propunandu-i sa apeleze la un consilier cunoscator de limba chineza, angajat la Camera Deputatilor. In plus
, inaintea plecarii, Bogdan Olteanu a mai cerut 2.600 de euro pentru cadourile simbolice pe care urma sa le ofere in cadrul intalnirilor bilaterale, printre aceste numarandu-se 4 vase Gallee, 3 seturi de birou, 6 medalii, 10 portofele, 15 brelocuri si obiecte de artizanat. Din tara, Zgonea a comentat, ieri, ca "nu e bine sa neglijam China in acest moment, o tara aflata intre primele puteri ale lumii".
C. T. Popescu la 100%: Alianţa a început să moară când l-a plâns Băsescu pe Stolojan
În emisiunea "100%" de miercuri seara, referindu-se la calitatea proastă a politicienilor români, Cristian Tudor Popescu se plânge că nu am avut o clauză de salvgardare şi pentru aceştia. C. T. Popescu recunoaşte că a fost gânditor şi melancolic în toată această vânzoleală de astăzi, pentru că domnii miniştri "par să se distreze", în timp
ce întreaga ţară îşi face griji pentru imaginea României.
"Alianţa a început să moară încă din septembrie 2004, când a fost făcută rocada cu Stolojan şi Băsescu plângea. Atunci a fost începutul minciunii, faultul intelectual", crede Cristian Tudor Popescu.
"Obiectivele lui Băsescu sunt înceţoşate din cauza mijloacelor pe care le foloseşte. Preşedintele este un luptător singuratic", a conturat Emil Hurezeanu portretul preşedintelui.
"Suporterii lui Traian Băsescu, pe care eu îi văd şi îi observ, au o continuitate cu suporterii lui Corneliu Vadim Tudor din 2000. Tot ce acuză Băsescu a făcut chiar el", mai spune Popescu, rugat şi el să schiţeze profilul preşedintelui.
România nu va mai avea Guvern cu un singur partid, ci doar guverne de coaliţie, guverne minoritare - aceasta este una dintre concluziile analiştilor invitaţi în emisiune. Emil Hurezeanu sprijină un astfel de Guvern, pentru că sunt sisteme de compromis, de colaborare şi deschidere.
C.T. Popescu dezvăluie, la finalul emisiunii, că el mai consideră că Traian Băsescu repezintă o soluţie pentru România.
ce întreaga ţară îşi face griji pentru imaginea României.
"Alianţa a început să moară încă din septembrie 2004, când a fost făcută rocada cu Stolojan şi Băsescu plângea. Atunci a fost începutul minciunii, faultul intelectual", crede Cristian Tudor Popescu.
"Obiectivele lui Băsescu sunt înceţoşate din cauza mijloacelor pe care le foloseşte. Preşedintele este un luptător singuratic", a conturat Emil Hurezeanu portretul preşedintelui.
"Suporterii lui Traian Băsescu, pe care eu îi văd şi îi observ, au o continuitate cu suporterii lui Corneliu Vadim Tudor din 2000. Tot ce acuză Băsescu a făcut chiar el", mai spune Popescu, rugat şi el să schiţeze profilul preşedintelui.
România nu va mai avea Guvern cu un singur partid, ci doar guverne de coaliţie, guverne minoritare - aceasta este una dintre concluziile analiştilor invitaţi în emisiune. Emil Hurezeanu sprijină un astfel de Guvern, pentru că sunt sisteme de compromis, de colaborare şi deschidere.
C.T. Popescu dezvăluie, la finalul emisiunii, că el mai consideră că Traian Băsescu repezintă o soluţie pentru România.
Liiceanu, despre „cum sa dai cu Heidegger in geamul lui Basescu“
Se implineste o luna de cind ziarul „Ziua“ il supune pe Gabriel Liiceanu unei campanii
continue de denigrare. Ea a inceput cu doua pagini de ziar al caror titlu - „Liicheanu“ - a fost scos si pe prima pagina, cu poza si cu subtitluri incendiare, din care rezulta ca Liiceanu „a furat din Heidegger“, ca „si-a inventat disidenta“, ca „si-a cosmetizat opera antedecembrista“ si ca, „in general, are mari probleme de morala“. Doua saptamini mai tirziu, unghiul de atac a fost schimbat: s-a trecut de la terfelirea persoanei la terfelirea institutiei de care e legat numele sau, la Humanitas: privatizari profitabile, esalonari vinovate, datorii curente la bugetul de stat...
Domnule Liiceanu, pentru inceput, vreau sa va pun urmatoarea intrebare. A doua zi dupa dezlantuirea atacului din „Ziua“, spuneat i, in ziarul „Romania libera“, ca ati citit toate acuzele de acolo „cu amuzament“, intrucit vi se pareau enorme si, pentru orice om cu scaun
la cap, total neverosimile si ilare. Continuati sa credeti acest lucru si dupa acest „foc continuu“ de aproape o luna? Nu credeti ca lumea va incepe sa gindeasca asa: „Dom’le, n-o fi totul adevarat din ce-i pun omului asta in spate, dar ceva-ceva pina la urma tot este“? Nu va temeti de acest „ceva-ceva“? Si, in fond, domnule Liiceanu, chiar nu e nimic adevarat din ce spun acuzatorii dvs. de la „Ziua“?
M-am amuzat, ce-i drept, copios citind primele pagini din „Ziua“, cele publicate sub titlul „Liicheanu“. Razbatea din ele atita rea-credinta, ura, frustrare, mirsavie, incultura etc., incit acest „prea mult“ facea ca lucrurile sa vireze spre comic si derizoriu, ticalosia raminind intacta. Si un copil de gradinita simtea ca „domnii aia erau rai“. Era, in proiectantii montajului si in executantii lui, un amestec straniu de raceala in calcularea raului si patima in realizarea lui. Nu m-am putut impiedica sa ma intreb ce anume din persoana mea si din faptele mele poate sa-i scoata din minti in asemenea masura.
Faptul, se pare, ca ati semnat (sau chiar ati scris) un apel care s-a dovedit extrem de bine tintit si care „a scos din minti“ si o parte a clasei politice din Romania sau, mai precis, pe cei care erau „anti-Basescu“. Nimic, totusi, nu putea, la prima vedere, sa justifice o asemenea violenta si o asemenea punere in scena. Ba da. Faptul ca v-ati transformat, cu vremea, intr-un fel de „reper“, in ceva extrem de credibil prin tinuta publica si prin capacitatea de a exprima in mod simplu, clar si transant ceea ce foarte multi oameni simt la un moment dat. De-asta trebuia sa fiti murdarit, tavalit putin prin noroi. Sa fiti facut necredibil. Ziceati ca nu v-a afectat. Chiar deloc? Si repet intrebarea: nu va simtiti vulnerabil in nici unul din punctele in care ati fost atacat?
„Sa arunci cu Heidegger in geamu’ lui Basescu“
La inceput, singurul lucru care m-a afectat a fost soarta lui Heidegger in Romania, gindul ca unul dintre cei mai rasati ginditori ai lumii a putut fi tras intr-o mizerabila reglare de conturi romaneasca. E ca si cum regina Angliei ar fi fost violata intr-un parc de niste boschetari. Un prieten, Vlad Zografi, care are un umor nebun, imi spune zilele trecute: „Mai, zice, formidabil! Cind te gindesti ca Heidegger e folosit pe post de piatra de spart geamu’ lui Basescu. Auzi, sa arunci cu Heidegger in geamu’ lui Basescu!“.
Asta a fost la inceput. Pe urma, lucrurile au luat alta turnura. Dupa prima reactie de amuzament - am sa rezolv totul la tribunal, mi-am zis - au urmat indignarea si revolta in fata a ceea ce se petrecea.
Ce se petrecea, in fond?
Se petrecea o substituire de imagine. Este o tehnica cu mult mai evoluata decit aceea a lui „calomniati, calomniati, pina la urma tot ramine ceva“. Comunistii au descoperit tehnica grosolana si radicala, dar extrem de eficienta, a rasturnarii imaginii. Ea este bazata pe minciuna 100%. E ca si cum ti s-ar confectiona alt trup, ca si cum ai deveni altul. Tu insuti trebuie sa ajungi sa nu te mai recunosti in imaginea care pina atunci era a ta si sa incepi sa crezi ca arati ca in noua imagine, cea confectionata cu gindul de a fi distrus. Aceasta tehnica merge pe practicarea minciunii necredibile si uriase, dar care, tocmai pentru ca e necredibila si uriasa, devine credibila: prin enormitate si prin repetitie. Tehnica e simpla, ba chiar puerila. Se stie despre cineva ca este onest? Atunci trebuie sa afirmi in gura mare ca de fapt este bandit, hot si veros. Se stie despre cineva ca e bun, generos etc.? Incepind de miine vom spune despre el ca e zgircit si rau ca o fiara. Despre sfinte vei spune ca sint tirfe, despre un tata iubitor vei spune ca si-a abandonat copiii etc.
Si de ce ar fi eficace o asemenea tehnica de murdarire, de vreme ce toata lumea stie ca nu e asa?
Asta e foarte usor de facut in societatile mari. Nu o poti aplica intr-un sat, de pilda, in care „toata lumea stie ca nu e asa“, dar o poti aplica la scara unei tari (unde nu toata lumea „te stie“ personal) si cind afirmatia pe care o faci are prestigiul lucrului scris (ziarul) sau al imaginii (televiziunea). Si cind o faci sistematic, sub forma unei campanii. Se gasesc apoi oricind doi-trei oameni dispusi sa intre in acest scenariu al defaimarii care, urindu-te, vor spune despre tine orice. Iar lumea nu poate sa creada ca albul poate fi transformat in negru si invers fara nici un temei. De fapt, asta e slabiciunea plamezii umane: nu accepta ca poate fi radical mintita.
E vorba, de fapt, despre o tehnica a schimbarii semnelor.
Intocmai. Daca, de pilda, despre Liiceanu se stie ca e un profesionist respectat in domeniul lui si ca a introdus in cultura romana pe unul dintre cei mai importanti ginditori ai lumii, tu vei spune despre el nu ca a tradus aproape 2.000 de pagini din ginditorul acela, ci ca e un plagiator si ca l-a plagiat pe insusi autorul caruia i-a dedicat o parte din viata
. Daca Liiceanu pare un om nepatat social, care si inainte de ’90, si dupa aceea a incercat sa traverseze o perioada grea a istoriei evitind anumite gesturi compromitatoare, tu vei spune despre el ca a fost un profitor al tuturor regimurilor. Daca despre Liiceanu „toata lumea stie“ ca a transformat vechea Editura Politica a PCR intr-una dintre cele mai luminoase institutii de cultura din Romania si ca aceasta institutie are un comportament fiscal impecabil, atunci „toata lumea“ trebuie sa stie ca succesul lui Humanitas se explica prin „conturile fabuloase“ ale vechii edituri de partid si ca Humanitas e plina de datorii la bugetul de stat. Asta e tehnica „schimbarii semnelor“ de care vorbeati dvs. sau cea a „rasturnarii de imagine“ de care vorbeam eu: o imagine (a mea) trebuie inlocuita cu o alta, opusa primeia, si care totodata sa-i ia locul. Dintr-o imagine a binelui trebuie sa faci una a raului.
Sint mai usor de manipulat oamenii blazati
Si de ce e nevoie de asta?
Pentru ca sint mai usor de manipulat oamenii blazati, scirbiti, care nu mai cred in nimic, care nu mai au repere, care si-au pierdut speranta. Oamenii trebuie sa ajunga sa creada ca nu mai e nimic sfint pe lumea asta si ca, deci, totul e cu putinta si totul e permis. Pentru asta trebuie sa dispara exemplele de oameni care, cum spuneati, ar putea deveni repere. Oamenii trebuie sa ajunga sa spuna: „Aoleu, m-am inselat. Nici in asta nu pot sa am incredere“. Iar de la „nici asta, nici asta“ la „toti sint lichele, corupti etc.“ mai e doar un pas. Cei de la „Ziua“ cu asta se ocupa: „Mai exista vreun om in Romania cu un capital public-moral intact? Daca exista, atunci sa trecem sa-l demolam“. Lichelele nu functioneaza bine cu adevarat decit atunci cind nu au termen de comparatie care sa-i dea de gol ca lichele. Ei trebuie sa-i faca pe oameni sa creada ca toata lumea e asa, ca ei. Toti trebuie trasi in mocirla lor.
Acceptati, deci, ca faceti parte dintre acesti oameni care „merita“ sa fie demolati?
Nu am pretins niciodata ca sint un inger. Dar am tinut sa am o anumita impecabilitate sociala. Nu e usor sa traiesti in comunism, sa fii scriitor si sa nu-ti prostituezi niciodata cuvintele. Nu e usor sa traiesti intr-o societate draceasca si sa refuzi aranjamente
cu diavolul.
Inainte de a-mi raspunde la ce v-am intrebat la inceput, spuneti-mi, considerati ca pina in 1990 ati fost disident? In „Ziua“ ati fost acuzat ca v-ati confectionat un asemenea destin cind, de fapt, ati fost un „profitor“.
M-am ferit tot timpul
sa-mi fac un titlu de glorie din refuzurile sistematice de care va vorbeam si, deopotriva, din ce am „patit“ inainte. Nu am facut gesturi enorme, care sa ma situeze in virful vreunei disidente. Dar m-am incapatinat sa am un mod de viata pe care, daca l-am fi avut mai multi, poate ca nu am fi ajuns astazi sa traim intr-o societate care se tiriie la nesfirsit pe drumul tranzitiei, de fapt al „ambiguitat ii“. Pentru ca ma provocati, am sa descriu totusi cum arata acea viata de „profitor“ de care vorbesc ziaristii de la „Ziua“. Am refuzat (fara sa-i judec pe cei care au acceptat) sa intru „in partid“. Am vrut sa ma port, intr-un institut ideologic cum era Institutul de Filosofie, ca un om liber. Am fost dat afara. Apoi am fost dat afara de la Institutul de Istoria Artei pentru ca nu eram membru de partid. (Am fost reprimit dupa o vreme). Am ramas pina in 1990 cercetator stiintific de gradul III, desi aveam doua facultati, doctorat si destule lucrari de specialitate. Banii imi ajungeau atit cit sa traiesc de la o luna la alta. Nefiind membru de partid, nu am avut dreptul sa tin cursuri universitare. Fiind considerat „necorespunzator ideologic“, am fost „demascat“ si condamnat in sedinte publice, mi s-au facut (exact ca astazi! metodele lor au ramas aceleasi) inscenari de plagiat (insa, atunci, in 1974, ii plagiam pe Noica si Biblia, nu ca astazi, pe Heidegger), mi s-a deschis dosar de urma rire, iar incepind cu 1971 mi s-au montat in casa (a se vedea „Dosarul de urmarire informativa“ nr. 907) microfoane. Mi s-au facut, in absenta, perchezitii in casa si mi-am regasit in „Dosar“ fotografii dragi mie, refotografiate si arhivate in „Anexe“. „Lucratorii“ Securitatii luau periodic informatii despre mine de la vecinii din bloc, iar unii dintre ei ma supravegheau continuu. Dosarul meu de urmarire pe primii cinci ani, doar, contine sute de pagini de „turnatorie“ si, la orice schimbare a „liniei Partidului“, el se putea transforma intr-unul de condamnare, cu incadrarea, deja existenta in dosar, de „element ostil regimului“.
Cel mai mare beneficiu al vietii mele in acei ani a fost faimoasa bursa Humboldt, bursa a statului german, pe care o obtineau, dupa un concurs de acte ce avea loc la Bonn, cercetatori academici din toata lumea. Nu as fi putut beneficia de ea, o data ce-am cistigat-o, fara sprijinul rectorului de la Institutul de Arte Plastice, profesorul Vasile Dragut. Am primit initial o viza pentru 80 de zile o data cu mesajul ca, la o adica, „pot sa fac treaba si pe alte meridiane ale lumii“. M-am intors, asa cum s-a intors si Plesu, spre stupoarea multora. Ei, da, au existat si „imbecili“ ca noi, care am crezut tot timpul ca viata noastra este legata de acest loc si ca asta e si tara noastra, nu numai „a lor“. Am trait, daca vreti, un „patriotism de contracarare“, iar dupa 1990 - structurile si personajele dinainte raminind active - el a ramas valabil, insotindu-se de asta data si cu unul, oarecum eroic prin efortul pe care-l presupune, „de reconstructie“. Si cu asta, daca acceptati, trecem la „povestea Humanitas“.
In Romania, un om onorabil devine un pericol pentru toate lichelele
Sa inteleg totusi ca dupa „amuzamentul“ initial, mai ales cind s-a ajuns la povestea cu Humanitas, ati simtit ca statutul dvs. de onorabilitate este pus in pericol si atunci de-abia v-ati hotarit sa reactionati. Pentru ca eu v-am propus un interviu inca din prima clipa a campaniei.
Asa e. Vedeti, adevarul e ca am muncit tare mult in viata mea. Am muncit cu pasiune si cu o obsesie a lucrului impecabil facut. De la inceput am aflat ca la noi, la romani, alaturi de iubirea, admiratia sau recunostinta pentru stradania ta, venite din partea multora, un semn infailibil al reusitei - iar acesta devine extraordinar de vizibil - este cantitatea de ura pe care o stirnesti in jur. Numai ca invidia si ura, care intr-o masura insotesc pesemne orice reusite de pe lumea asta, au la noi o calitate aparte: sint salbatice, „necultivate“, grosolane. Si, lucru de necrezut, uneori sint „impersonale“, vin din partea unor oameni pe care nu-i cunosti, cu care nu te-ai intilnit niciodata si care nu ar avea ce sa aiba cu tine. Si care, totusi, ar vrea sa te sfisie. E o ura care are inca amprenta aia teribila a urii de clasa si de rasa, in care un om e ucis nu pentru ce e el ca individ, ci pur si simplu pentru ca apartine unei categorii damnate. In acest caz, statutul de onorabilitate, de excelenta, de impecabilitate trebuie atacat. Cind cineva dobindeste acest statut, el devine, dupa cum va spuneam, o jignire si un pericol pentru toate lichelele. El trebuie urgent maculat. Ajungind sa fiu maculat in felul acesta, trebuie sa deduc ca sint pe cale sa dobindesc un asemenea statut. Iar daca e asa, sint totodata foarte hotarit sa-l apar. Cind e vorba de calambururi oligofrene de tip „Liicheanu“ sau „Liigheanu“, lucrurile se pot rezolva, cum va spuneam, intr-un tribunal. Cind insa calomnia ia forme aritmetice, cind e imbracata in cifre, ea capata alura. Cifrele au prestigiu. Nu sint „vorbe goale“. Si atunci merita sa raspunzi. Pentru ca, in acest caz, esti tras pe terenul pungasiilor si al coruptiei care ne maninca viata. Drept pentru care va asigur ca am sa raspund, am sa raspund pe intelesul tuturor si folosind, la rindul meu, cifre.
continue de denigrare. Ea a inceput cu doua pagini de ziar al caror titlu - „Liicheanu“ - a fost scos si pe prima pagina, cu poza si cu subtitluri incendiare, din care rezulta ca Liiceanu „a furat din Heidegger“, ca „si-a inventat disidenta“, ca „si-a cosmetizat opera antedecembrista“ si ca, „in general, are mari probleme de morala“. Doua saptamini mai tirziu, unghiul de atac a fost schimbat: s-a trecut de la terfelirea persoanei la terfelirea institutiei de care e legat numele sau, la Humanitas: privatizari profitabile, esalonari vinovate, datorii curente la bugetul de stat...
Domnule Liiceanu, pentru inceput, vreau sa va pun urmatoarea intrebare. A doua zi dupa dezlantuirea atacului din „Ziua“, spuneat i, in ziarul „Romania libera“, ca ati citit toate acuzele de acolo „cu amuzament“, intrucit vi se pareau enorme si, pentru orice om cu scaun
la cap, total neverosimile si ilare. Continuati sa credeti acest lucru si dupa acest „foc continuu“ de aproape o luna? Nu credeti ca lumea va incepe sa gindeasca asa: „Dom’le, n-o fi totul adevarat din ce-i pun omului asta in spate, dar ceva-ceva pina la urma tot este“? Nu va temeti de acest „ceva-ceva“? Si, in fond, domnule Liiceanu, chiar nu e nimic adevarat din ce spun acuzatorii dvs. de la „Ziua“?
M-am amuzat, ce-i drept, copios citind primele pagini din „Ziua“, cele publicate sub titlul „Liicheanu“. Razbatea din ele atita rea-credinta, ura, frustrare, mirsavie, incultura etc., incit acest „prea mult“ facea ca lucrurile sa vireze spre comic si derizoriu, ticalosia raminind intacta. Si un copil de gradinita simtea ca „domnii aia erau rai“. Era, in proiectantii montajului si in executantii lui, un amestec straniu de raceala in calcularea raului si patima in realizarea lui. Nu m-am putut impiedica sa ma intreb ce anume din persoana mea si din faptele mele poate sa-i scoata din minti in asemenea masura.
Faptul, se pare, ca ati semnat (sau chiar ati scris) un apel care s-a dovedit extrem de bine tintit si care „a scos din minti“ si o parte a clasei politice din Romania sau, mai precis, pe cei care erau „anti-Basescu“. Nimic, totusi, nu putea, la prima vedere, sa justifice o asemenea violenta si o asemenea punere in scena. Ba da. Faptul ca v-ati transformat, cu vremea, intr-un fel de „reper“, in ceva extrem de credibil prin tinuta publica si prin capacitatea de a exprima in mod simplu, clar si transant ceea ce foarte multi oameni simt la un moment dat. De-asta trebuia sa fiti murdarit, tavalit putin prin noroi. Sa fiti facut necredibil. Ziceati ca nu v-a afectat. Chiar deloc? Si repet intrebarea: nu va simtiti vulnerabil in nici unul din punctele in care ati fost atacat?
„Sa arunci cu Heidegger in geamu’ lui Basescu“
La inceput, singurul lucru care m-a afectat a fost soarta lui Heidegger in Romania, gindul ca unul dintre cei mai rasati ginditori ai lumii a putut fi tras intr-o mizerabila reglare de conturi romaneasca. E ca si cum regina Angliei ar fi fost violata intr-un parc de niste boschetari. Un prieten, Vlad Zografi, care are un umor nebun, imi spune zilele trecute: „Mai, zice, formidabil! Cind te gindesti ca Heidegger e folosit pe post de piatra de spart geamu’ lui Basescu. Auzi, sa arunci cu Heidegger in geamu’ lui Basescu!“.
Asta a fost la inceput. Pe urma, lucrurile au luat alta turnura. Dupa prima reactie de amuzament - am sa rezolv totul la tribunal, mi-am zis - au urmat indignarea si revolta in fata a ceea ce se petrecea.
Ce se petrecea, in fond?
Se petrecea o substituire de imagine. Este o tehnica cu mult mai evoluata decit aceea a lui „calomniati, calomniati, pina la urma tot ramine ceva“. Comunistii au descoperit tehnica grosolana si radicala, dar extrem de eficienta, a rasturnarii imaginii. Ea este bazata pe minciuna 100%. E ca si cum ti s-ar confectiona alt trup, ca si cum ai deveni altul. Tu insuti trebuie sa ajungi sa nu te mai recunosti in imaginea care pina atunci era a ta si sa incepi sa crezi ca arati ca in noua imagine, cea confectionata cu gindul de a fi distrus. Aceasta tehnica merge pe practicarea minciunii necredibile si uriase, dar care, tocmai pentru ca e necredibila si uriasa, devine credibila: prin enormitate si prin repetitie. Tehnica e simpla, ba chiar puerila. Se stie despre cineva ca este onest? Atunci trebuie sa afirmi in gura mare ca de fapt este bandit, hot si veros. Se stie despre cineva ca e bun, generos etc.? Incepind de miine vom spune despre el ca e zgircit si rau ca o fiara. Despre sfinte vei spune ca sint tirfe, despre un tata iubitor vei spune ca si-a abandonat copiii etc.
Si de ce ar fi eficace o asemenea tehnica de murdarire, de vreme ce toata lumea stie ca nu e asa?
Asta e foarte usor de facut in societatile mari. Nu o poti aplica intr-un sat, de pilda, in care „toata lumea stie ca nu e asa“, dar o poti aplica la scara unei tari (unde nu toata lumea „te stie“ personal) si cind afirmatia pe care o faci are prestigiul lucrului scris (ziarul) sau al imaginii (televiziunea). Si cind o faci sistematic, sub forma unei campanii. Se gasesc apoi oricind doi-trei oameni dispusi sa intre in acest scenariu al defaimarii care, urindu-te, vor spune despre tine orice. Iar lumea nu poate sa creada ca albul poate fi transformat in negru si invers fara nici un temei. De fapt, asta e slabiciunea plamezii umane: nu accepta ca poate fi radical mintita.
E vorba, de fapt, despre o tehnica a schimbarii semnelor.
Intocmai. Daca, de pilda, despre Liiceanu se stie ca e un profesionist respectat in domeniul lui si ca a introdus in cultura romana pe unul dintre cei mai importanti ginditori ai lumii, tu vei spune despre el nu ca a tradus aproape 2.000 de pagini din ginditorul acela, ci ca e un plagiator si ca l-a plagiat pe insusi autorul caruia i-a dedicat o parte din viata
. Daca Liiceanu pare un om nepatat social, care si inainte de ’90, si dupa aceea a incercat sa traverseze o perioada grea a istoriei evitind anumite gesturi compromitatoare, tu vei spune despre el ca a fost un profitor al tuturor regimurilor. Daca despre Liiceanu „toata lumea stie“ ca a transformat vechea Editura Politica a PCR intr-una dintre cele mai luminoase institutii de cultura din Romania si ca aceasta institutie are un comportament fiscal impecabil, atunci „toata lumea“ trebuie sa stie ca succesul lui Humanitas se explica prin „conturile fabuloase“ ale vechii edituri de partid si ca Humanitas e plina de datorii la bugetul de stat. Asta e tehnica „schimbarii semnelor“ de care vorbeati dvs. sau cea a „rasturnarii de imagine“ de care vorbeam eu: o imagine (a mea) trebuie inlocuita cu o alta, opusa primeia, si care totodata sa-i ia locul. Dintr-o imagine a binelui trebuie sa faci una a raului.
Sint mai usor de manipulat oamenii blazati
Si de ce e nevoie de asta?
Pentru ca sint mai usor de manipulat oamenii blazati, scirbiti, care nu mai cred in nimic, care nu mai au repere, care si-au pierdut speranta. Oamenii trebuie sa ajunga sa creada ca nu mai e nimic sfint pe lumea asta si ca, deci, totul e cu putinta si totul e permis. Pentru asta trebuie sa dispara exemplele de oameni care, cum spuneati, ar putea deveni repere. Oamenii trebuie sa ajunga sa spuna: „Aoleu, m-am inselat. Nici in asta nu pot sa am incredere“. Iar de la „nici asta, nici asta“ la „toti sint lichele, corupti etc.“ mai e doar un pas. Cei de la „Ziua“ cu asta se ocupa: „Mai exista vreun om in Romania cu un capital public-moral intact? Daca exista, atunci sa trecem sa-l demolam“. Lichelele nu functioneaza bine cu adevarat decit atunci cind nu au termen de comparatie care sa-i dea de gol ca lichele. Ei trebuie sa-i faca pe oameni sa creada ca toata lumea e asa, ca ei. Toti trebuie trasi in mocirla lor.
Acceptati, deci, ca faceti parte dintre acesti oameni care „merita“ sa fie demolati?
Nu am pretins niciodata ca sint un inger. Dar am tinut sa am o anumita impecabilitate sociala. Nu e usor sa traiesti in comunism, sa fii scriitor si sa nu-ti prostituezi niciodata cuvintele. Nu e usor sa traiesti intr-o societate draceasca si sa refuzi aranjamente
cu diavolul.
Inainte de a-mi raspunde la ce v-am intrebat la inceput, spuneti-mi, considerati ca pina in 1990 ati fost disident? In „Ziua“ ati fost acuzat ca v-ati confectionat un asemenea destin cind, de fapt, ati fost un „profitor“.
M-am ferit tot timpul
sa-mi fac un titlu de glorie din refuzurile sistematice de care va vorbeam si, deopotriva, din ce am „patit“ inainte. Nu am facut gesturi enorme, care sa ma situeze in virful vreunei disidente. Dar m-am incapatinat sa am un mod de viata pe care, daca l-am fi avut mai multi, poate ca nu am fi ajuns astazi sa traim intr-o societate care se tiriie la nesfirsit pe drumul tranzitiei, de fapt al „ambiguitat ii“. Pentru ca ma provocati, am sa descriu totusi cum arata acea viata de „profitor“ de care vorbesc ziaristii de la „Ziua“. Am refuzat (fara sa-i judec pe cei care au acceptat) sa intru „in partid“. Am vrut sa ma port, intr-un institut ideologic cum era Institutul de Filosofie, ca un om liber. Am fost dat afara. Apoi am fost dat afara de la Institutul de Istoria Artei pentru ca nu eram membru de partid. (Am fost reprimit dupa o vreme). Am ramas pina in 1990 cercetator stiintific de gradul III, desi aveam doua facultati, doctorat si destule lucrari de specialitate. Banii imi ajungeau atit cit sa traiesc de la o luna la alta. Nefiind membru de partid, nu am avut dreptul sa tin cursuri universitare. Fiind considerat „necorespunzator ideologic“, am fost „demascat“ si condamnat in sedinte publice, mi s-au facut (exact ca astazi! metodele lor au ramas aceleasi) inscenari de plagiat (insa, atunci, in 1974, ii plagiam pe Noica si Biblia, nu ca astazi, pe Heidegger), mi s-a deschis dosar de urma rire, iar incepind cu 1971 mi s-au montat in casa (a se vedea „Dosarul de urmarire informativa“ nr. 907) microfoane. Mi s-au facut, in absenta, perchezitii in casa si mi-am regasit in „Dosar“ fotografii dragi mie, refotografiate si arhivate in „Anexe“. „Lucratorii“ Securitatii luau periodic informatii despre mine de la vecinii din bloc, iar unii dintre ei ma supravegheau continuu. Dosarul meu de urmarire pe primii cinci ani, doar, contine sute de pagini de „turnatorie“ si, la orice schimbare a „liniei Partidului“, el se putea transforma intr-unul de condamnare, cu incadrarea, deja existenta in dosar, de „element ostil regimului“.
Cel mai mare beneficiu al vietii mele in acei ani a fost faimoasa bursa Humboldt, bursa a statului german, pe care o obtineau, dupa un concurs de acte ce avea loc la Bonn, cercetatori academici din toata lumea. Nu as fi putut beneficia de ea, o data ce-am cistigat-o, fara sprijinul rectorului de la Institutul de Arte Plastice, profesorul Vasile Dragut. Am primit initial o viza pentru 80 de zile o data cu mesajul ca, la o adica, „pot sa fac treaba si pe alte meridiane ale lumii“. M-am intors, asa cum s-a intors si Plesu, spre stupoarea multora. Ei, da, au existat si „imbecili“ ca noi, care am crezut tot timpul ca viata noastra este legata de acest loc si ca asta e si tara noastra, nu numai „a lor“. Am trait, daca vreti, un „patriotism de contracarare“, iar dupa 1990 - structurile si personajele dinainte raminind active - el a ramas valabil, insotindu-se de asta data si cu unul, oarecum eroic prin efortul pe care-l presupune, „de reconstructie“. Si cu asta, daca acceptati, trecem la „povestea Humanitas“.
In Romania, un om onorabil devine un pericol pentru toate lichelele
Sa inteleg totusi ca dupa „amuzamentul“ initial, mai ales cind s-a ajuns la povestea cu Humanitas, ati simtit ca statutul dvs. de onorabilitate este pus in pericol si atunci de-abia v-ati hotarit sa reactionati. Pentru ca eu v-am propus un interviu inca din prima clipa a campaniei.
Asa e. Vedeti, adevarul e ca am muncit tare mult in viata mea. Am muncit cu pasiune si cu o obsesie a lucrului impecabil facut. De la inceput am aflat ca la noi, la romani, alaturi de iubirea, admiratia sau recunostinta pentru stradania ta, venite din partea multora, un semn infailibil al reusitei - iar acesta devine extraordinar de vizibil - este cantitatea de ura pe care o stirnesti in jur. Numai ca invidia si ura, care intr-o masura insotesc pesemne orice reusite de pe lumea asta, au la noi o calitate aparte: sint salbatice, „necultivate“, grosolane. Si, lucru de necrezut, uneori sint „impersonale“, vin din partea unor oameni pe care nu-i cunosti, cu care nu te-ai intilnit niciodata si care nu ar avea ce sa aiba cu tine. Si care, totusi, ar vrea sa te sfisie. E o ura care are inca amprenta aia teribila a urii de clasa si de rasa, in care un om e ucis nu pentru ce e el ca individ, ci pur si simplu pentru ca apartine unei categorii damnate. In acest caz, statutul de onorabilitate, de excelenta, de impecabilitate trebuie atacat. Cind cineva dobindeste acest statut, el devine, dupa cum va spuneam, o jignire si un pericol pentru toate lichelele. El trebuie urgent maculat. Ajungind sa fiu maculat in felul acesta, trebuie sa deduc ca sint pe cale sa dobindesc un asemenea statut. Iar daca e asa, sint totodata foarte hotarit sa-l apar. Cind e vorba de calambururi oligofrene de tip „Liicheanu“ sau „Liigheanu“, lucrurile se pot rezolva, cum va spuneam, intr-un tribunal. Cind insa calomnia ia forme aritmetice, cind e imbracata in cifre, ea capata alura. Cifrele au prestigiu. Nu sint „vorbe goale“. Si atunci merita sa raspunzi. Pentru ca, in acest caz, esti tras pe terenul pungasiilor si al coruptiei care ne maninca viata. Drept pentru care va asigur ca am sa raspund, am sa raspund pe intelesul tuturor si folosind, la rindul meu, cifre.
"Basescu-Saftoiu, diferente mentale si de comportament"
Vicepresedintele PNL, Crin Antonescu, catalogheaza demisia Adrianei Saftoiu drept o ''mare pierdere".
Evenimentul Zilei: Cum comentati demisia Adrianei Saftoiu?
Crin Antonescu: Este o demisie foarte semnificativa pentru ca Adriana Saftoiu a fost cel mai valoros colaborator al lui Traian Basescu. Am avut mereu toata aprecierea pentru discernamantul si calitatea comportamentului doamnei Saftoiu. Din punctul meu de vedere asocierea dintre Traian Basescu si Adriana Saftoiu a fost una contra firii pentru ca exista diferente de comportament si diferente mentale intre cei doi. In momentul de fata nu cunosc daca doamna Saftoiu a facut publice motivele acestei demisii.
EVZ: Se spune ca gestul Adrianei Saftoiu are la baza o disputa cu presedintele Traian Basescu, care i-ar fi reprosat o discutie pe care aceasta a avut-o cu secretarul general al PD, Vasile Blaga, pe tema situatiei din partid si a Elenei Udrea. Ce credeti despre acest lucru?
CA: Eu nu am de unde sa stiu acest lucru. Nu pot spune decat ca mi se pare doar plauzibil. Este plauzibil ca Adriana Saftoiu sa fi inteles ca asocierea de imagine dintre Traian Basescu si Elena Udrea este daunatoare presedintelui.
EVZ: Din echipa de consilieri cu care presedintele Traian Basescu se instala la Palatul Cotroceni nu mai exista niciun consilier in functie. Ce parere aveti despre acest lucru?
CA: Plecarea unor oameni de competenta Renatei Weber, a lui Andrei Plesu sau a Adrianei Saftoiu spune mult.
EVZ: Cine credeti ca va ocupa aceasta functie?
CA: Nu pot sa emit niciun pronostic. Nu pot spune decat ca plecarea Adrianei Saftoiu este o mare pierdere.
EVZ: Ce vesti aveti in legatura cu guvernul? Va veni domnul Tariceanu cu un guvern restructurat saptamana asta?
CA: Daca premierul va pune in practica mandatul primit de la PNL acest lucru ar trebui sa se intample pana la sfarsitul acestei saptamani.
EVZ: Din noul guvern vor face parte si ministri PD?
CA: Nu. Daca premierul s-ar fi decis sa pastreze colaborarea cu PD, atunci nu ar mai fi fost nevoie de aceasta remaniere.
Evenimentul Zilei: Cum comentati demisia Adrianei Saftoiu?
Crin Antonescu: Este o demisie foarte semnificativa pentru ca Adriana Saftoiu a fost cel mai valoros colaborator al lui Traian Basescu. Am avut mereu toata aprecierea pentru discernamantul si calitatea comportamentului doamnei Saftoiu. Din punctul meu de vedere asocierea dintre Traian Basescu si Adriana Saftoiu a fost una contra firii pentru ca exista diferente de comportament si diferente mentale intre cei doi. In momentul de fata nu cunosc daca doamna Saftoiu a facut publice motivele acestei demisii.
EVZ: Se spune ca gestul Adrianei Saftoiu are la baza o disputa cu presedintele Traian Basescu, care i-ar fi reprosat o discutie pe care aceasta a avut-o cu secretarul general al PD, Vasile Blaga, pe tema situatiei din partid si a Elenei Udrea. Ce credeti despre acest lucru?
CA: Eu nu am de unde sa stiu acest lucru. Nu pot spune decat ca mi se pare doar plauzibil. Este plauzibil ca Adriana Saftoiu sa fi inteles ca asocierea de imagine dintre Traian Basescu si Elena Udrea este daunatoare presedintelui.
EVZ: Din echipa de consilieri cu care presedintele Traian Basescu se instala la Palatul Cotroceni nu mai exista niciun consilier in functie. Ce parere aveti despre acest lucru?
CA: Plecarea unor oameni de competenta Renatei Weber, a lui Andrei Plesu sau a Adrianei Saftoiu spune mult.
EVZ: Cine credeti ca va ocupa aceasta functie?
CA: Nu pot sa emit niciun pronostic. Nu pot spune decat ca plecarea Adrianei Saftoiu este o mare pierdere.
EVZ: Ce vesti aveti in legatura cu guvernul? Va veni domnul Tariceanu cu un guvern restructurat saptamana asta?
CA: Daca premierul va pune in practica mandatul primit de la PNL acest lucru ar trebui sa se intample pana la sfarsitul acestei saptamani.
EVZ: Din noul guvern vor face parte si ministri PD?
CA: Nu. Daca premierul s-ar fi decis sa pastreze colaborarea cu PD, atunci nu ar mai fi fost nevoie de aceasta remaniere.
IHT: Romania a revenit la politica de tip balcanic
La mai putin de trei luni de la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, alianta de guvernare este la un pas de destramare, noteaza International Herlad Tribune (IHT), in editia electronica de ieri.
Publicatia relateaza anuntul facut de premierul Tariceanu referitor la "decesul" Aliantei, amintind, de asemenea, ca ministrul Macovei, o luptatoare impotriva coruptiei, este pe cale sa fie demisa la restructurare. "Ma simt multumita de ceea ce am facut. (...) Mi se spune ca am fost naiva ca nu m-am asteptat la asa ceva. Dar nu ma asteptam sa se intample atat de repede", spune Macovei, conform IHT. Publicatia subliniaza ca tensiunile politice au escaladat - fiind resimtite, in special, in relatiile dintre presedintele Basescu si premierul Tariceanu - si rememoreaza disputele privind retragerea trupelor din Irak si cele legate de suspendarea presedintelui.
Conflictul, considerat de o serie de analisti drept o dovada a faptului ca Romania a revenit la politica de tip balcanic imediat dupa ce a aderat la UE, afecteaza activitatea Guvernului, noteaza IHT. Publicatia aminteste ca Romania nu are in prezent un ministru de Externe si nici ambasadori in capitale importante precum Londra, Paris si Washington. Activitatea legislativa este, de asemenea, blocata, remarca sursa citata, aratand ca liberalii si democratii nu isi mai sustin reciproc initiativele.
Publicatia relateaza anuntul facut de premierul Tariceanu referitor la "decesul" Aliantei, amintind, de asemenea, ca ministrul Macovei, o luptatoare impotriva coruptiei, este pe cale sa fie demisa la restructurare. "Ma simt multumita de ceea ce am facut. (...) Mi se spune ca am fost naiva ca nu m-am asteptat la asa ceva. Dar nu ma asteptam sa se intample atat de repede", spune Macovei, conform IHT. Publicatia subliniaza ca tensiunile politice au escaladat - fiind resimtite, in special, in relatiile dintre presedintele Basescu si premierul Tariceanu - si rememoreaza disputele privind retragerea trupelor din Irak si cele legate de suspendarea presedintelui.
Conflictul, considerat de o serie de analisti drept o dovada a faptului ca Romania a revenit la politica de tip balcanic imediat dupa ce a aderat la UE, afecteaza activitatea Guvernului, noteaza IHT. Publicatia aminteste ca Romania nu are in prezent un ministru de Externe si nici ambasadori in capitale importante precum Londra, Paris si Washington. Activitatea legislativa este, de asemenea, blocata, remarca sursa citata, aratand ca liberalii si democratii nu isi mai sustin reciproc initiativele.
Stamen Stancev, aranjorul intalnirilor lui Videanu si Orban cu reprezentantii firmei Skoda
Bulgarul Stamen Stancev, pionul principal din dosarul privatizarilor din domeniul energetic, nu avea usi deschise doar la ministri ai Partidului Conservator si UDMR, respectiv fostul ministru al Economiei, Codrut Seres, si actualul ministru al Comunicatiilor, Zsolt Nagy. Potrivit unor inregistrari video
si audio efectuate de catre serviciile de informatii, Stamen Stancev avea intrari si in zona Partidului Democrat si a Partidului National Liberal, la un nivel cat se poate de inalt.
Intr-o asemenea inregistrare figureaza o intrevedere avuta de Stamen Stancev cu un reprezentant al firmei Skoda din Cehia, impreuna cu care a discutat despre intentiile firmei straine de a participa la licitatia pe care Primaria Generala a Municipiului Bucuresti urma sa o organizeze pentru achizitionarea de catre Regia Autonoma de Transport Bucuresti (RATB) a unui numar de 500 de mijloace de transport in vederea innoirii parcului destinat transportului in comun.
Ulterior, bulgarul a mai avut o intalnire cu mai multi reprezentanti ai grupului Skoda, impreuna cu care s-a deplasat la sediul RATB, unde au facut o prezentare conducerii societatii cu privire la oferta privind autobuzele fabricate de producatorul ceh.
In aceeasi zi, Stamen Stancev a purtat o discutie telefonica cu Gabor Kerekes - vicepresedinte UDMR - care i-a facilitat, tot in aceeasi zi, o intalnire cu viceprimarul Bucurestiului, Ludovic Orban. La intrevederea cu Orban, desfasurata la sediul Primariei Generale a Municipiului Bucuresti, au participat reprezentantii firmei Skoda.
Tot in aceeasi zi si tot in aceeasi locatie, a avut loc o intalnire si cu primarul Adriean Videanu, la care au participat Stamen Stancev, Gabor Kerekes si Petrisor Gabriel Peiu. Potrivit inregistrarilor efectuate, cei trei i-ar fi propus primarului general incheierea unui contract de furnizare de mijloace de transport de catre firma Skoda, finantarea urmand a se realiza prin intermediul C.S.F.B.
Conform rezolutiei din dosarul aflat in lucru la DIICOT, bulgarul Stamen Stancev ar fi organizat si coordonat un grup care procura de la inalti functionari si demnitari ai statului - racolati in cadrul acestei retele - informatii economice secrete pe care le furniza apoi unor consortii ce faceau astfel concurenta neloiala celorlalte firme inscrise la licitatiile pentru importante contracte cu statul. Din aceeasi rezolutie reiese ca mai multe firme si consortii straine l-ar fi folosit pe Stamen Stancev pentru obtinerea unor informatii din interior care sa-i favorizeze in procesul de privatizare a unor importante societati de stat - Electrica Muntenia Sud 1, Radiocomunicatii SA, Posta Romana, Romtelecom, Petrom. Parchetul Inaltei Curti a identificat opt persoane, cetateni straini si functionari ai statului, cercetate ca facand parte dintr-o retea de spionaj economic.
si audio efectuate de catre serviciile de informatii, Stamen Stancev avea intrari si in zona Partidului Democrat si a Partidului National Liberal, la un nivel cat se poate de inalt.
Intr-o asemenea inregistrare figureaza o intrevedere avuta de Stamen Stancev cu un reprezentant al firmei Skoda din Cehia, impreuna cu care a discutat despre intentiile firmei straine de a participa la licitatia pe care Primaria Generala a Municipiului Bucuresti urma sa o organizeze pentru achizitionarea de catre Regia Autonoma de Transport Bucuresti (RATB) a unui numar de 500 de mijloace de transport in vederea innoirii parcului destinat transportului in comun.
Ulterior, bulgarul a mai avut o intalnire cu mai multi reprezentanti ai grupului Skoda, impreuna cu care s-a deplasat la sediul RATB, unde au facut o prezentare conducerii societatii cu privire la oferta privind autobuzele fabricate de producatorul ceh.
In aceeasi zi, Stamen Stancev a purtat o discutie telefonica cu Gabor Kerekes - vicepresedinte UDMR - care i-a facilitat, tot in aceeasi zi, o intalnire cu viceprimarul Bucurestiului, Ludovic Orban. La intrevederea cu Orban, desfasurata la sediul Primariei Generale a Municipiului Bucuresti, au participat reprezentantii firmei Skoda.
Tot in aceeasi zi si tot in aceeasi locatie, a avut loc o intalnire si cu primarul Adriean Videanu, la care au participat Stamen Stancev, Gabor Kerekes si Petrisor Gabriel Peiu. Potrivit inregistrarilor efectuate, cei trei i-ar fi propus primarului general incheierea unui contract de furnizare de mijloace de transport de catre firma Skoda, finantarea urmand a se realiza prin intermediul C.S.F.B.
Conform rezolutiei din dosarul aflat in lucru la DIICOT, bulgarul Stamen Stancev ar fi organizat si coordonat un grup care procura de la inalti functionari si demnitari ai statului - racolati in cadrul acestei retele - informatii economice secrete pe care le furniza apoi unor consortii ce faceau astfel concurenta neloiala celorlalte firme inscrise la licitatiile pentru importante contracte cu statul. Din aceeasi rezolutie reiese ca mai multe firme si consortii straine l-ar fi folosit pe Stamen Stancev pentru obtinerea unor informatii din interior care sa-i favorizeze in procesul de privatizare a unor importante societati de stat - Electrica Muntenia Sud 1, Radiocomunicatii SA, Posta Romana, Romtelecom, Petrom. Parchetul Inaltei Curti a identificat opt persoane, cetateni straini si functionari ai statului, cercetate ca facand parte dintr-o retea de spionaj economic.
Românii trebuie să declare, până pe 15 mai, veniturile obţinute în străinătate
Veniturile obţinute anul trecut de români în străinătate trebuie declarate în ţară, până pe 15 mai 2007, potrivit articolului 83 din Codul Fiscal şi a calendarului impozitului pe venit. Formularul 201 se poate depune direct la registratura organului fiscal sau la oficiliul poştal, prin scrisoare recomandată.
Care sunt veniturile obţinute în străinătate a căror declarare în România este obligatorie? "Toate, cu excepţia celor obţinute din salariu, în baza unui contract de muncă legal, încheiat conform codului muncii din ţara respectivă", au explicat pentru Adevărul specialişti din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală (ANAF).
Aşadar trebuie declarate în România veniturile care provin din activităţi comerciale, profesii libere, drepturi de proprietate intelectuală, cedarea folosinţei bunurilor, dividende, dobânzi, premii şi jocuri de noroc, câştiguri din transferul titlurilor de valoare, pensii sau salarii plătite de un angajator rezident în România. Pentru fiecare ţară şi pentru fiecare categorie de venit se depune la termenul amintit, potrivit ANAF, câte o declaraţie. Pentru veniturile din salarii plătite de un angajator rezident în România, declaraţia se depune numai de contribuabilii care, pentru acelaşi venit şi în decursul aceleaşi perioade, sunt supuşi impozitului pe venit atât pe teritoriul României, cât şi în străinătate, în vederea acordării de către organul fiscal a creditului fiscal extern. "Aşadar, dacă un român obţine în Olanda, spre exemplu, venituri la Bursă, acestuia i se reţine acolo impozitul stabilit de către legislaţia fiscală olandeză, iar autorităţile îi eliberează un certificat de credit fiscal. Persoana este obligată să declare în România aceste sume, iar certificatul primit din Olanda atestă că pentru venitul obţinut a fost plătit impozit", au explicat reprezentanţii ANAF. Formularul 201- Declaraţia specială privind veniturile din străinătate se completează de mână, în două exemplare, din care unul rămâne la contribuabil. Aceasta se depune direct la registratura organului fiscal sau la oficiul poştal, prin scrisoare recomandată.
Tot până pe 15 mai trebuie să mai depună declaraţii şi acele persoane fizice care au obţinut anul trecut în România venituri din activităţi independente (activităţi comerciale, profesiuni libere, drepturi de proprietate intelectuală), din cedarea folosinţei bunurilor (închirieri, arendă), din activităţi agricole (de felul cultivării florilor, a legumelor în sere, a pepinierelor etc.), şi din transferul titlurilor de valoare (acţiuni). Formularul 200 - Declaraţia specială privind veniturile realizate se completează în două exemplare, din care unul rămâne la contribuabil. Aceasta se poate depune direct la registratura organului fiscal sau la oficiul poştal, prin scrisoare recomandată.
Care sunt veniturile obţinute în străinătate a căror declarare în România este obligatorie? "Toate, cu excepţia celor obţinute din salariu, în baza unui contract de muncă legal, încheiat conform codului muncii din ţara respectivă", au explicat pentru Adevărul specialişti din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală (ANAF).
Aşadar trebuie declarate în România veniturile care provin din activităţi comerciale, profesii libere, drepturi de proprietate intelectuală, cedarea folosinţei bunurilor, dividende, dobânzi, premii şi jocuri de noroc, câştiguri din transferul titlurilor de valoare, pensii sau salarii plătite de un angajator rezident în România. Pentru fiecare ţară şi pentru fiecare categorie de venit se depune la termenul amintit, potrivit ANAF, câte o declaraţie. Pentru veniturile din salarii plătite de un angajator rezident în România, declaraţia se depune numai de contribuabilii care, pentru acelaşi venit şi în decursul aceleaşi perioade, sunt supuşi impozitului pe venit atât pe teritoriul României, cât şi în străinătate, în vederea acordării de către organul fiscal a creditului fiscal extern. "Aşadar, dacă un român obţine în Olanda, spre exemplu, venituri la Bursă, acestuia i se reţine acolo impozitul stabilit de către legislaţia fiscală olandeză, iar autorităţile îi eliberează un certificat de credit fiscal. Persoana este obligată să declare în România aceste sume, iar certificatul primit din Olanda atestă că pentru venitul obţinut a fost plătit impozit", au explicat reprezentanţii ANAF. Formularul 201- Declaraţia specială privind veniturile din străinătate se completează de mână, în două exemplare, din care unul rămâne la contribuabil. Aceasta se depune direct la registratura organului fiscal sau la oficiul poştal, prin scrisoare recomandată.
Tot până pe 15 mai trebuie să mai depună declaraţii şi acele persoane fizice care au obţinut anul trecut în România venituri din activităţi independente (activităţi comerciale, profesiuni libere, drepturi de proprietate intelectuală), din cedarea folosinţei bunurilor (închirieri, arendă), din activităţi agricole (de felul cultivării florilor, a legumelor în sere, a pepinierelor etc.), şi din transferul titlurilor de valoare (acţiuni). Formularul 200 - Declaraţia specială privind veniturile realizate se completează în două exemplare, din care unul rămâne la contribuabil. Aceasta se poate depune direct la registratura organului fiscal sau la oficiul poştal, prin scrisoare recomandată.
Bancile nu relaxeaza creditele nici cu girul BNR
hiar daca BNR a relaxat conditiile de creditare pentru persoanele fizice, bancile intarzie sa puna pe piata noile oferte asa-zis „avantajoase“. Clientii sunt nevoiti sa se imprumute in continuare cu dobanzi mari si platind avans la creditele ipotecare
Romanii vor putea beneficia de noul regulament al Bancii Nationale a Romaniei (BNR) privind flexibilitatea creditarii, abia peste cateva luni, cu toate ca documentul a fost adoptat luna aceasta, sunt de parere bancherii. Totodata, chiar daca BNR a anuntat ca, prin noul regulament, fiecare banca comerciala isi va crea propria politica de creditare, bancherii sunt destul de sceptici in aceasta privinta, deoarece banca centrala ii va supraveghea in continuare. „Fiecare banca va trebui sa-si stabileasca un nou pachet de norme si de oferte de produse de credit. Acum, lucram cu toti la noile pachete care, dupa ce le vom finaliza va trebui sa le trimitem la banca centrala pentru aprobare”, a declarat preseditele Consiliului de Administratie al Bancpost, Mihai Bogza, in cadrul unui seminar organizat de Finzoom. „Nu toate bancile sunt pregatite sa trimita la BNR un set complet de norme, riscuri si produse de credit intr-un timp
foarte scurt”, a declarat directorul de credite al Emporiki Bank, Anton Oana.
O singura banca si-a prezentat noua politica de creditare
Cu exceptia Alpha Bank, care a anuntat ca va pastra avansul de 15% la creditele ipotecare, nici o banca nu si-a prezentat, pana la aceasta data, noua politica de creditare. „Mai trebuie sa treaca o perioada destul de mare pana cand bancile isi vor pune la punct propriile norme. Oricum, riscurile nu vor fi cu mult diferite de cele de acum”, a declarat reprezentantul Emporiki Bank. Totodata, fiecare banca asteapta sa vada ce produse lanseaza si concurentele de pe piata. „Stabilirea ofertelor reprezinta un proces amplu de noi produse la care se lucreaza, in prezent. Mai asteptam, deocamdata, sa vedem ce doreste exact piata, ce vor clientii si, bineinteles, cum vor actiona si celelalte banci”, ne-a declarat directorul general adjunct al Bancii Transilvania, Ionut Patrahau.
Mihai Bogza a anticipat ca noile norme vor prevedea anumite categorii de clienti si o anumita scala a avansului. „Dupa ce vom avea aprobarea bancii centrale, vom avea produse «vedeta» pe care le vom promova”, a adaugat oficialul Bancpost.
Eliminarea avansului scumpeste creditele
Renuntarea la avans nu ar trebui sa reprezinte un motiv de bucurie pentru romani, deoarece creditele vor deveni mai scumpe. „Daca bancile elimina avansul, vor mari dobanzile si costurile aferente creditarii. Cu cat riscurile sunt mai mari, cu atat produsele sunt mai scumpe”, ne-a declarat Ionut Patrahau. De asemenea, cu toate ca BNR nu mai impune bancilor sa solicite avansul obligatoriu, acestea il vor pastra in continuare. „Avansul nu va cobori sub 15%. In Romania avem o piata imobiliara care se apropie de un top, iar micsorarea avansului ar reprezenta un adevarat esec”, a declarat reprezentantul Emporiki Bank, Anton Oana.
Bancile vor face liste cu clientii seriosi
Bancherii vor sa ofere credite cu dobanzi mai mici pentru clientii seriosi, care au un scoring bun. In prezent, in Romania, dobanda este diferentiata doar pentru clientii persoane juridice, in functie de ratingul fiecaruia in parte. „La persoanele fizice, bancile nu stiu daca un anumit client a mai avut, inainte, un credit pe care l-a platit cu proximitate. Bancile trebuie sa furnizeze listele pozitive, astfel incat sa putem acorda credite in functie de scoringul fiecarui client”, a declarat Mihai Bogza. El a adaugat ca o banca nu este suficient de prudenta daca nu are suficiente date despre client, despre antecedentele bancare ale acestuia.
Romanii vor putea beneficia de noul regulament al Bancii Nationale a Romaniei (BNR) privind flexibilitatea creditarii, abia peste cateva luni, cu toate ca documentul a fost adoptat luna aceasta, sunt de parere bancherii. Totodata, chiar daca BNR a anuntat ca, prin noul regulament, fiecare banca comerciala isi va crea propria politica de creditare, bancherii sunt destul de sceptici in aceasta privinta, deoarece banca centrala ii va supraveghea in continuare. „Fiecare banca va trebui sa-si stabileasca un nou pachet de norme si de oferte de produse de credit. Acum, lucram cu toti la noile pachete care, dupa ce le vom finaliza va trebui sa le trimitem la banca centrala pentru aprobare”, a declarat preseditele Consiliului de Administratie al Bancpost, Mihai Bogza, in cadrul unui seminar organizat de Finzoom. „Nu toate bancile sunt pregatite sa trimita la BNR un set complet de norme, riscuri si produse de credit intr-un timp
foarte scurt”, a declarat directorul de credite al Emporiki Bank, Anton Oana.
O singura banca si-a prezentat noua politica de creditare
Cu exceptia Alpha Bank, care a anuntat ca va pastra avansul de 15% la creditele ipotecare, nici o banca nu si-a prezentat, pana la aceasta data, noua politica de creditare. „Mai trebuie sa treaca o perioada destul de mare pana cand bancile isi vor pune la punct propriile norme. Oricum, riscurile nu vor fi cu mult diferite de cele de acum”, a declarat reprezentantul Emporiki Bank. Totodata, fiecare banca asteapta sa vada ce produse lanseaza si concurentele de pe piata. „Stabilirea ofertelor reprezinta un proces amplu de noi produse la care se lucreaza, in prezent. Mai asteptam, deocamdata, sa vedem ce doreste exact piata, ce vor clientii si, bineinteles, cum vor actiona si celelalte banci”, ne-a declarat directorul general adjunct al Bancii Transilvania, Ionut Patrahau.
Mihai Bogza a anticipat ca noile norme vor prevedea anumite categorii de clienti si o anumita scala a avansului. „Dupa ce vom avea aprobarea bancii centrale, vom avea produse «vedeta» pe care le vom promova”, a adaugat oficialul Bancpost.
Eliminarea avansului scumpeste creditele
Renuntarea la avans nu ar trebui sa reprezinte un motiv de bucurie pentru romani, deoarece creditele vor deveni mai scumpe. „Daca bancile elimina avansul, vor mari dobanzile si costurile aferente creditarii. Cu cat riscurile sunt mai mari, cu atat produsele sunt mai scumpe”, ne-a declarat Ionut Patrahau. De asemenea, cu toate ca BNR nu mai impune bancilor sa solicite avansul obligatoriu, acestea il vor pastra in continuare. „Avansul nu va cobori sub 15%. In Romania avem o piata imobiliara care se apropie de un top, iar micsorarea avansului ar reprezenta un adevarat esec”, a declarat reprezentantul Emporiki Bank, Anton Oana.
Bancile vor face liste cu clientii seriosi
Bancherii vor sa ofere credite cu dobanzi mai mici pentru clientii seriosi, care au un scoring bun. In prezent, in Romania, dobanda este diferentiata doar pentru clientii persoane juridice, in functie de ratingul fiecaruia in parte. „La persoanele fizice, bancile nu stiu daca un anumit client a mai avut, inainte, un credit pe care l-a platit cu proximitate. Bancile trebuie sa furnizeze listele pozitive, astfel incat sa putem acorda credite in functie de scoringul fiecarui client”, a declarat Mihai Bogza. El a adaugat ca o banca nu este suficient de prudenta daca nu are suficiente date despre client, despre antecedentele bancare ale acestuia.
joi, 19 februarie 2009
Cum confiscă Israelul Ierusalimul de Est
La jumătatea lunii ianuarie, Condoleezza Rice a vizitat Israelul şi Palestina. La capătul discuţiilor purtate, în lipsa „vreunei propuneri sau a vreunui plan“, secretarul de Stat american s-a mulţumit să anunţe organizarea în luna februarie a unui summit cu Ehud Olmert şi Mahmud Abbas. Între timp
, colonizarea israeliană a teritoriilor palestiniene se accelerează, primul vizat fiind Ierusalimul de Est, pur şi simplu confiscat.
DE LA TEL AVIV, drumul principal merge aproape drept, pentru ca mai apoi, după ce a depăşit aeroportul Ben Gourion, să înceapă să se onduleze, urcând spre Ierusalim printre colinele a căror cucerire de către forţele israeliene, în 1948, a făcut să curgă atâta sânge. Şoseaua intră în oraşul sfânt prin vest, la o altitudine de 700 de metri. Israelienii sau străinii au de fapt o mulţime de posibilităţi: ei pot ajunge în centru şi pe alte căi, atât prin nord, cât şi prin sud.
Nu şi palestinienii din Cisiordania, pentru care este mult mai greu să intre în oraşul de trei ori sfânt. Dacă au reuşit să treacă de punctele de control interioare, se lovesc de cel mai brutal obstacol inventat vreodată pentru a le controla şi a le îngrădi deplasarea în teritoriile ocupate: un zid de aproximativ zece metri înălţime, care va acoperi în curând întreaga parte orientală a cetăţii, ascunzând peisajul şi închizând intrările tradiţionale. Zidul taie cele două axe istorice – Ierusalim-Amman (drumul 417) şi Jenin-Hebron (drumul 60). Monstruosul şarpe nu se mai opreşte – pentru cisiordanieni – decât în patru puncte: Qualandiya în nord, Shuafat în nord-est, Ras Abu Sbeitan la vest şi Gilo în sud. Pentru a ajunge la acestea, ei trebuie însă să ocolească, să-şi lase maşinile şi să traverseze pe jos, vehiculele palestiniene (cu plăcuţe de înmatriculare verzi) fiind strict interzise în Ierusalim…
Însărcinat de ministerul israelian al apărării cu concepţia, trasarea şi construcţia „barierei de securitate“ (potrivit terminologiei oficiale), colonelul Danny Tirza, colon
din Kfar Adoumim, este supranumit de către palestinieni „a doua Nakba“1. Odată terminat, monumentalul său proiect ar trebui să aibă unsprezece puncte de control asemănătoare unor „terminale de aeroport“. Nu aceasta este însă impresia pe care o lasă intrarea de la Gilo. Pretutindeni, panouri de avertizare: „Intraţi unul câte unul“, „Aşteptaţi-vă rândul“, „Păstraţi curăţenia“, „Scoateţi-vă haina“, „Respectaţi regulile“. Culoarele, delimitate pe margini şi acoperite deasupra de grilaje, seamănă mai degrabă cu tunelurile prin care fiarele intră în arena circului…
Nu există însă aici vreun şef al arenei: o dată ce ai trecut de prima poartă, dacă luminiţa de avertizare îţi arată că se poate trece, o voce metalică îţi cere să-ţi prezinţi bagajele la control. Ghiceşti o prezenţă în spatele geamurilor fumurii blindate. Apoi, în sfârşit, un om în carne şi oase: un soldat îmbrăcat neglijent, cu picioarele sprijinite de masă şi cu un pistol-mitralieră Uzi în bandulieră te observă din cap până-n picioare, şuşotind sau vociferând ceva, în timp ce-ţi controlează actele. La ieşire, alte pancarte urează în trei limbi „călătorilor“: „Bine aţi venit la Ierusalim“ (deşi oraşul se află la 4 kilometri distanţă) sau „Pacea fie cu voi“…
Planul de partiţie stabilit de Naţiunile Unite în 1947 acordase oraşului un „regim internaţional special“, regim care rămâne, de altfel, şi în 2007, singurul statut recunoscut la nivel mondial. Însă războiul din 1948 a provocat divizarea oraşului între Iordania şi Israel, acesta din urmă instalându-şi capitala în partea occidentală înainte de a anexa, în 1967, şi partea orientală. În 1980, o Lege fundamentală a proclamat „Ierusalimul întreg şi reunificat capitală eternă a Israelului“. În absenţa vreunei garanţii a eternităţii, politica dusă de guvernele israeliene a vizat menţinerea hegemoniei asupra oraşului, încercând să împiedice împărţirea cetăţii şi, pe cale de consecinţă, naşterea unui stat palestinian cu Ierusalimul de Est drept capitală.
„Cheia, precizează Khalil Toufakji, directorul departamentului de cartografie al Societăţii de studii arabe, consilier al delegaţiei palestiniene până la negocierile de la Camp David, este demografia. Pentru israelieni, existenţa unei popu laţii constituită majoritar din evrei a reprezentant întotdeauna o prioritate. Însă palestinienii au crescut de la 20% în 1967 la 35% şi ar putea deveni chiar majoritari în 2030“2. Creşterea este determinată de diferenţa de natalitate, dar şi de plecarea evreilor goniţi de şomaj, de criza locuinţelor şi… de climatul intolerant creat de presiunea ultra-ortodoxă.
Fenomenul este suficient de semnificativ pentru a putea dărâma certitudini fondatoare: desigur, strategia demografică oficială reafirmă un raport de 70 la 30% pentru 2020, dar „ia în calcul“ şi un altul, mai pragmatic, de 60 la 40%3. „Ca şi cum ar exista un procentaj convenabil“, exclamă Meron Benvenisti, fără îndoială cel mai bun specialist al Ierusalimului, pentru care „este vorba pur şi simplu de rasism. Trăim în singurul oraş din lume în care procentajul etnic ţine loc de filosofie“. Mai puţin pasionat, Menahem Klein, şi el consilier la Camp David, dar de partea israeliană, adaugă: „Pragmaticii constată, politicienii se înfruntă: asistăm la cel mai mare efort israelian din 1967 încoace pentru anexarea Ierusalimului“.
l Dintr-un punct de vedere istoric, primul instrument al acestui efort a fost extinderea ilegală a frontierelor municipale. Amos Gil, directorul asociaţiei Ir Amim (Oraşul popoarelor), retrasează parcursul: „Oraşul vechi nu se întinde decât pe un kilometru pătrat; împreună cu cartierele arabe din jur, a atins în perioada iordaniană 6 km2. Israelul a anexat, în 1967, 64 de km2 din teritoriul cisiordanian şi cele 28 de sate aferente, pentru a atinge 70 km2. Când zidul va fi terminat, el va încercui la est aproape 164 km2. În schimb, în Ierusalimul de Vest, planul de extindere, numit Safdie, s-a lovit de o mulţime de scuturi ecologice“.
„Există o culoare care nu se regăseşte decât aici: verdele politic“. Meir Margalit, coordonator al Comitetului israelian împotriva demolării de locuinţe (Icahd), aminteşte că, atunci când şeful partidului de stânga Meretz, Ornan Yekutieli, s-a arătat indignat de construcţia coloniei de la Har Homa pe locul unei magnifice păduri palestiniene, primarul din acea vreme, Teddy Kollek, decedat recent, a replicat: „Numai arabilor li se părea verde“. Apartheid ecologic: aceste zone, „mai degrabă de un galben prăfos şi pline de reziduuri“ – aminteşte cu ironie arhitectul Ayala Ronel – le interzic arabilor să construiască, dar le permit evreilor să colonizeze…
l Colonizarea este cel de-al doilea instrument al strategiei israeliene. Arhitect şi preşedinte al asociaţiei Bimkom, care luptă pentru dreptul tuturor de a planifica oraşul, domnul Shmuel Groag, recapitulează etapele: „Primul inel era compus din şapte mari colonii: Gilo, Armon Hanaziv-Talpiot Est, French Hill Ramat Eshkol, Ramot, Ramot Shlomo, Neve Yaacov şi Har Homa. Al doilea conţinea două, Pisgat Zeev şi Maale Adoumin. Al treilea inel a adăugat alte nouă: Givon, Adam, Kochav
Yaacov, Kfar Adoumin, Keidar, Efrat, Betar Illit şi coloniile din Gouch (bloc) Etzion. În total, acestea adăpostesc jumătate din cei 500.000 de coloni pe care-i numără Cisiordania“.
Fondator al Centrului alternativ de informare şi figură majoră a mişcării pacifiste, Michel Warschawski organizează „vizite“ militante pentru a expune în modul cel mai concret „principiul care ghidează colonizarea: stabilirea unei continuităţi teritoriale israeliene care să spargă continuitatea teritorială arabă“. Şi pentru a denunţa de asemenea o strategie de manipulare ilustrată de fostul primar al coloniei Karrnei Shmoron care înţelegea să „se asigure că populaţia evreiască din Yesha4 nu trăieşte în spatele sârmelor ghimpate, ci într-o continuitate a prezenţei evreieşti. Spre exemplu, dacă luăm regiunea dintre Ierusalim şi Ofra, îi adăugăm o zonă industrială la intrarea în colonia Adam şi o benzinărie la intrarea în Psagot, obţinem o axă a continuităţii israeliene“.
l Al treilea instrument este cel al controlului total al căilor de comunicare pentru a disloca spaţiul palestinian, pentru a reduce mobilitatea populaţiei şi a-i suprima şansele de dezvoltare. Israelul a luat în stăpânire marile axe existente, pe care le-a renovat şi le-a lărgit, dar a şi construit altele noi pentru ca colonii să poată ajunge cât mai uşor la Ierusalim – de altfel şi unul dintre obiectivele viitorului tramvai (vezi articolul din pag. 18).
Întregul formează o impresionantă reţea de drumuri cu patru benzi, luminate noaptea, de-a lungul cărora copacii au fost tăiaţi, casele presupuse „periculoase“ distruse, în locul lor fiind ridicate ziduri de protecţie, toate desigur în numele „securităţii“. Legând între ele coloniile, aceste „drumuri de ocolire“ sunt interzise circulaţiei palestiniene, exilată pe o reţea secundară de proastă calitate, puţin sau deloc întreţinută şi strangulată de nenumărate puncte de control, fixe sau mobile.
Iată-ne de exemplu la barajul numit Container, la sud de Abou Dis, care controlează – şi adesea închide – ultima axă palestiniană majoră ce leagă nordul de sudul Cisiordaniei. Drumul îşi merită numele de Wadi Nar, „Valea focului“ şi, prin extensie, „valea infernului“: şoseaua este uneori atât de strâmtă încât două camioane cu greu pot trece împreună, dacă reuşesc desigur să urce şi să coboare pantele abrupte. În schimb, nu departe, se vede generoasa cale rapidă oferită de Yitzak Rabin colonilor pentru a le permite să ajungă imediat în coloniile din Goush Etzion şi Hebron… fără a întâlni vreun arab.
Acest „apartheid care nu-şi va rosti numele“ – formula negociatorului-şef palestinian Saeb Erekat5 – devine explicit o dată cu proiectul de „fluidizare a circulaţiei“ atât de drag colonelului Tirza: dacă evreii şi arabii trebuie totuşi să se intersecteze uneori, ei nu se vor vedea niciodată datorită podurilor şi tunelurilor… „Pentru a scoate din izolare satele palestiniene Bir Nabala şi Al Jib, ne explică la faţa locului arhitectul Alon Cohen-Lifchitz, membru al Bimkom, israelienii construiesc, pe o lungime de doi kilometri, o şosea acoperită de grilaje şi ridicată la cincisprezece metri de sol, două tuneluri şi un pod!“ Nimic mai infam în materie de segregare: de la 19 ianuarie 2007, îi este interzis prin lege oricărui israelian sau palestinian „rezident“ să transporte în maşină un locuitor ne-evreu din Cisiordania… Protestele au fost însă atât de puternice încât aplicarea legii a fost „suspendată“…
l Al patrulea instrument, infiltrarea în oraşul vechi şi în „bazinul sacru“. „Pentru coloni, Ierusalimul este ca o ceapă: cea mai bună este inima“, glumeşte Meir Margalit. Recuperarea unor foste bunuri evreieşti, confiscarea altora în virtutea legii absenţei şi cumpărarea prin intermediari se multiplică cu o asemenea viteză încât ziaristul Meron Rappoport vorbeşte chiar de o „Republică a Eladului“6 – după numele organizaţiei colonilor căreia, în mod neobişnuit, autorităţile i-au delegat administrarea
„Cetăţii lui David“7.
Plecând de la această implantare cu caracter istoric, ne putem da seama – după numărul caselor arabe ce arborează drapelul israelian şi al gorilelor înarmate care patrulează pe străzi – de măsura în care colonizarea cea mai trivială ia în posesie Silwan, coboară spre Boustan (unde optzeci şi opt de clădiri sunt ameninţate cu distrugerea), urcă din nou către Ras al-Amoud (Maale Zeitim) şi Jabal Mukaber (Nof Zion). Primele două case din Kidmat Zion sfidează deja, dincolo de zid, imobilul Parlamentului palestinian, terminat, dar gol, de la Abu Dis. Harta ne confirmă că toate aceste metastaze desenează o adevărată diagonală a epurării etnice…
„Nu vă opriţi la cifre, insistă Fuad Hallak, consilier al echipei de negociatori a Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei (OEP). Desigur, cele şaptesprezece puncte de colonizare ale oraşului vechi şi ale împrejurimilor sale imediate numără abia 2.600 de locuitori din 24.000. Ele se înscriu însă într-o strategie tenace de ‚depalestinizare’“.
l Iudaizarea, al cincilea instrument al strategiei israeliene, începe prin simboluri. Un prieten palestinian ne arată semnele care acoperă Ierusalimul arab cu decorul oraşului evreu. „De la cele mai spectaculare – precum memorialele eroilor războaielor duse de Israel sau clădirile publice instalate în partea de Est – la cele mai discrete: pavaje, lampadare, coşuri. Fără a uita de numele străzilor“. Piaţa Tsahal, strada Paraşutiştilor, piaţa Cartierului General: „Aceste nume au apărut după anexarea Ierusalimului de Est în 1967 – observă ziaristul David Rubinstein8 – probabil pentru ca arabii să nu uite cine a câştigat“.
La Paris, prietenii ne preveniseră deja: „Oraşul vechi este pe cale să se golească“. Din păcate, în treizeci de ani, niciodată nu ni s-a părut atât de trist. „Israelienii ar dori să colonizeze esenţialul şi să reducă restul la câteva străzi folclorice, ca la Jaffa“, spune cu amărăciune ambasadorul palestinian la Unesco, Elias Sanbar, care tocmai a dejucat o manevră aproape incredibilă: o jonglerie israeliană pentru a obţine, în 2000, înscrierea Vechiului oraş arab pe lista patrimoniului… statului evreu!
Iudaizarea este purtată şi de repunerea în cauză a liberului acces la Locurile sfinte, principiu comun tuturor textelor
internaţionale începând cu tratatul de la Berlin (1885). „Sunt ani deja de când musulmanii şi creştinii din Cisiordania nu mai au acces la al-Aqsa sau la Sfântul Mormânt, protestează directorul Waqf9, Adnan Al-Husseini. Cât despre «rezidenţii» din Ierusalim, aceştia trebuie să aibă patruzeci şi cinci de ani împliniţi pentru a putea veni să se roage. Fără să mai vorbim de umilinţa celor aproximativ 4.000 de soldaţi desfăşuraţi la marile sărbători“. Şi excavaţiile de sub Esplanadă? „Nu îndrăznesc să-mi închipui ce se va întâmpla când aceşti nebuni care visează la «reconstrucţia Templului» ne vor distruge moscheile“.
Nu mai puţin îngrijoraţi, la 29 septembrie 2006, patriarhii şi conducătorii Bisericii Creştine de la Ierusalim au publicat o declaraţie ce reafirma necesitatea unui „statul special“ care să garanteze în primul rând „dreptul tuturor la libertatea cultelor, indivizi şi comunităţi religioase; egalitatea în faţa legii a tuturor locuitorilor în acord cu rezoluţiile internaţionale; liberul acces la Ierusalim al tuturor, cetăţeni, rezidenţi şi pelerini“, insista ca „drepturile de proprietate, de păstrare şi de cult pe care diferitele biserici le-au dobândit de-a lungul timpului să fie deţinute de aceleaşi comunităţi“ şi cerea comunităţii internaţionale să asigure respectarea „statu quo-ului Locurilor Sfinte“10…
Oricât de cunoscută credem că ne-ar fi cruzimea ocupantului, evreu, creştin sau musulman, totuşi, distrugerea cu buldozerul a unei case, sub ochii locuitorilor săi, este un spectacol insuportabil11. Un act pe care, din 2000 încoace, municipalitatea şi ministerul de Interne l-au repetat de 529 de ori – fără să mai vorbim de amenzile impuse proprietarilor, 22,5 milioane de euro12! O represiune foarte inegală: potrivit Betselem, organizaţia israeliană pentru apărarea drepturilor omului, în 2005, cele 5.653 de infracţiuni constatate în partea de vest au provocat 26 de demolări parţiale sau totale, în vreme ce cele 1.529 de infracţiuni înregistrate în est au determinat 7613!
Pentru Meir Margalit, municipalitatea „este obsedată de ideea că suveranitatea israeliană asupra Ierusalimului ar fi în pericol. Prin această mentalitate paranoică, fiecare casă, fiecare copac, fiecare plantă devin parte a unei conspiraţii politice mondiale“. Argumente pe care Yigal Amedi nici măcar nu le invocă: pentru acest primar adjunct, demolările „excepţionale“ se justifică fiindcă privesc „clădiri construite ilegal“. Într-un mod curios, deşi face parte din Comitetul pentru planificare şi construire, pretinde că nu ştie că, adesea, inspectorii municipalităţii violează hotărâri judecătoreşti. „Municipalitatea, pledează el, se străduieşte să pună puţină ordine în haos“.
O idee eficientă! Căci „ilegalitatea“ celor 40% din casele din Ierusalimul de Est – 15.000 din 40.600 – se datorează faptului că primăria acordă cu ţârâita permise de construire palestinienilor: 2.000 în 2004, 481 din 5.300 de imobile construite. Iar cererea costă scump: mai bine de 20.000 de euro şi luni de demersuri pentru o construcţie de aproximativ 200m2… Iar suprafaţa construibilă s-a micşorat sensibil. După 1967, Ierusalimul de Vest totaliza 54 km2, iar Ierusalimul de Est 70 km2, din care 24 au fost expropriaţi în favoarea coloniilor. Din cei 46 rămaşi, 21 nu sunt incluşi în planurile de urbanizare, iar din cei 26 planificaţi, 16 sunt rezervaţi spaţiilor verzi, clădirilor publice, drumurilor etc. Cei 9 km2 construibili ai palestinienilor reprezintă aşadar… 7,25% din suprafaţa totală a oraşului!
Arhitectă şi militantă a Bimkom, Efrat Cohen-Bar agită în mână volumul gigantic al noului „Master plan“. „În pofida câtorva progrese, inegalitatea de tratament
continuă. Până în 2020 planificatorii acordă 3 noi kilometri pătraţi celor 158.000 de palestinieni suplimentari şi 9,5 km2 celor 110.000 evrei suplimentari“. Mergând mai departe, geografa Irène Salenson evocă „limitarea orizontală şi verticală a dezvoltării urbane palestiniene“: Estul va putea construi în medie clădiri de maximum patru etaje (în loc de două, în prezent), dar Vestul poate ridica între şase şi opt niveluri14!
l Această inegalitate nu este decât una din faţetele unei politici globale de discriminare ce constituie al şaselea şi ultimul instrument al hegemoniei Israelului. Nu sunt cetăţeni decât evreii (şi 2,3% din palestinieni). Titulari ai unor cărţi de identitate verzi, palestinienii din Cisiordania nu au nici un drept, nici măcar cel de a veni în oraş fără autorizaţie, de altfel din ce în ce mai rar acordată. „Rezidenţii permanenţi“, cu cărţile lor de identitate albastre, beneficiază de prestaţii sociale şi de drept de vot la alegerile locale, fără însă ca aceste drepturi să se transmită automat soţului sau copiilor.
Celebrul raport european, a cărui cenzură de către Consiliul de miniştri al celor Douăzeci şi cinci a provocat un scandal la sfârşitul lui 2005, dezvăluie o altă derivă: „Între 1996 şi 1999, Israelul a instituit o procedură numită «centru de viaţă», în virtutea căreia cei care deţin o carte de identitate albastră şi al căror domiciliu sau loc de muncă se găsesc în afara Ierusalimului de Est, la Ramallah de exemplu, îşi pierd această carte de identitate. Un val de deţinători de astfel de acte s-au repliat aşadar în Ierusalimul de Est“15.
Bugetul oraşului este şi el discriminatoriu: Ierusalimului de Est, cu 33% din populaţie, nu-i sunt atribuite decât 8,48%: fiecărui evreu îi sunt consacraţi în medie 1.190 de euro, iar fiecărui arab 260. Nimic surprinzător dacă ne gândim că, aşa cum precizează Betselem, 67% din familiile palestiniene trăiesc sub pragul de sărăcie, faţă de 29% din familiile israeliene16. Provenind şi el dintr-un cartier sărac, domnul Amedi nu neagă „întârzierile de care suferă, în materie de infrastructură şi de servicii, cartierele arabe şi ultra-ortodoxe“. Ne asigură totuşi că oraşul, atunci când primarul se numea Ehud Olmert, „a investit mai mult ca oricând pentru a acoperi aceste găuri“ şi lucrează la proiectele în curs. „Picături de apă în ocean, recunoaşte el. Dar trebuie să începem de undeva“.
l Se cuvine să constatăm că, pentru moment, totul începe şi se sfârşeşte prin construcţia unui zid care înghite cea mai mare parte a fondurilor: 800.000 de euro pe kilometru – şi vor fi 180, din care numai 5 pe Linia verde. Prin urmare, argumentul securităţii nu prea se susţine. Atentatele kamikaze – 171 de victime în şase ani – au traumatizat oraşul. Dar, în cea mai mare parte a traseului său, zidul nu-i separă pe israelieni de palestinieni, ci pe palestinieni de şcolile, câmpurile, livezile de măslini, spitalele sau cimitirele lor…
„Zidul este un instrument pe care guvernul îl foloseşte pentru a controla Ierusalimul, nu pentru a asigura securitatea israelienilor“, afirmă Menahem Klein. În fapt, zidul reprezintă chintesenţa tuturor uneltelor de dominaţie evocate până acum. El multiplică suprafaţa Ierusalimului de Est de 2,3 ori, desenând un soi de treflă ce include noile colonii şi zonele lor de dezvoltare: la nord, Bet Horon, Givat Zeev, Givon Hadasha şi viitorul „parc metropolitan“ de la Nabi Samuel; la sud, Har Gilo, Betar Ilit, precum şi ansamblul Gouch Etzion; şi, în sfârşit, la est, Maale Adoumin.
Privind de pe terasa spitalului Augusta Victoria, îţi poţi da mai bine seama de ameninţarea mortală pe care şantierul deschis la est o reprezintă pentru viitorul stat palestinian. Numai colonia ocupă 7 km2. Dar planul municipal al „blocului Maale Adoumin“ acoperă întreaga suprafaţă, în cea mai mare parte încă goală, de 55 km2 (mai mult ca Tel Avivul, care se întinde pe 51 km2). Punga merge până aproape de Marea Moartă şi, prin urmare, taie în două Cisiordania. La nord, faimoasa zonă E1 reprezintă, cu ai săi 12 km2 (de doisprezece ori mai mult decât oraşul vechi!) ultimul spaţiu posibil de creştere al Ierusalimului de Est. Dar nici opoziţia – este drept formală – a Washingtonului nu a împiedicat construcţia noului Cartier General al Poliţiei pentru Cisiordania, în aşteptarea locuinţelor, a centrelor comerciale, a hotelurilor etc. Cât despre beduinii Jahalin, aceştia locuiesc în barăci mizere, pe colina unde au fost „transferaţi“, colină care domină… groapa de gunoi.
Cât mai multe pământuri palestiniene cu cât mai puţini palestinieni: acest principiu venerabil a ghidat traseul zidului care include coloniile evreieşti şi exclude cartierele arabe. Astfel, zidul aruncă în Cisiordania, de la nord la sud, localitatea Quafr Aqab, alături de tabăra de refugiaţi de la Qalandiya, jumătate din Beit Hanina, cea mai mare parte din Al-Ram, Dahiyat al-Bared, Hizma, tabăra de la Shuafat, Dahiyat al-Salam, Anata, Ram Khamzi şi, chiar la sud, Walaja. O premieră: 60.000 din cei 240.000 de palestinieni ai Ierusalimului au fost expulzaţi fără să se fi mişcat deloc! Dar cu preţul unui întreg lanţ de pierderi.
Pierdere de timp: „Înainte, mergeam la facultate pe jos şi făceam zece minute, spune Mohammad, un student din Ramallah, înscris la medicină la Universitatea Al Qods. Acum, fac nouăzeci de minute cu maşina“. Pierdere de venituri: dacă negustorii din partea „proastă“ a Al-Ram deplâng o scădere de 30 până la 50% a cifrei de afaceri, un dentist a trebuit să-şi închidă pur şi simplu cabinetul, în vreme ce proprietarul unui imobil cu o extraordinară vedere asupra zidului şi-a pierdut toţi locatarii. Pierdere de personal: între o treime şi o jumătate din medici şi infirmieri, dar şi din profesori nu mai pot veni să muncească la Ierusalim. Pierdere anunţată a „rezidenţei“: cei care nu vor mai putea justifica o locuinţă sau un loc de muncă în Ierusalim îşi vor pierde cartea albastră în momentul reînnoirii acesteia. În sfârşit şi mai ales, pierderea de către Ierusalimul de Est a rolului său de metropolă palestiniană.
„Oricine ştie că viitoarele negocieri vor pleca de la «parametrii lui Clinton», în special împărţirea oraşului pentru a putea găzdui cele două capitale, rezumă Menahem Klein. Asta încercă să evite zidul, distrugând statutul de centru metropolitan al Al Qods, deconectându-l de hinterland-ul său economic, social şi cultural palestinian. Dacă însă liderii noştri speră să profite astfel de slăbiciunea palestinienilor, ei fac un calcul de scurtă durată: tânăra generaţie va ridica capul. Ce va mai rămâne atunci din ambiţia lui Sharon şi a lui Olmert de «reeliberare a Ierusalimului»?“
Alţi interlocutori leagă escalada israeliană de procesul de pace. Aşa cum o face ambasadorul Sanbar, potrivit căruia lucrurile s-au accelerat „din momentul în care Ierusalimul a fost oficial înscris pe ordinea de zi a negocierilor. Pentru că, odată luat în stăpânire, nu mai rămâne nimic de negociat“. Pentru Wassim H. Khazmo, consilier al echipei palestiniene de negociere, „Sharon a profitat de slăbiciunea comunităţii internaţionale pentru a lua ceea ce George W. Bush îi promisese în scrisoarea din 14 aprilie 2004 – blocurile de colonii“.
Nu vom fi deci surprinşi auzindu-l pe domnul Toufakji renunţând să mai revendice aceste „blocuri“, în numele realismului. „Chiat şi Maale Adoumin?“ „Da“ „Chiar şi zona E1?“ „Da“. Ca răspuns la acest abandon, Hasib Nashashibi, membru al Coaliţiei pentru Ierusalim, evocă „criza de conducere“ din OEP: „Israelienii ne exploatează diviziunile şi greşelile“, iar Amos Gil arată „argumentul major pe care atentatele kamikaze l-au oferit ca justificare a zidului“.
Când îi vezi, te gândeşti la Kafka sau la regele Ubu: sunt palestinienii din enclavele de la Biddu (35.000 de persoane), Bir Nabala (20.000) şi Walaja (2.000) prinşi în capcana zidului sau a barierei care îi încercuieşte. Familia Gharib este exemplul cel mai ilustrativ şi crud. Unul câte unul, colonii din Givon Hadasha şi-au construit casele pe pământurile private palestiniene, încercuindu-i casa şi transformând-o într-o mini-enclavă, legată printr-un drumeag de satul originar, totul fiind îngrădit de un grilaj ce va fi curând electrificat şi dotat cu supraveghere video… Simpatici vecini: văzându-ne, unul ne strigă de la fereastră: „Am armă, o să trag!“ Vorbe în vânt? I-au omorât deja un fiu. Persecutaţi, membrii familiei Gharib rezistă totuşi de mai bine de douăzeci de ani…
Cum să nu-ţi aminteşti indignarea lui Meron Benvenisti: „Zidul? E monumentul disperării totale! Priviţi Bethleemul: de-o parte, Biserica Naşterii, de alta, buncărul construit în jurul mormântului Raşelei. E aroganţa ocupantului care pretinde să definească şi să redefinească comunităţile după bunu-i plac: ca şi cum «bariera» i-ar separa pe arabii «buni», acceptaţi la Ierusalim, de cei «răi», care sunt excluşi. Inventatorii acestei orori gândesc în aceeaşi logică colonială a secolului al XIX-lea care v-a împins şi pe voi, francezii, în Indochina sau în Maghreb. Dar nici acum nu va fi mai bine! Zidul Ierusalimului va sfârşi precum cel al Berlinului“.
1 Nakba înseamnă dispariţia Palestinei şi exodul forţat al celor 800.000 de locuitori ai acesteia în 1948. Colonelul Tirza a fost demis pentru faptul de a fi minţit în faţa Curţii supreme pentru a putea justifica traseul zidului.
2 La sfârşitul lui 2006, Ierusalimul avea o populaţie estimată la 700.000 de locuitori: 470. 000 de evrei şi 230.000 de palestinieni.
3 Bulletin du Centre de recherche français de Jérusalem, nr. 16, 2005, pp. 212-213.
4 Haaretz, Tel-Aviv, 17 iulie 1996. „Yesha“ este denumirea scurtă dată de coloni Cisiordaniei, formată prin contracţia numelui Yehuda ve Shomron (Iudeea şi Samaria).
5 În excelenta lucrare Mur en Palestine a lui René Backmann, Fayard, Paris, 2006.
6 Haaretz, 26 aprilie 2006.
7 Regele David şi-ar fi întemeiat capitala în jurul anului 1000 înainte de Hristos.
8 Haaretz, Tel-Aviv, 26 noiembrie 2006.
9 Însărcinat cu administrarea bunurilor religioase musulmane.
10 http://paxchristi.cef.fr/docs/jerusalem.rtf
11 Cf. http://blog.mondeodiplo.net/26-12-06-Les-bulldozers-en-action
12 Discriminations in the Heart of the Holy City, IPCC, Ierusalim, 2006. În lipsa unei indicaţii contrare, cifrele ce urmează provin din aceeaşi sursă.
13 A Wall in Jerusalem, Betselem, Ierusalim, 2006.
14 Bulletin…, op. cit., p. 216.
15 V. www.france-palestine.org Dacă Securitatea Socială încearcă să retragă cărţile de identitate ale rezidenţilor Ierusalimului care se găsesc în afara oraşului din raţiuni în primul rând financiare, ministerul de Interne şi mai ales municipalitatea, dorind să reducă numărul palestinienilor care trăiesc efectiv în Ierusalim, preferă ca aceştia să-şi păstreze cărţile de identitate în afara limitelor municipale.
16 A Wall…, op. cit.
, colonizarea israeliană a teritoriilor palestiniene se accelerează, primul vizat fiind Ierusalimul de Est, pur şi simplu confiscat.
DE LA TEL AVIV, drumul principal merge aproape drept, pentru ca mai apoi, după ce a depăşit aeroportul Ben Gourion, să înceapă să se onduleze, urcând spre Ierusalim printre colinele a căror cucerire de către forţele israeliene, în 1948, a făcut să curgă atâta sânge. Şoseaua intră în oraşul sfânt prin vest, la o altitudine de 700 de metri. Israelienii sau străinii au de fapt o mulţime de posibilităţi: ei pot ajunge în centru şi pe alte căi, atât prin nord, cât şi prin sud.
Nu şi palestinienii din Cisiordania, pentru care este mult mai greu să intre în oraşul de trei ori sfânt. Dacă au reuşit să treacă de punctele de control interioare, se lovesc de cel mai brutal obstacol inventat vreodată pentru a le controla şi a le îngrădi deplasarea în teritoriile ocupate: un zid de aproximativ zece metri înălţime, care va acoperi în curând întreaga parte orientală a cetăţii, ascunzând peisajul şi închizând intrările tradiţionale. Zidul taie cele două axe istorice – Ierusalim-Amman (drumul 417) şi Jenin-Hebron (drumul 60). Monstruosul şarpe nu se mai opreşte – pentru cisiordanieni – decât în patru puncte: Qualandiya în nord, Shuafat în nord-est, Ras Abu Sbeitan la vest şi Gilo în sud. Pentru a ajunge la acestea, ei trebuie însă să ocolească, să-şi lase maşinile şi să traverseze pe jos, vehiculele palestiniene (cu plăcuţe de înmatriculare verzi) fiind strict interzise în Ierusalim…
Însărcinat de ministerul israelian al apărării cu concepţia, trasarea şi construcţia „barierei de securitate“ (potrivit terminologiei oficiale), colonelul Danny Tirza, colon
din Kfar Adoumim, este supranumit de către palestinieni „a doua Nakba“1. Odată terminat, monumentalul său proiect ar trebui să aibă unsprezece puncte de control asemănătoare unor „terminale de aeroport“. Nu aceasta este însă impresia pe care o lasă intrarea de la Gilo. Pretutindeni, panouri de avertizare: „Intraţi unul câte unul“, „Aşteptaţi-vă rândul“, „Păstraţi curăţenia“, „Scoateţi-vă haina“, „Respectaţi regulile“. Culoarele, delimitate pe margini şi acoperite deasupra de grilaje, seamănă mai degrabă cu tunelurile prin care fiarele intră în arena circului…
Nu există însă aici vreun şef al arenei: o dată ce ai trecut de prima poartă, dacă luminiţa de avertizare îţi arată că se poate trece, o voce metalică îţi cere să-ţi prezinţi bagajele la control. Ghiceşti o prezenţă în spatele geamurilor fumurii blindate. Apoi, în sfârşit, un om în carne şi oase: un soldat îmbrăcat neglijent, cu picioarele sprijinite de masă şi cu un pistol-mitralieră Uzi în bandulieră te observă din cap până-n picioare, şuşotind sau vociferând ceva, în timp ce-ţi controlează actele. La ieşire, alte pancarte urează în trei limbi „călătorilor“: „Bine aţi venit la Ierusalim“ (deşi oraşul se află la 4 kilometri distanţă) sau „Pacea fie cu voi“…
Planul de partiţie stabilit de Naţiunile Unite în 1947 acordase oraşului un „regim internaţional special“, regim care rămâne, de altfel, şi în 2007, singurul statut recunoscut la nivel mondial. Însă războiul din 1948 a provocat divizarea oraşului între Iordania şi Israel, acesta din urmă instalându-şi capitala în partea occidentală înainte de a anexa, în 1967, şi partea orientală. În 1980, o Lege fundamentală a proclamat „Ierusalimul întreg şi reunificat capitală eternă a Israelului“. În absenţa vreunei garanţii a eternităţii, politica dusă de guvernele israeliene a vizat menţinerea hegemoniei asupra oraşului, încercând să împiedice împărţirea cetăţii şi, pe cale de consecinţă, naşterea unui stat palestinian cu Ierusalimul de Est drept capitală.
„Cheia, precizează Khalil Toufakji, directorul departamentului de cartografie al Societăţii de studii arabe, consilier al delegaţiei palestiniene până la negocierile de la Camp David, este demografia. Pentru israelieni, existenţa unei popu laţii constituită majoritar din evrei a reprezentant întotdeauna o prioritate. Însă palestinienii au crescut de la 20% în 1967 la 35% şi ar putea deveni chiar majoritari în 2030“2. Creşterea este determinată de diferenţa de natalitate, dar şi de plecarea evreilor goniţi de şomaj, de criza locuinţelor şi… de climatul intolerant creat de presiunea ultra-ortodoxă.
Fenomenul este suficient de semnificativ pentru a putea dărâma certitudini fondatoare: desigur, strategia demografică oficială reafirmă un raport de 70 la 30% pentru 2020, dar „ia în calcul“ şi un altul, mai pragmatic, de 60 la 40%3. „Ca şi cum ar exista un procentaj convenabil“, exclamă Meron Benvenisti, fără îndoială cel mai bun specialist al Ierusalimului, pentru care „este vorba pur şi simplu de rasism. Trăim în singurul oraş din lume în care procentajul etnic ţine loc de filosofie“. Mai puţin pasionat, Menahem Klein, şi el consilier la Camp David, dar de partea israeliană, adaugă: „Pragmaticii constată, politicienii se înfruntă: asistăm la cel mai mare efort israelian din 1967 încoace pentru anexarea Ierusalimului“.
l Dintr-un punct de vedere istoric, primul instrument al acestui efort a fost extinderea ilegală a frontierelor municipale. Amos Gil, directorul asociaţiei Ir Amim (Oraşul popoarelor), retrasează parcursul: „Oraşul vechi nu se întinde decât pe un kilometru pătrat; împreună cu cartierele arabe din jur, a atins în perioada iordaniană 6 km2. Israelul a anexat, în 1967, 64 de km2 din teritoriul cisiordanian şi cele 28 de sate aferente, pentru a atinge 70 km2. Când zidul va fi terminat, el va încercui la est aproape 164 km2. În schimb, în Ierusalimul de Vest, planul de extindere, numit Safdie, s-a lovit de o mulţime de scuturi ecologice“.
„Există o culoare care nu se regăseşte decât aici: verdele politic“. Meir Margalit, coordonator al Comitetului israelian împotriva demolării de locuinţe (Icahd), aminteşte că, atunci când şeful partidului de stânga Meretz, Ornan Yekutieli, s-a arătat indignat de construcţia coloniei de la Har Homa pe locul unei magnifice păduri palestiniene, primarul din acea vreme, Teddy Kollek, decedat recent, a replicat: „Numai arabilor li se părea verde“. Apartheid ecologic: aceste zone, „mai degrabă de un galben prăfos şi pline de reziduuri“ – aminteşte cu ironie arhitectul Ayala Ronel – le interzic arabilor să construiască, dar le permit evreilor să colonizeze…
l Colonizarea este cel de-al doilea instrument al strategiei israeliene. Arhitect şi preşedinte al asociaţiei Bimkom, care luptă pentru dreptul tuturor de a planifica oraşul, domnul Shmuel Groag, recapitulează etapele: „Primul inel era compus din şapte mari colonii: Gilo, Armon Hanaziv-Talpiot Est, French Hill Ramat Eshkol, Ramot, Ramot Shlomo, Neve Yaacov şi Har Homa. Al doilea conţinea două, Pisgat Zeev şi Maale Adoumin. Al treilea inel a adăugat alte nouă: Givon, Adam, Kochav
Yaacov, Kfar Adoumin, Keidar, Efrat, Betar Illit şi coloniile din Gouch (bloc) Etzion. În total, acestea adăpostesc jumătate din cei 500.000 de coloni pe care-i numără Cisiordania“.
Fondator al Centrului alternativ de informare şi figură majoră a mişcării pacifiste, Michel Warschawski organizează „vizite“ militante pentru a expune în modul cel mai concret „principiul care ghidează colonizarea: stabilirea unei continuităţi teritoriale israeliene care să spargă continuitatea teritorială arabă“. Şi pentru a denunţa de asemenea o strategie de manipulare ilustrată de fostul primar al coloniei Karrnei Shmoron care înţelegea să „se asigure că populaţia evreiască din Yesha4 nu trăieşte în spatele sârmelor ghimpate, ci într-o continuitate a prezenţei evreieşti. Spre exemplu, dacă luăm regiunea dintre Ierusalim şi Ofra, îi adăugăm o zonă industrială la intrarea în colonia Adam şi o benzinărie la intrarea în Psagot, obţinem o axă a continuităţii israeliene“.
l Al treilea instrument este cel al controlului total al căilor de comunicare pentru a disloca spaţiul palestinian, pentru a reduce mobilitatea populaţiei şi a-i suprima şansele de dezvoltare. Israelul a luat în stăpânire marile axe existente, pe care le-a renovat şi le-a lărgit, dar a şi construit altele noi pentru ca colonii să poată ajunge cât mai uşor la Ierusalim – de altfel şi unul dintre obiectivele viitorului tramvai (vezi articolul din pag. 18).
Întregul formează o impresionantă reţea de drumuri cu patru benzi, luminate noaptea, de-a lungul cărora copacii au fost tăiaţi, casele presupuse „periculoase“ distruse, în locul lor fiind ridicate ziduri de protecţie, toate desigur în numele „securităţii“. Legând între ele coloniile, aceste „drumuri de ocolire“ sunt interzise circulaţiei palestiniene, exilată pe o reţea secundară de proastă calitate, puţin sau deloc întreţinută şi strangulată de nenumărate puncte de control, fixe sau mobile.
Iată-ne de exemplu la barajul numit Container, la sud de Abou Dis, care controlează – şi adesea închide – ultima axă palestiniană majoră ce leagă nordul de sudul Cisiordaniei. Drumul îşi merită numele de Wadi Nar, „Valea focului“ şi, prin extensie, „valea infernului“: şoseaua este uneori atât de strâmtă încât două camioane cu greu pot trece împreună, dacă reuşesc desigur să urce şi să coboare pantele abrupte. În schimb, nu departe, se vede generoasa cale rapidă oferită de Yitzak Rabin colonilor pentru a le permite să ajungă imediat în coloniile din Goush Etzion şi Hebron… fără a întâlni vreun arab.
Acest „apartheid care nu-şi va rosti numele“ – formula negociatorului-şef palestinian Saeb Erekat5 – devine explicit o dată cu proiectul de „fluidizare a circulaţiei“ atât de drag colonelului Tirza: dacă evreii şi arabii trebuie totuşi să se intersecteze uneori, ei nu se vor vedea niciodată datorită podurilor şi tunelurilor… „Pentru a scoate din izolare satele palestiniene Bir Nabala şi Al Jib, ne explică la faţa locului arhitectul Alon Cohen-Lifchitz, membru al Bimkom, israelienii construiesc, pe o lungime de doi kilometri, o şosea acoperită de grilaje şi ridicată la cincisprezece metri de sol, două tuneluri şi un pod!“ Nimic mai infam în materie de segregare: de la 19 ianuarie 2007, îi este interzis prin lege oricărui israelian sau palestinian „rezident“ să transporte în maşină un locuitor ne-evreu din Cisiordania… Protestele au fost însă atât de puternice încât aplicarea legii a fost „suspendată“…
l Al patrulea instrument, infiltrarea în oraşul vechi şi în „bazinul sacru“. „Pentru coloni, Ierusalimul este ca o ceapă: cea mai bună este inima“, glumeşte Meir Margalit. Recuperarea unor foste bunuri evreieşti, confiscarea altora în virtutea legii absenţei şi cumpărarea prin intermediari se multiplică cu o asemenea viteză încât ziaristul Meron Rappoport vorbeşte chiar de o „Republică a Eladului“6 – după numele organizaţiei colonilor căreia, în mod neobişnuit, autorităţile i-au delegat administrarea
„Cetăţii lui David“7.
Plecând de la această implantare cu caracter istoric, ne putem da seama – după numărul caselor arabe ce arborează drapelul israelian şi al gorilelor înarmate care patrulează pe străzi – de măsura în care colonizarea cea mai trivială ia în posesie Silwan, coboară spre Boustan (unde optzeci şi opt de clădiri sunt ameninţate cu distrugerea), urcă din nou către Ras al-Amoud (Maale Zeitim) şi Jabal Mukaber (Nof Zion). Primele două case din Kidmat Zion sfidează deja, dincolo de zid, imobilul Parlamentului palestinian, terminat, dar gol, de la Abu Dis. Harta ne confirmă că toate aceste metastaze desenează o adevărată diagonală a epurării etnice…
„Nu vă opriţi la cifre, insistă Fuad Hallak, consilier al echipei de negociatori a Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei (OEP). Desigur, cele şaptesprezece puncte de colonizare ale oraşului vechi şi ale împrejurimilor sale imediate numără abia 2.600 de locuitori din 24.000. Ele se înscriu însă într-o strategie tenace de ‚depalestinizare’“.
l Iudaizarea, al cincilea instrument al strategiei israeliene, începe prin simboluri. Un prieten palestinian ne arată semnele care acoperă Ierusalimul arab cu decorul oraşului evreu. „De la cele mai spectaculare – precum memorialele eroilor războaielor duse de Israel sau clădirile publice instalate în partea de Est – la cele mai discrete: pavaje, lampadare, coşuri. Fără a uita de numele străzilor“. Piaţa Tsahal, strada Paraşutiştilor, piaţa Cartierului General: „Aceste nume au apărut după anexarea Ierusalimului de Est în 1967 – observă ziaristul David Rubinstein8 – probabil pentru ca arabii să nu uite cine a câştigat“.
La Paris, prietenii ne preveniseră deja: „Oraşul vechi este pe cale să se golească“. Din păcate, în treizeci de ani, niciodată nu ni s-a părut atât de trist. „Israelienii ar dori să colonizeze esenţialul şi să reducă restul la câteva străzi folclorice, ca la Jaffa“, spune cu amărăciune ambasadorul palestinian la Unesco, Elias Sanbar, care tocmai a dejucat o manevră aproape incredibilă: o jonglerie israeliană pentru a obţine, în 2000, înscrierea Vechiului oraş arab pe lista patrimoniului… statului evreu!
Iudaizarea este purtată şi de repunerea în cauză a liberului acces la Locurile sfinte, principiu comun tuturor textelor
internaţionale începând cu tratatul de la Berlin (1885). „Sunt ani deja de când musulmanii şi creştinii din Cisiordania nu mai au acces la al-Aqsa sau la Sfântul Mormânt, protestează directorul Waqf9, Adnan Al-Husseini. Cât despre «rezidenţii» din Ierusalim, aceştia trebuie să aibă patruzeci şi cinci de ani împliniţi pentru a putea veni să se roage. Fără să mai vorbim de umilinţa celor aproximativ 4.000 de soldaţi desfăşuraţi la marile sărbători“. Şi excavaţiile de sub Esplanadă? „Nu îndrăznesc să-mi închipui ce se va întâmpla când aceşti nebuni care visează la «reconstrucţia Templului» ne vor distruge moscheile“.
Nu mai puţin îngrijoraţi, la 29 septembrie 2006, patriarhii şi conducătorii Bisericii Creştine de la Ierusalim au publicat o declaraţie ce reafirma necesitatea unui „statul special“ care să garanteze în primul rând „dreptul tuturor la libertatea cultelor, indivizi şi comunităţi religioase; egalitatea în faţa legii a tuturor locuitorilor în acord cu rezoluţiile internaţionale; liberul acces la Ierusalim al tuturor, cetăţeni, rezidenţi şi pelerini“, insista ca „drepturile de proprietate, de păstrare şi de cult pe care diferitele biserici le-au dobândit de-a lungul timpului să fie deţinute de aceleaşi comunităţi“ şi cerea comunităţii internaţionale să asigure respectarea „statu quo-ului Locurilor Sfinte“10…
Oricât de cunoscută credem că ne-ar fi cruzimea ocupantului, evreu, creştin sau musulman, totuşi, distrugerea cu buldozerul a unei case, sub ochii locuitorilor săi, este un spectacol insuportabil11. Un act pe care, din 2000 încoace, municipalitatea şi ministerul de Interne l-au repetat de 529 de ori – fără să mai vorbim de amenzile impuse proprietarilor, 22,5 milioane de euro12! O represiune foarte inegală: potrivit Betselem, organizaţia israeliană pentru apărarea drepturilor omului, în 2005, cele 5.653 de infracţiuni constatate în partea de vest au provocat 26 de demolări parţiale sau totale, în vreme ce cele 1.529 de infracţiuni înregistrate în est au determinat 7613!
Pentru Meir Margalit, municipalitatea „este obsedată de ideea că suveranitatea israeliană asupra Ierusalimului ar fi în pericol. Prin această mentalitate paranoică, fiecare casă, fiecare copac, fiecare plantă devin parte a unei conspiraţii politice mondiale“. Argumente pe care Yigal Amedi nici măcar nu le invocă: pentru acest primar adjunct, demolările „excepţionale“ se justifică fiindcă privesc „clădiri construite ilegal“. Într-un mod curios, deşi face parte din Comitetul pentru planificare şi construire, pretinde că nu ştie că, adesea, inspectorii municipalităţii violează hotărâri judecătoreşti. „Municipalitatea, pledează el, se străduieşte să pună puţină ordine în haos“.
O idee eficientă! Căci „ilegalitatea“ celor 40% din casele din Ierusalimul de Est – 15.000 din 40.600 – se datorează faptului că primăria acordă cu ţârâita permise de construire palestinienilor: 2.000 în 2004, 481 din 5.300 de imobile construite. Iar cererea costă scump: mai bine de 20.000 de euro şi luni de demersuri pentru o construcţie de aproximativ 200m2… Iar suprafaţa construibilă s-a micşorat sensibil. După 1967, Ierusalimul de Vest totaliza 54 km2, iar Ierusalimul de Est 70 km2, din care 24 au fost expropriaţi în favoarea coloniilor. Din cei 46 rămaşi, 21 nu sunt incluşi în planurile de urbanizare, iar din cei 26 planificaţi, 16 sunt rezervaţi spaţiilor verzi, clădirilor publice, drumurilor etc. Cei 9 km2 construibili ai palestinienilor reprezintă aşadar… 7,25% din suprafaţa totală a oraşului!
Arhitectă şi militantă a Bimkom, Efrat Cohen-Bar agită în mână volumul gigantic al noului „Master plan“. „În pofida câtorva progrese, inegalitatea de tratament
continuă. Până în 2020 planificatorii acordă 3 noi kilometri pătraţi celor 158.000 de palestinieni suplimentari şi 9,5 km2 celor 110.000 evrei suplimentari“. Mergând mai departe, geografa Irène Salenson evocă „limitarea orizontală şi verticală a dezvoltării urbane palestiniene“: Estul va putea construi în medie clădiri de maximum patru etaje (în loc de două, în prezent), dar Vestul poate ridica între şase şi opt niveluri14!
l Această inegalitate nu este decât una din faţetele unei politici globale de discriminare ce constituie al şaselea şi ultimul instrument al hegemoniei Israelului. Nu sunt cetăţeni decât evreii (şi 2,3% din palestinieni). Titulari ai unor cărţi de identitate verzi, palestinienii din Cisiordania nu au nici un drept, nici măcar cel de a veni în oraş fără autorizaţie, de altfel din ce în ce mai rar acordată. „Rezidenţii permanenţi“, cu cărţile lor de identitate albastre, beneficiază de prestaţii sociale şi de drept de vot la alegerile locale, fără însă ca aceste drepturi să se transmită automat soţului sau copiilor.
Celebrul raport european, a cărui cenzură de către Consiliul de miniştri al celor Douăzeci şi cinci a provocat un scandal la sfârşitul lui 2005, dezvăluie o altă derivă: „Între 1996 şi 1999, Israelul a instituit o procedură numită «centru de viaţă», în virtutea căreia cei care deţin o carte de identitate albastră şi al căror domiciliu sau loc de muncă se găsesc în afara Ierusalimului de Est, la Ramallah de exemplu, îşi pierd această carte de identitate. Un val de deţinători de astfel de acte s-au repliat aşadar în Ierusalimul de Est“15.
Bugetul oraşului este şi el discriminatoriu: Ierusalimului de Est, cu 33% din populaţie, nu-i sunt atribuite decât 8,48%: fiecărui evreu îi sunt consacraţi în medie 1.190 de euro, iar fiecărui arab 260. Nimic surprinzător dacă ne gândim că, aşa cum precizează Betselem, 67% din familiile palestiniene trăiesc sub pragul de sărăcie, faţă de 29% din familiile israeliene16. Provenind şi el dintr-un cartier sărac, domnul Amedi nu neagă „întârzierile de care suferă, în materie de infrastructură şi de servicii, cartierele arabe şi ultra-ortodoxe“. Ne asigură totuşi că oraşul, atunci când primarul se numea Ehud Olmert, „a investit mai mult ca oricând pentru a acoperi aceste găuri“ şi lucrează la proiectele în curs. „Picături de apă în ocean, recunoaşte el. Dar trebuie să începem de undeva“.
l Se cuvine să constatăm că, pentru moment, totul începe şi se sfârşeşte prin construcţia unui zid care înghite cea mai mare parte a fondurilor: 800.000 de euro pe kilometru – şi vor fi 180, din care numai 5 pe Linia verde. Prin urmare, argumentul securităţii nu prea se susţine. Atentatele kamikaze – 171 de victime în şase ani – au traumatizat oraşul. Dar, în cea mai mare parte a traseului său, zidul nu-i separă pe israelieni de palestinieni, ci pe palestinieni de şcolile, câmpurile, livezile de măslini, spitalele sau cimitirele lor…
„Zidul este un instrument pe care guvernul îl foloseşte pentru a controla Ierusalimul, nu pentru a asigura securitatea israelienilor“, afirmă Menahem Klein. În fapt, zidul reprezintă chintesenţa tuturor uneltelor de dominaţie evocate până acum. El multiplică suprafaţa Ierusalimului de Est de 2,3 ori, desenând un soi de treflă ce include noile colonii şi zonele lor de dezvoltare: la nord, Bet Horon, Givat Zeev, Givon Hadasha şi viitorul „parc metropolitan“ de la Nabi Samuel; la sud, Har Gilo, Betar Ilit, precum şi ansamblul Gouch Etzion; şi, în sfârşit, la est, Maale Adoumin.
Privind de pe terasa spitalului Augusta Victoria, îţi poţi da mai bine seama de ameninţarea mortală pe care şantierul deschis la est o reprezintă pentru viitorul stat palestinian. Numai colonia ocupă 7 km2. Dar planul municipal al „blocului Maale Adoumin“ acoperă întreaga suprafaţă, în cea mai mare parte încă goală, de 55 km2 (mai mult ca Tel Avivul, care se întinde pe 51 km2). Punga merge până aproape de Marea Moartă şi, prin urmare, taie în două Cisiordania. La nord, faimoasa zonă E1 reprezintă, cu ai săi 12 km2 (de doisprezece ori mai mult decât oraşul vechi!) ultimul spaţiu posibil de creştere al Ierusalimului de Est. Dar nici opoziţia – este drept formală – a Washingtonului nu a împiedicat construcţia noului Cartier General al Poliţiei pentru Cisiordania, în aşteptarea locuinţelor, a centrelor comerciale, a hotelurilor etc. Cât despre beduinii Jahalin, aceştia locuiesc în barăci mizere, pe colina unde au fost „transferaţi“, colină care domină… groapa de gunoi.
Cât mai multe pământuri palestiniene cu cât mai puţini palestinieni: acest principiu venerabil a ghidat traseul zidului care include coloniile evreieşti şi exclude cartierele arabe. Astfel, zidul aruncă în Cisiordania, de la nord la sud, localitatea Quafr Aqab, alături de tabăra de refugiaţi de la Qalandiya, jumătate din Beit Hanina, cea mai mare parte din Al-Ram, Dahiyat al-Bared, Hizma, tabăra de la Shuafat, Dahiyat al-Salam, Anata, Ram Khamzi şi, chiar la sud, Walaja. O premieră: 60.000 din cei 240.000 de palestinieni ai Ierusalimului au fost expulzaţi fără să se fi mişcat deloc! Dar cu preţul unui întreg lanţ de pierderi.
Pierdere de timp: „Înainte, mergeam la facultate pe jos şi făceam zece minute, spune Mohammad, un student din Ramallah, înscris la medicină la Universitatea Al Qods. Acum, fac nouăzeci de minute cu maşina“. Pierdere de venituri: dacă negustorii din partea „proastă“ a Al-Ram deplâng o scădere de 30 până la 50% a cifrei de afaceri, un dentist a trebuit să-şi închidă pur şi simplu cabinetul, în vreme ce proprietarul unui imobil cu o extraordinară vedere asupra zidului şi-a pierdut toţi locatarii. Pierdere de personal: între o treime şi o jumătate din medici şi infirmieri, dar şi din profesori nu mai pot veni să muncească la Ierusalim. Pierdere anunţată a „rezidenţei“: cei care nu vor mai putea justifica o locuinţă sau un loc de muncă în Ierusalim îşi vor pierde cartea albastră în momentul reînnoirii acesteia. În sfârşit şi mai ales, pierderea de către Ierusalimul de Est a rolului său de metropolă palestiniană.
„Oricine ştie că viitoarele negocieri vor pleca de la «parametrii lui Clinton», în special împărţirea oraşului pentru a putea găzdui cele două capitale, rezumă Menahem Klein. Asta încercă să evite zidul, distrugând statutul de centru metropolitan al Al Qods, deconectându-l de hinterland-ul său economic, social şi cultural palestinian. Dacă însă liderii noştri speră să profite astfel de slăbiciunea palestinienilor, ei fac un calcul de scurtă durată: tânăra generaţie va ridica capul. Ce va mai rămâne atunci din ambiţia lui Sharon şi a lui Olmert de «reeliberare a Ierusalimului»?“
Alţi interlocutori leagă escalada israeliană de procesul de pace. Aşa cum o face ambasadorul Sanbar, potrivit căruia lucrurile s-au accelerat „din momentul în care Ierusalimul a fost oficial înscris pe ordinea de zi a negocierilor. Pentru că, odată luat în stăpânire, nu mai rămâne nimic de negociat“. Pentru Wassim H. Khazmo, consilier al echipei palestiniene de negociere, „Sharon a profitat de slăbiciunea comunităţii internaţionale pentru a lua ceea ce George W. Bush îi promisese în scrisoarea din 14 aprilie 2004 – blocurile de colonii“.
Nu vom fi deci surprinşi auzindu-l pe domnul Toufakji renunţând să mai revendice aceste „blocuri“, în numele realismului. „Chiat şi Maale Adoumin?“ „Da“ „Chiar şi zona E1?“ „Da“. Ca răspuns la acest abandon, Hasib Nashashibi, membru al Coaliţiei pentru Ierusalim, evocă „criza de conducere“ din OEP: „Israelienii ne exploatează diviziunile şi greşelile“, iar Amos Gil arată „argumentul major pe care atentatele kamikaze l-au oferit ca justificare a zidului“.
Când îi vezi, te gândeşti la Kafka sau la regele Ubu: sunt palestinienii din enclavele de la Biddu (35.000 de persoane), Bir Nabala (20.000) şi Walaja (2.000) prinşi în capcana zidului sau a barierei care îi încercuieşte. Familia Gharib este exemplul cel mai ilustrativ şi crud. Unul câte unul, colonii din Givon Hadasha şi-au construit casele pe pământurile private palestiniene, încercuindu-i casa şi transformând-o într-o mini-enclavă, legată printr-un drumeag de satul originar, totul fiind îngrădit de un grilaj ce va fi curând electrificat şi dotat cu supraveghere video… Simpatici vecini: văzându-ne, unul ne strigă de la fereastră: „Am armă, o să trag!“ Vorbe în vânt? I-au omorât deja un fiu. Persecutaţi, membrii familiei Gharib rezistă totuşi de mai bine de douăzeci de ani…
Cum să nu-ţi aminteşti indignarea lui Meron Benvenisti: „Zidul? E monumentul disperării totale! Priviţi Bethleemul: de-o parte, Biserica Naşterii, de alta, buncărul construit în jurul mormântului Raşelei. E aroganţa ocupantului care pretinde să definească şi să redefinească comunităţile după bunu-i plac: ca şi cum «bariera» i-ar separa pe arabii «buni», acceptaţi la Ierusalim, de cei «răi», care sunt excluşi. Inventatorii acestei orori gândesc în aceeaşi logică colonială a secolului al XIX-lea care v-a împins şi pe voi, francezii, în Indochina sau în Maghreb. Dar nici acum nu va fi mai bine! Zidul Ierusalimului va sfârşi precum cel al Berlinului“.
1 Nakba înseamnă dispariţia Palestinei şi exodul forţat al celor 800.000 de locuitori ai acesteia în 1948. Colonelul Tirza a fost demis pentru faptul de a fi minţit în faţa Curţii supreme pentru a putea justifica traseul zidului.
2 La sfârşitul lui 2006, Ierusalimul avea o populaţie estimată la 700.000 de locuitori: 470. 000 de evrei şi 230.000 de palestinieni.
3 Bulletin du Centre de recherche français de Jérusalem, nr. 16, 2005, pp. 212-213.
4 Haaretz, Tel-Aviv, 17 iulie 1996. „Yesha“ este denumirea scurtă dată de coloni Cisiordaniei, formată prin contracţia numelui Yehuda ve Shomron (Iudeea şi Samaria).
5 În excelenta lucrare Mur en Palestine a lui René Backmann, Fayard, Paris, 2006.
6 Haaretz, 26 aprilie 2006.
7 Regele David şi-ar fi întemeiat capitala în jurul anului 1000 înainte de Hristos.
8 Haaretz, Tel-Aviv, 26 noiembrie 2006.
9 Însărcinat cu administrarea bunurilor religioase musulmane.
10 http://paxchristi.cef.fr/docs/jerusalem.rtf
11 Cf. http://blog.mondeodiplo.net/26-12-06-Les-bulldozers-en-action
12 Discriminations in the Heart of the Holy City, IPCC, Ierusalim, 2006. În lipsa unei indicaţii contrare, cifrele ce urmează provin din aceeaşi sursă.
13 A Wall in Jerusalem, Betselem, Ierusalim, 2006.
14 Bulletin…, op. cit., p. 216.
15 V. www.france-palestine.org Dacă Securitatea Socială încearcă să retragă cărţile de identitate ale rezidenţilor Ierusalimului care se găsesc în afara oraşului din raţiuni în primul rând financiare, ministerul de Interne şi mai ales municipalitatea, dorind să reducă numărul palestinienilor care trăiesc efectiv în Ierusalim, preferă ca aceştia să-şi păstreze cărţile de identitate în afara limitelor municipale.
16 A Wall…, op. cit.
Sergiu Medar, seful Departamentului Securitatii Nationale, sustine ca Basescu s-a implicat in eliberarea celor doi romani retinuti in Irak doar pentru
Rezolvarea cazului celor doi romani arestati in Irak are in continuare multe necunoscute. Institutiile statului (Ministerul Afacerilor Externe, Administratia Prezidentiala, Serviciul de Informatii Externe, Ministerul Apararii si Comunitatea Nationala de Informatii) implicate in eliberarea celor doi romani retinuti trei luni de zile intr-o baza americana din Irak ascund opiniei publice adevarul despre aceasta criza cu implicatii internationale.
Din informatiile aparute pana acum in presa a rezultat ca exista defectiunile in privinta gestionarii informatiilor la nivelul CNI si CSAT. Intr-un interviu acordat ziarului Ziua, Sergiu Medar, consilier prezidential si seful Departamentului Securitatii Nationale, recunoaste ca nu au fost intocmite documente care sa intre in circuitul informational al Oficiului pentru Informatii Integrate din CNI si ca l-a anuntat telefonic pe Traian Basescu despre cazul celor doi romani. In aceasta situatie se poate explica si "amnezia" lui Traian Basescu la Bruxelles, cand ziaristii s-au interesat de soarta celor doi.
O alta precizare importanta facuta de Medar este aceea ca Traian Basescu s-a implicat personal pentru eliberarea lui Adrian Ganceanu si Nelu Ilie din cauza scandalului declansat in mass-media. Cu alte cuvinte, daca presa nu scria de cei doi romani care zaceau de trei luni intr-o inchisoare din Irak, poate ca si acum acestia erau doar doua numere alaturi de alte sute de suspecti arabi aflati in custodia americanilor.
SRI si SIE s-au spalat pe maini
Din cele spuse de Sergiu Medar rezulta ca SRI si SIE sunt doua servicii
de informatii mai eficiente si mai bune decat toate serviciile secrete americane la un loc. Altfel nu se explica cum in mai putin de 15 ore de la momentul in care SIE a luat la cunostinta de acest caz (de la MAE si nicidecum prin metode specifice-n.r.) a "decretat" la unison cu SRI ca nu avem de-a face cu un caz de spionaj si nici ca cei doi ar fi ofiteri acoperiti sau colaboratori ai vreunui serviciu de informatii din Romania. Este foarte curios acest lucru deoarece se stie ca identitatea unui ofiter acoperit este cunoscuta in interiorul unui serviciu doar de cateva persoane si in nici un caz nu exista un tabel unde sa fie trecuti la gramada toti ofiterii acoperiti si la care sa aiba acces oricine. Potrivit Legii de organizare si functionare a SIE, sursele de informare nu pot fi dezvaluite fata de nimeni si in nici o imprejurare. In aceasta situatie, chiar daca generalul Medar i-ar fi cerut acest lucru lui Claudiu Saftoiu, SIE nu ar fi putut da curs solicitarii. Asta cu atat mai mult cu cat chiar seful Departamentului Securitatii Nationale recunoaste ca nu a existat un circuit informational pe baza unor documente scrise in privinta situatiei si statutului "electricianului" Ilie si a "tamplarului" Ganceanu. Daca luam de bune declaratiile lui Medar si cele furnizate de MAE, potrivit carora situatia celor doi era una consulara de competenta MAE, atunci de ce nu a fost rezolvata la nivelul MAE si s-a asteptat interventia in forta a sefului statului.
Implicarea generalilor Armatei
Un alt aspect care a trecut neobservat este acela al implicarii directe a generalilor Armatei Romaniei in eliberarea celor doi si gazduirea acestora intr-o baza romaneasca din Irak. Pe de o parte Sergiu Medar spune ca Ilie si Ganceanu nu au nici o treaba cu Directia Generala de Informatii a Apararii, iar pe de alta parte importanti generali romani aflati in Irak au intervenit pentru eliberarea si transportul celor doi de la Bagdad la Tallil pentru a fi adusi acasa.
Contradictiile care reies din declaratiile celor mai importante persoane care au avut tangenta cu acest caz denota modul dezastrus al functionarii CNI si controlului parlamentar asupra Oficiului Integrat pentru Informatii. Este inexplicabil cum un posibil caz de spionaj petrecut intr-o baza americana a fost tratat la Bucuresti ca o problema consulara si de ce subiectul nu a fost adus la cunostinta membrilor CSAT si discutat in sedinta din decembrie 2006.
Pana una - alta, toate oalele s-au spart in capul lui Razvan Ungureanu. In schimb, Claudiu Saftoiu a scapat fara nici o sanctiune, dovedindu-se faptul ca seful statului isi protejeaza colaboratorii apropiati.
Sergiu Medar a explicat pentru Ziua ca nu au existat documente scrise la Comunitatea Nationala de Informatii pe tema arestarilor din Irak, ci totul s-a facut verbal
De ce nu a fost informat Oficiul pentru Informatii Integrate?
Va prezentam interviul acordat Ziarului Ziua de catre Sergiu Medar, consilier prezidential si seful Departamentului Securitatii Nationale.
Vreu sa spun cum s-a intamplat si cum s-a procedat. Dupa mine nu sunt defectiuni in sistem.
Va rog.
In seara zilei de 8 noiembrie 2006, eu am fost informat verbal de catre SIE referitor la faptul ca au fost arestati cei doi romani in Irak. Am intrebat imediat la SIE daca a fost informat Ministerul Afacerilor Externe si mi s-a raspuns pozitiv. In acelasi timp
am cerut si SIE si SRI sa verifice in bazele proprii de date daca figureaza cei doi.
Ca ce? Ca angajati
ai lor sau ca ce?
Nu ca angajati. Daca figureaza ca oameni care ar fi avut antecedente in diferite forme de incalcare a legii.
La Directia Generala
de Informatii a Apararii
v-ati adresat?
Basescu a fost
informat telefonic
Nu, pentru ca la DGIA treaba era simpla. Era in zona Mosul, iar in zona Mosul nu avem trupe si armata nu desfasoara actiuni. Si orice actiune ar fi desfasurat DGIA, le desfasura in folosul trupelor. Ori neavand trupe in zona de acolo, nu aveau de ce sa desfasoare actiuni de informatii. Aici lucrurile erau simple.
Imediat dupa ce am primit informarea de la SIE, in urmatoarele 5 minute l-am informat telefonic pe domnul presedinte. I-am spus ca in cursul zilei urmatoare vom afla exact despre ce este vorba. A doua zi, dimineata, eu am primit de la SIE si de la SRI, tot verbal, faptul ca nu figureaza in bazele lor de date. In momentul acela era clar ca nu este o actiune de spionaj. Sunt doi oameni care au facut niste poze, incalcand regulamentele bazei. I-am prezentat domnului presedinte datele si s-a hotarat ca problema este de resortul Ministerul Afacerilor Externe. Din acel moment a trecut la MAE.
Acum, se pune intrebarea de ce nu a fost informat Oficiul pentru Informatii Integrate (componenta a Comunitatii Nationale de Informatii-n.r.). Pentru ca ar fi trebuit sa intre un document scris in Oficiul pentru Informatii Integrate. Nu a fost informat deoarece termenul fiind foarte scurt, s-a vazut ca nu e o problema de securitate nationala. Totul s-a intamplat de seara pana a doua zi dimineata in jurul orei 9.00 sau 10.00. Nefiind o problema de securitate nationala, nu avea rost sa apara un raport de la SIE catre Oficiul de Informatii Integrate in care sa explice, si in final sa spuna ca nu e o problema de securitate nationala. Nici nu ar fi introdus-o. Observandu-se in mai putin de 24 de ore ca nu e o problema de securitate nationala, ci una consulara, s-a intrat pe linie consulara. Din acest motiv nu a aparut in buletinul de informatii integrate si nici nu a circulat un document scris din partea SIE catre CNI.
Nu figurau in bazele
de date ale SRI si SIE
Da, dar intr-un comunicat de presa pe care SIE l-a emis la data de 1 februarie 2007, se mentioneaza ca, "Serviciul de Informatii Externe a demarat masuri in conformitate cu atributiile sale si anume a efectuat verificarile necesare, nerezultand indicii conform carora cei doi cetateni romani ar fi actionat in interesul unor servicii sau organizatii ostile", dar nu se specifica daca in interesul unor organizatii sau servicii romanesti.
Nefigurand in bazele de date, nu actionau nici pentru organizatii ostile si cu atat mai putin pentru cele romanesti.
Se mentioneaza in comunicatul de la SIE: "Totodata, s-a evidentiat faptul ca cetatenii romani au incalcat, din motive ce urmeaza sa fie elucidate la finalul anchetei, reglementarile specifice zonei in care isi desfasurau activitatea." Ancheta cui?
Ce au facut acolo, doua, trei luni. Exact. Ancheta administrativa, judiciara, care o desfasura paza respectiva. Mai e un aspect care trebuie luat in considerare. In toate cele trei luni, eu am avut mai multe intalniri cu reprezentanti ai serviciilor de informatii ai SUA sau ai celorlalte state ale Coalitiei. Niciodata un asemenea subiect nu a aparut. Daca era cat de cat o suspiciune din partea lor, mi-o spuneau sau ma intrebau. Le dadeam detalii, relatii.
Totusi, din Legea de organizare si functionare a SIE rezulta ca face informari catre Consiliul Suprem de Aparare a Tarii pe orice domeniu care vizeaza SIE. De ce nu a existat o informare a SIE catre membrii CSAT?
Pentru ca nu mai era cazul. A doua zi dimineata s-a lamurit ca nu era o problema de securitate nationala si atunci SIE nu avea de ce sa trimita o informare scrisa la CSAT in care sa spuna ca au facut unii fotografii acolo si au incalcat regulile bazei.
Si atunci, cum va explicati ca a trenat atat timp implicarea autoritatilor romane pentru eliberarea celor doi?
Imi este greu sa spun. Asta este o problema care trebuie sa se discute cu MAE.
Daca tinem cont de declaratia facuta de presedintele Traian Basescu care anunata ca se va implica si, in mai putin de 24 de ore de la momentul anuntului, cei doi au fost eliberati. Adica, trei luni de zile nu s-a miscat nimic si intr-o zi s-a rezolvat totul.
De pe 9 noiembrie dimineata si pana la eliberarea lor nu a fost o problema de securitate nationala. A fost o problema consulara a MAE.
Pai si atunci, cum explicati evolutia in acest caz dupa anuntul sefului statului care spunea ca se va implica?
Pentru ca, deja, era foarte puternic mediatizata.
Am inteles.
SIE refuza sa raspunda
In urma cu doua zile am adresat urmatoarele intrebari Serviciului de informatii Externe:
1. A fost informat oficial de catre SIE premierul Calin Popescu Tariceanu despre situatia retinerii celor doi romani in Irak? Daca da, cand s-a intamplat acest lucru? In cazul unui raspuns negativ, de ce nu a fost informat?
2. Care sunt institutiile abilitate pe care SIE le-a informat despre cazul celor doi romani retinuti in Irak?
3. In comunicatul de presa emis de SIE in data de 1 februarie 2007 se mentioneaza ca, "Serviciul de Informatii Externe a demarat masuri in conformitate cu atributiile sale si anume a efectuat verificarile necesare, nerezultand indicii conform carora cei doi cetateni romani ar fi actionat in interesul unor servicii sau organizatii ostile." Au fost efectuate cercetari privind posibila colaborare a celor doi romani ca agenti sau ofiteri de informatii ai serviciilor romane de informatii? Ati primit raspunsuri in acest sens din partea SRI si DGIA? Mentionam ca, pana la inchiderea editiei, SIE nu a dat curs solicitarilor noastre. Stim cu certitudine ca aceste intrebari au ajuns pe biroul lui Claudiu Saftoiu, dar acesta a refuzat sa dea curs solicitarii ziarului ZIUA.
Tariceanu nu a fost informat de SIE
Biroul de Presa al Guvernului Romaniei ne-a anuntat oficial ca "primul-ministru Calin Popescu Tariceanu nu a primit de la Serviciul de Informatii Externe informatii referitoare la situatia celor doi romani retinuti in Irak". Legal, SIE ar fi trebuit sa il informeze pe Tariceanu deorece acesta este vicepresedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii. Potrivit legii de organizare si functionare, "Serviciul de Informatii Externe face parte din sistemul national de aparare. Activitatea sa este organizata si coordonata de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii. Anual sau ori de cate ori se impune, directorul Serviciului de Informatii Externe prezinta Consiliului Suprem de Aparare a Tarii rapoarte referitoare la modul de indeplinire de catre Serviciul de Informatii Externe a atributiilor ce ii revin". Rezulta ca SIE era obligat prin lege sa informeze membrii CSAT despre faptul ca exista un posibil caz de spionaj intreprins impotriva unui aliat de catre doi cetateni romani.
Suparati pe ziaristi
Tamplarul Adrian Ganceanu (39 de ani), din Toplita, si electricianul Nelu Ilie (41 de ani), din Galati, care lucrau pentru o firma americana, subcontractor al US Army, intr-o fabrica dintr-o baza militara americana, au fost retinuti trei luni de zile de autoritatile militare americane din Irak, deoarece au filmat si fotografiat fara autorizatie intr-o baza militara. Fara a fi acuzati oficial de spionaj, asupra lor a planat aceasta suspiciune timp de trei luni de zile si nici pana in momentul de fata nu au fost informati asupra acuzatiilor aduse. La intoarcerea in Romania, acestia s-au aratat deranjati de faptul ca presa a relatat despre situatia lor din Irak si au tinut sa multumeasca numai Ministerului de Externe, Armatei romane si sefului statului pentru eliberarea lor. Cu toate acestea, potrivit declaratiilor lui Sergiu Medar, cei doi au fost eliberati atat de repede tocmai din cauza mediatizarii cazului lor.
Din informatiile aparute pana acum in presa a rezultat ca exista defectiunile in privinta gestionarii informatiilor la nivelul CNI si CSAT. Intr-un interviu acordat ziarului Ziua, Sergiu Medar, consilier prezidential si seful Departamentului Securitatii Nationale, recunoaste ca nu au fost intocmite documente care sa intre in circuitul informational al Oficiului pentru Informatii Integrate din CNI si ca l-a anuntat telefonic pe Traian Basescu despre cazul celor doi romani. In aceasta situatie se poate explica si "amnezia" lui Traian Basescu la Bruxelles, cand ziaristii s-au interesat de soarta celor doi.
O alta precizare importanta facuta de Medar este aceea ca Traian Basescu s-a implicat personal pentru eliberarea lui Adrian Ganceanu si Nelu Ilie din cauza scandalului declansat in mass-media. Cu alte cuvinte, daca presa nu scria de cei doi romani care zaceau de trei luni intr-o inchisoare din Irak, poate ca si acum acestia erau doar doua numere alaturi de alte sute de suspecti arabi aflati in custodia americanilor.
SRI si SIE s-au spalat pe maini
Din cele spuse de Sergiu Medar rezulta ca SRI si SIE sunt doua servicii
de informatii mai eficiente si mai bune decat toate serviciile secrete americane la un loc. Altfel nu se explica cum in mai putin de 15 ore de la momentul in care SIE a luat la cunostinta de acest caz (de la MAE si nicidecum prin metode specifice-n.r.) a "decretat" la unison cu SRI ca nu avem de-a face cu un caz de spionaj si nici ca cei doi ar fi ofiteri acoperiti sau colaboratori ai vreunui serviciu de informatii din Romania. Este foarte curios acest lucru deoarece se stie ca identitatea unui ofiter acoperit este cunoscuta in interiorul unui serviciu doar de cateva persoane si in nici un caz nu exista un tabel unde sa fie trecuti la gramada toti ofiterii acoperiti si la care sa aiba acces oricine. Potrivit Legii de organizare si functionare a SIE, sursele de informare nu pot fi dezvaluite fata de nimeni si in nici o imprejurare. In aceasta situatie, chiar daca generalul Medar i-ar fi cerut acest lucru lui Claudiu Saftoiu, SIE nu ar fi putut da curs solicitarii. Asta cu atat mai mult cu cat chiar seful Departamentului Securitatii Nationale recunoaste ca nu a existat un circuit informational pe baza unor documente scrise in privinta situatiei si statutului "electricianului" Ilie si a "tamplarului" Ganceanu. Daca luam de bune declaratiile lui Medar si cele furnizate de MAE, potrivit carora situatia celor doi era una consulara de competenta MAE, atunci de ce nu a fost rezolvata la nivelul MAE si s-a asteptat interventia in forta a sefului statului.
Implicarea generalilor Armatei
Un alt aspect care a trecut neobservat este acela al implicarii directe a generalilor Armatei Romaniei in eliberarea celor doi si gazduirea acestora intr-o baza romaneasca din Irak. Pe de o parte Sergiu Medar spune ca Ilie si Ganceanu nu au nici o treaba cu Directia Generala de Informatii a Apararii, iar pe de alta parte importanti generali romani aflati in Irak au intervenit pentru eliberarea si transportul celor doi de la Bagdad la Tallil pentru a fi adusi acasa.
Contradictiile care reies din declaratiile celor mai importante persoane care au avut tangenta cu acest caz denota modul dezastrus al functionarii CNI si controlului parlamentar asupra Oficiului Integrat pentru Informatii. Este inexplicabil cum un posibil caz de spionaj petrecut intr-o baza americana a fost tratat la Bucuresti ca o problema consulara si de ce subiectul nu a fost adus la cunostinta membrilor CSAT si discutat in sedinta din decembrie 2006.
Pana una - alta, toate oalele s-au spart in capul lui Razvan Ungureanu. In schimb, Claudiu Saftoiu a scapat fara nici o sanctiune, dovedindu-se faptul ca seful statului isi protejeaza colaboratorii apropiati.
Sergiu Medar a explicat pentru Ziua ca nu au existat documente scrise la Comunitatea Nationala de Informatii pe tema arestarilor din Irak, ci totul s-a facut verbal
De ce nu a fost informat Oficiul pentru Informatii Integrate?
Va prezentam interviul acordat Ziarului Ziua de catre Sergiu Medar, consilier prezidential si seful Departamentului Securitatii Nationale.
Vreu sa spun cum s-a intamplat si cum s-a procedat. Dupa mine nu sunt defectiuni in sistem.
Va rog.
In seara zilei de 8 noiembrie 2006, eu am fost informat verbal de catre SIE referitor la faptul ca au fost arestati cei doi romani in Irak. Am intrebat imediat la SIE daca a fost informat Ministerul Afacerilor Externe si mi s-a raspuns pozitiv. In acelasi timp
am cerut si SIE si SRI sa verifice in bazele proprii de date daca figureaza cei doi.
Ca ce? Ca angajati
ai lor sau ca ce?
Nu ca angajati. Daca figureaza ca oameni care ar fi avut antecedente in diferite forme de incalcare a legii.
La Directia Generala
de Informatii a Apararii
v-ati adresat?
Basescu a fost
informat telefonic
Nu, pentru ca la DGIA treaba era simpla. Era in zona Mosul, iar in zona Mosul nu avem trupe si armata nu desfasoara actiuni. Si orice actiune ar fi desfasurat DGIA, le desfasura in folosul trupelor. Ori neavand trupe in zona de acolo, nu aveau de ce sa desfasoare actiuni de informatii. Aici lucrurile erau simple.
Imediat dupa ce am primit informarea de la SIE, in urmatoarele 5 minute l-am informat telefonic pe domnul presedinte. I-am spus ca in cursul zilei urmatoare vom afla exact despre ce este vorba. A doua zi, dimineata, eu am primit de la SIE si de la SRI, tot verbal, faptul ca nu figureaza in bazele lor de date. In momentul acela era clar ca nu este o actiune de spionaj. Sunt doi oameni care au facut niste poze, incalcand regulamentele bazei. I-am prezentat domnului presedinte datele si s-a hotarat ca problema este de resortul Ministerul Afacerilor Externe. Din acel moment a trecut la MAE.
Acum, se pune intrebarea de ce nu a fost informat Oficiul pentru Informatii Integrate (componenta a Comunitatii Nationale de Informatii-n.r.). Pentru ca ar fi trebuit sa intre un document scris in Oficiul pentru Informatii Integrate. Nu a fost informat deoarece termenul fiind foarte scurt, s-a vazut ca nu e o problema de securitate nationala. Totul s-a intamplat de seara pana a doua zi dimineata in jurul orei 9.00 sau 10.00. Nefiind o problema de securitate nationala, nu avea rost sa apara un raport de la SIE catre Oficiul de Informatii Integrate in care sa explice, si in final sa spuna ca nu e o problema de securitate nationala. Nici nu ar fi introdus-o. Observandu-se in mai putin de 24 de ore ca nu e o problema de securitate nationala, ci una consulara, s-a intrat pe linie consulara. Din acest motiv nu a aparut in buletinul de informatii integrate si nici nu a circulat un document scris din partea SIE catre CNI.
Nu figurau in bazele
de date ale SRI si SIE
Da, dar intr-un comunicat de presa pe care SIE l-a emis la data de 1 februarie 2007, se mentioneaza ca, "Serviciul de Informatii Externe a demarat masuri in conformitate cu atributiile sale si anume a efectuat verificarile necesare, nerezultand indicii conform carora cei doi cetateni romani ar fi actionat in interesul unor servicii sau organizatii ostile", dar nu se specifica daca in interesul unor organizatii sau servicii romanesti.
Nefigurand in bazele de date, nu actionau nici pentru organizatii ostile si cu atat mai putin pentru cele romanesti.
Se mentioneaza in comunicatul de la SIE: "Totodata, s-a evidentiat faptul ca cetatenii romani au incalcat, din motive ce urmeaza sa fie elucidate la finalul anchetei, reglementarile specifice zonei in care isi desfasurau activitatea." Ancheta cui?
Ce au facut acolo, doua, trei luni. Exact. Ancheta administrativa, judiciara, care o desfasura paza respectiva. Mai e un aspect care trebuie luat in considerare. In toate cele trei luni, eu am avut mai multe intalniri cu reprezentanti ai serviciilor de informatii ai SUA sau ai celorlalte state ale Coalitiei. Niciodata un asemenea subiect nu a aparut. Daca era cat de cat o suspiciune din partea lor, mi-o spuneau sau ma intrebau. Le dadeam detalii, relatii.
Totusi, din Legea de organizare si functionare a SIE rezulta ca face informari catre Consiliul Suprem de Aparare a Tarii pe orice domeniu care vizeaza SIE. De ce nu a existat o informare a SIE catre membrii CSAT?
Pentru ca nu mai era cazul. A doua zi dimineata s-a lamurit ca nu era o problema de securitate nationala si atunci SIE nu avea de ce sa trimita o informare scrisa la CSAT in care sa spuna ca au facut unii fotografii acolo si au incalcat regulile bazei.
Si atunci, cum va explicati ca a trenat atat timp implicarea autoritatilor romane pentru eliberarea celor doi?
Imi este greu sa spun. Asta este o problema care trebuie sa se discute cu MAE.
Daca tinem cont de declaratia facuta de presedintele Traian Basescu care anunata ca se va implica si, in mai putin de 24 de ore de la momentul anuntului, cei doi au fost eliberati. Adica, trei luni de zile nu s-a miscat nimic si intr-o zi s-a rezolvat totul.
De pe 9 noiembrie dimineata si pana la eliberarea lor nu a fost o problema de securitate nationala. A fost o problema consulara a MAE.
Pai si atunci, cum explicati evolutia in acest caz dupa anuntul sefului statului care spunea ca se va implica?
Pentru ca, deja, era foarte puternic mediatizata.
Am inteles.
SIE refuza sa raspunda
In urma cu doua zile am adresat urmatoarele intrebari Serviciului de informatii Externe:
1. A fost informat oficial de catre SIE premierul Calin Popescu Tariceanu despre situatia retinerii celor doi romani in Irak? Daca da, cand s-a intamplat acest lucru? In cazul unui raspuns negativ, de ce nu a fost informat?
2. Care sunt institutiile abilitate pe care SIE le-a informat despre cazul celor doi romani retinuti in Irak?
3. In comunicatul de presa emis de SIE in data de 1 februarie 2007 se mentioneaza ca, "Serviciul de Informatii Externe a demarat masuri in conformitate cu atributiile sale si anume a efectuat verificarile necesare, nerezultand indicii conform carora cei doi cetateni romani ar fi actionat in interesul unor servicii sau organizatii ostile." Au fost efectuate cercetari privind posibila colaborare a celor doi romani ca agenti sau ofiteri de informatii ai serviciilor romane de informatii? Ati primit raspunsuri in acest sens din partea SRI si DGIA? Mentionam ca, pana la inchiderea editiei, SIE nu a dat curs solicitarilor noastre. Stim cu certitudine ca aceste intrebari au ajuns pe biroul lui Claudiu Saftoiu, dar acesta a refuzat sa dea curs solicitarii ziarului ZIUA.
Tariceanu nu a fost informat de SIE
Biroul de Presa al Guvernului Romaniei ne-a anuntat oficial ca "primul-ministru Calin Popescu Tariceanu nu a primit de la Serviciul de Informatii Externe informatii referitoare la situatia celor doi romani retinuti in Irak". Legal, SIE ar fi trebuit sa il informeze pe Tariceanu deorece acesta este vicepresedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii. Potrivit legii de organizare si functionare, "Serviciul de Informatii Externe face parte din sistemul national de aparare. Activitatea sa este organizata si coordonata de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii. Anual sau ori de cate ori se impune, directorul Serviciului de Informatii Externe prezinta Consiliului Suprem de Aparare a Tarii rapoarte referitoare la modul de indeplinire de catre Serviciul de Informatii Externe a atributiilor ce ii revin". Rezulta ca SIE era obligat prin lege sa informeze membrii CSAT despre faptul ca exista un posibil caz de spionaj intreprins impotriva unui aliat de catre doi cetateni romani.
Suparati pe ziaristi
Tamplarul Adrian Ganceanu (39 de ani), din Toplita, si electricianul Nelu Ilie (41 de ani), din Galati, care lucrau pentru o firma americana, subcontractor al US Army, intr-o fabrica dintr-o baza militara americana, au fost retinuti trei luni de zile de autoritatile militare americane din Irak, deoarece au filmat si fotografiat fara autorizatie intr-o baza militara. Fara a fi acuzati oficial de spionaj, asupra lor a planat aceasta suspiciune timp de trei luni de zile si nici pana in momentul de fata nu au fost informati asupra acuzatiilor aduse. La intoarcerea in Romania, acestia s-au aratat deranjati de faptul ca presa a relatat despre situatia lor din Irak si au tinut sa multumeasca numai Ministerului de Externe, Armatei romane si sefului statului pentru eliberarea lor. Cu toate acestea, potrivit declaratiilor lui Sergiu Medar, cei doi au fost eliberati atat de repede tocmai din cauza mediatizarii cazului lor.
Biserica Ortodoxa isi face propria „Comisie Tismaneanu“
Sfintul Sinod a decis ieri infiintarea unei comisii care sa analizeze activitatea BOR in perioada comunista si in cea premergatoare dictaturii.
Comisia nu se va substitui nici CNSAS, nici Comisiei Tismaneanu, asigura inaltii clerici, desi ideea infiintarii ei a plecat practic de la nemultumirea fata de aceste doua institutii. Comisia va fi formata din patru tineri cercetatori mireni - George Enache, Ionut Tudorie, Paul Brusawoski si Adrian Petcu (ultimul angajat al CNSAS), care au publicat deja lucrari avind ca tema Biserica in perioada comunista.
„S-a estimat ca pentru aceasta cercetare obiectiva au nevoie de trei ani si ea va cuprinde in final in jur de 500 de pagini
. Pe parcurs vor prezenta insa si sesiuni de comunicari“, spune pr. Constantin Stoica, purtatorul de cuvint al Patriarhiei. El a precizat ca activitatea comisiei va incepe peste o luna, dupa rezolvarea problemelor logistice, si ca nu este exclus sa se transforme in institut de cercetare.
Un veac de studiu
Sfintul Sinod a decis ca aceasta comisie sa analizeze BOR pe o perioada de un secol, adica sa nu se rezume practic la perioada comunista, ci sa aiba in vizor si momentele premergatoare ei. Cercetarea celor patru istorici se va baza pe bibliografia existenta si pe documentele din diverse arhive, laice si confesionale, sub supervizarea a doi academicieni. „Avem deja acordurile de principiu cu mai multi detinatori de arhiva, iar in perioada urmatoare vom semna si protocoale de colaborare cu institutii precum CNSAS si Arhivele Nationale“, spune preotul Constantin Stoica. Lucrarea elaborata va fi judecata la final de un for stiintific, format din istorici, sociologi si specialisti in drept, „asemeni unei lucrari de doctorat“, dupa cum precizeaza purtatorul de cuvint al Patriarhiei.
Colaboratorii, la vedere
Ideea infiintarii unei comisii numite chiar de BOR a fost discutata inca de anul trecut in Sfintul Sinod, insa aceasta a parut prelatilor cu atit mai necesara dupa publicarea Raportului Tismaneanu. „Au fost prea multe neadevaruri vehiculate la adresa BOR in ultimii ani, afirmatii nedemonstrate in nici un fel. Iar Raportul Tismaneanu, in capitolul despre culte, diminueaza cu totul suferinta Bisericii in perioada comunista“, explica preotul Constantin Stoica ratiunea infiintarii comisiei. El a adaugat ca raportul contine si „afirmatii halucinante, precum aceea despre opera «penibila» a parintelui Staniloaie“. Pentru a preintimpina eventuale suspiciuni fata de obiectivitatea comisiei, Sfintul Sinod a anuntat ca studiul va avea in vedere inclusiv colaborarea unor preoti cu Securitatea.
Comisia nu se va substitui nici CNSAS, nici Comisiei Tismaneanu, asigura inaltii clerici, desi ideea infiintarii ei a plecat practic de la nemultumirea fata de aceste doua institutii. Comisia va fi formata din patru tineri cercetatori mireni - George Enache, Ionut Tudorie, Paul Brusawoski si Adrian Petcu (ultimul angajat al CNSAS), care au publicat deja lucrari avind ca tema Biserica in perioada comunista.
„S-a estimat ca pentru aceasta cercetare obiectiva au nevoie de trei ani si ea va cuprinde in final in jur de 500 de pagini
. Pe parcurs vor prezenta insa si sesiuni de comunicari“, spune pr. Constantin Stoica, purtatorul de cuvint al Patriarhiei. El a precizat ca activitatea comisiei va incepe peste o luna, dupa rezolvarea problemelor logistice, si ca nu este exclus sa se transforme in institut de cercetare.
Un veac de studiu
Sfintul Sinod a decis ca aceasta comisie sa analizeze BOR pe o perioada de un secol, adica sa nu se rezume practic la perioada comunista, ci sa aiba in vizor si momentele premergatoare ei. Cercetarea celor patru istorici se va baza pe bibliografia existenta si pe documentele din diverse arhive, laice si confesionale, sub supervizarea a doi academicieni. „Avem deja acordurile de principiu cu mai multi detinatori de arhiva, iar in perioada urmatoare vom semna si protocoale de colaborare cu institutii precum CNSAS si Arhivele Nationale“, spune preotul Constantin Stoica. Lucrarea elaborata va fi judecata la final de un for stiintific, format din istorici, sociologi si specialisti in drept, „asemeni unei lucrari de doctorat“, dupa cum precizeaza purtatorul de cuvint al Patriarhiei.
Colaboratorii, la vedere
Ideea infiintarii unei comisii numite chiar de BOR a fost discutata inca de anul trecut in Sfintul Sinod, insa aceasta a parut prelatilor cu atit mai necesara dupa publicarea Raportului Tismaneanu. „Au fost prea multe neadevaruri vehiculate la adresa BOR in ultimii ani, afirmatii nedemonstrate in nici un fel. Iar Raportul Tismaneanu, in capitolul despre culte, diminueaza cu totul suferinta Bisericii in perioada comunista“, explica preotul Constantin Stoica ratiunea infiintarii comisiei. El a adaugat ca raportul contine si „afirmatii halucinante, precum aceea despre opera «penibila» a parintelui Staniloaie“. Pentru a preintimpina eventuale suspiciuni fata de obiectivitatea comisiei, Sfintul Sinod a anuntat ca studiul va avea in vedere inclusiv colaborarea unor preoti cu Securitatea.
Pensionarii din toata tara ameninta ca vor iesi in strada
Pensionarii s-au hotarat: daca pana la sfarsitul lunii aprilie guvernantii nu vor da semne ca ar fi interesati sa le rezolve problemele, acestia vor iesi in strada, in fiecare judet. Ieri, in premiera, patru dintre organizatiile de pensionari cele mai reprezentative au dat mana pentru a pune la punct un plan de actiune. Este vorba despre Federatia Nationala a Sindicatelor Pensionarilor din Romania, Federatia Unirea, Uniunea Generala a Pensionarilor si Federatia Caselor de Ajutor Reciproc pentru Pensionari. Reprezentantii organizatiilor s-au plans ca nici presedintele Basescu si nici primul ministru nu au binevoit sa se intalneasca macar zece minute cu un delegat al pensionarilor.
Singura solutie care le-a ramas pana la declansarea protestelor este sa se planga forurilor europene si internationale. Revendicarile pensionarilor sunt urmatoarele: calcularea echitabila a pensiilor, servicii
de sanatate mai bune pentru batrani, protejarea pensionarilor care stau in locuinte revendicate si sunt pe picior de evacuare.
"Sunt cateva mii de pensionari care, pe perioada activa, au lucrat in acord, au platit contributii sociale in functie de veniturile obtinute, dar la calcularea pensiilor a fost luat in considerare doar salariul tarifar. Un exemplu concret: un inginer care a lucrat la Institutul de Proiectari a avut un salariu tarifar de 3.000 de lei, iar in acord a avut un venit de 10.000 de lei. Ei bine, la calculul pensiei s-a tinut cont doar de cei 3.000 de lei, rezultand, asadar, o pensie cu mult mai mica", ne-a explicat Preda Nedelcu, vicepresedintele Federatiei Nationale a Sindicatelor Pensionarilor. El a adaugat ca, pe langa aceasta problema, mai exista inca una, legata de recalculare: inca nu s-a gasit nici o solutie pentru pensionarii care nu pot scoate adeverinte cu toate veniturile realizate pe perioada activa. "De un an, oficialii ne mint ca vor rezolva si aceasta problema. Noi am propus ca, in astfel de cazuri, sa se recalculeze pensia in functie de salariul mediu pe ramura de activitate. Au respins aceasta propunere, desi Ministerul Muncii si Casa Nationala de Pensii au fost de acord ca aceasta chiar este o situatie grava. In ianuarie 2006, Mihai Seitan, presedintele Casei de Pensii, ne-a promis ca va lucra la stabilirea unui coeficient care sa fie luat in calcul pentru situatia in care un pensionar nu va putea aduce adeverinta cu veniturile realizate. Nu s-a tinut de promisiune", a mai spus Preda Nedelcu.
O problema la fel de grava o constituie cele aproape 200.000 de familii de batrani din casele nationalizate. Pensionarii au cerut in repetate randuri adoptarea urgenta a unui proiect de lege care prevede ca acestia sa nu poata fi evacuati daca primariile nu le asigura alte locuinte, cu chirie modica. De aceasta facilitate pot beneficia numai cei care indeplinesc cateva conditii: au un venit net lunar de persoana (sot, sotie, copil in intretinere, insotitor) de pana la 1.250 lei, nu au alta locuinta sau masina dobandita dupa publicarea Legii 10 din 2001, nu au bunuri producatoare de uzufruct, colectii sau alte valori de peste 100.000 lei. Conform acestui proiect, de anul viitor consiliile locale ar trebui sa prevada in buget bani pentru construirea sau cumpararea de locuinte sociale, astfel incat cererile urgente sa poata fi acoperite.
Singura solutie care le-a ramas pana la declansarea protestelor este sa se planga forurilor europene si internationale. Revendicarile pensionarilor sunt urmatoarele: calcularea echitabila a pensiilor, servicii
de sanatate mai bune pentru batrani, protejarea pensionarilor care stau in locuinte revendicate si sunt pe picior de evacuare.
"Sunt cateva mii de pensionari care, pe perioada activa, au lucrat in acord, au platit contributii sociale in functie de veniturile obtinute, dar la calcularea pensiilor a fost luat in considerare doar salariul tarifar. Un exemplu concret: un inginer care a lucrat la Institutul de Proiectari a avut un salariu tarifar de 3.000 de lei, iar in acord a avut un venit de 10.000 de lei. Ei bine, la calculul pensiei s-a tinut cont doar de cei 3.000 de lei, rezultand, asadar, o pensie cu mult mai mica", ne-a explicat Preda Nedelcu, vicepresedintele Federatiei Nationale a Sindicatelor Pensionarilor. El a adaugat ca, pe langa aceasta problema, mai exista inca una, legata de recalculare: inca nu s-a gasit nici o solutie pentru pensionarii care nu pot scoate adeverinte cu toate veniturile realizate pe perioada activa. "De un an, oficialii ne mint ca vor rezolva si aceasta problema. Noi am propus ca, in astfel de cazuri, sa se recalculeze pensia in functie de salariul mediu pe ramura de activitate. Au respins aceasta propunere, desi Ministerul Muncii si Casa Nationala de Pensii au fost de acord ca aceasta chiar este o situatie grava. In ianuarie 2006, Mihai Seitan, presedintele Casei de Pensii, ne-a promis ca va lucra la stabilirea unui coeficient care sa fie luat in calcul pentru situatia in care un pensionar nu va putea aduce adeverinta cu veniturile realizate. Nu s-a tinut de promisiune", a mai spus Preda Nedelcu.
O problema la fel de grava o constituie cele aproape 200.000 de familii de batrani din casele nationalizate. Pensionarii au cerut in repetate randuri adoptarea urgenta a unui proiect de lege care prevede ca acestia sa nu poata fi evacuati daca primariile nu le asigura alte locuinte, cu chirie modica. De aceasta facilitate pot beneficia numai cei care indeplinesc cateva conditii: au un venit net lunar de persoana (sot, sotie, copil in intretinere, insotitor) de pana la 1.250 lei, nu au alta locuinta sau masina dobandita dupa publicarea Legii 10 din 2001, nu au bunuri producatoare de uzufruct, colectii sau alte valori de peste 100.000 lei. Conform acestui proiect, de anul viitor consiliile locale ar trebui sa prevada in buget bani pentru construirea sau cumpararea de locuinte sociale, astfel incat cererile urgente sa poata fi acoperite.
Cutremur în zona Vrancea
Un cutremur de 4,4 pe scara Richter s-a înregistrat în zona Vrancea, la orele 08.56. Epicentrul seismului a fost localizat la aproximativ 138 de kilometri adâncime, iar intensitatea cutremurului a fost de 3 grade pe scala Mercali.
Potrivit seismologului Adrian Grigore, cutremurul se înscrie în activitatea seismică normală pentru această zonă.
Potrivit seismologului Adrian Grigore, cutremurul se înscrie în activitatea seismică normală pentru această zonă.
Monica Macovei, tradata de colegii de la putere
Motiunea impotriva ministrului justitiei a fost adoptata de Senat si gratie unor voturi ale parlamentarilor din Coalitie.
Motiunea anti-Macovei a fost adoptata ieri de Senat "cu ajutorul" senatorilor puterii. Celor 69 de reprezentanti ai opozitiei PSD-PRM-PC li
s-au adaugat 12 de la celelalte partide (cel mai probabil de la PNL si UDMR) si din randul independentilor, motiunea trecand cu 81 de voturi pentru si 46 impotriva.
Si asta in situatia in care PD, PNL si UDMR isi declarasera public sustinerea pentru Monica Macovei. Adoptarea motiunii reprezinta un avertisment pentru Basescu in perspectiva suspendarii sale. Presedintele vine astazi la ora 17.00 in fata parlamentului cu un mesaj privind politica interna.
Opozitia, atac la baioneta
"Demisia! Demisia!", a fost reactia pe care opozitia a avut-o la anuntarea rezultatului votului. Indemnul nu a fost auzit insa si de Monica Macovei, care parasise plenul Senatului inainte ca de la tribuna sa fie citit procesul-verbal al votului. D
e altfel, ministrul justitiei a fost indemnata de senatori sa paraseasca portofoliul de la Palatul Victoria inca din timpul
dezbaterii motiunii. Afirmatiile sale cum ca acuzatiile care i se aduc sunt fara temei, iar demersul de contestare a sa este de fapt unul antireforma i-au facut pe contestatarii ministrului justitiei sa se dezlantuie impotriva sa.
"Nu sunteti dumneavoastra in masura sa va asumati nebunia superioara de a face reforma singura in justitie", a declarat senatorul PSD Ioan Chelaru. El a continuat, spunand ca Macovei este "un geniu al raului" si o personalitate "absurd opresiva".
Cel mai vehement a fost insa liderul PRM Corneliu Vadim Tudor, care intr-un discurs plin de invective a anuntat ca va repeta circul si astazi, in timpul mesajului
pe care Traian Basescu il va rosti in parlament. "Monica Macovei face pereche cu Traian Basescu. Amandoi au apucaturi dictatoriale si bahice, dar si mania persecutiei", a spus Vadim Tudor.
Nemultumiri si in tabara puterii
Nu numai opozitia a fost cea care a criticat-o pe Monica Macovei, ci si reprezentantii Coalitiei. Inaintea dezbaterii motiunii, liderii UDMR, PNL si chiar ai PD i-au reprosat ministrului justitiei ca nu are o colaborare tocmai buna cu parlamentarii puterii si ca s-a lansat in remarci necolegiale la adresa premierului Tariceanu.
Potrivit unor surse din Alianta, senatorul PNL Paul Pacuraru i-a atras atentia Monicai Macovei ca asociaza in mod eronat parlamentul cu obstructionarea reformei justitiei. La randul sau, Verestoy Attila a tinut sa-i aminteasca ministrului ca UDMR va vota impotriva motiunii, dar face acest gest strict din solidaritate politica cu guvernul.
In discutie a intervenit si ministrul democrat Vasile Blaga, care i-a spus Monicai Macovei ca si-ar putea imbunatati colaborarea cu parlamentarii. Reprosurile au fost reluate, intr-o varianta mult mai blanda, in timpul dezbaterilor din plen. "In relatia cu parlamentul si guvernul, a avut unele inabilitati si asteptam mai multa conlucrare", a declarat senatorul PNL Mario Oprea.
Reactii dupa motiune
Dupa adoptarea motiunii anti-Macovei, presedintele PD Emil Boc a declarat ca a fost vorba despre "un vot care compromite interesele Romaniei".
Liderul PC, Dan Voiculescu, asteapta ca Monica Macovei sa-si dea demisia, iar daca premierul nu o va demite, urmeaza o motiune de cenzura, precizand ca votul demonstreaza ca aceasta avea probleme cu propriii colegi.
Vicepresedintele PNL Teodor Melescanu a declarat ca premierul Calin Popescu-Tariceanu ar trebui sa solicite un aviz din partea Curtii Constitutionale pentru a clarifica daca Macovei trebuie demisa. Vicepresedintele PNL Crin Antonescu isi mentine pozitia potrivit careia Monica Macovei trebuie sa demisioneze.
Presedintele executiv al PD, Adriean Videanu, considera ca, prin votul dat motiunii, credibilitatea relatiilor din Coalitie a fost "categoric" afectata si ca cineva trebuie sa dea explicatii.
"Este foarte greu sa arunci vina pe cineva atata vreme cat votul este secret, dar asta duce la lipsa increderii intre parteneri", a spus Videanu. El a precizat ca, potrivit Constitutiei, Monica Macovei isi poate duce mandatul pana la capat.
Reglementari
Argumente pro si contra demisiei
Potrivit regulamentului Senatului, motiunea simpla, odata adoptata, devine obligatorie pentru guvern si pentru toate celelalte institutii ale statului.
Cu toate acestea, potrivit Constitutiei, rezultatul motiunii se aduce la cunostinta guvernului, fara vreo alta referire expresa referitoare la demiterea ministrului care a facut obiectul motiunii.
Legea fundamentala prevede ca functia de membru al guvernului inceteaza in urma demisiei, a revocarii, a pierderii drepturilor electorale, a starii de incompatibilitate, a decesului, precum si in alte cazuri prevazute de lege. Aceasta ultima precizare este insa argumentul contestatarilor lui Macovei.
Presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu, a declarat ca regulamentul Senatului, in care se precizeaza ca ministrul trebuie demis, are valoare de lege organica. Intrebat daca este posibil ca premierul sa nu tina cont de votul Senatului, in privinta demiterii ministrului Monica Macovei, presedintele Senatului a declarat: "Sigur, in Romania este posibil orice".
Premierul Calin Popescu-Tariceanu a declarat recent ca, in cazul in care motiunea anti-Macovei trece, ministrul nu va fi obligat sa-si dea demisia.
Socialistii europeni - contra Macovei, popularii - pro
Vicepresedintele grupului socialist din Parlamentul European, Jan Marinus Wiersma, a explicat, intr-un interviu pentru RFI Romania, ca in tarile europene „daca parlamentul nu mai are incredere intr-un ministru, el ar trebui sa demisioneze”.
Wiersma a admis rolul lui Macovei in reforma justitiei, dar a sustinut ca „nu depinde de un singur om ca guvernul sa-si indeplineasca angajamentele asumate fata de UE”.
De partea ministrului raman insa popularii europeni, grup la care este afiliat si PD. „Monica Macovei a fost unul dintre arhitectii aderarii Romaniei la Uniunea Europeana”, a apreciat eurodeputatul Markus Farber, sustinand ramanerea acesteia in guvern.
Motiunea anti-Macovei a fost adoptata ieri de Senat "cu ajutorul" senatorilor puterii. Celor 69 de reprezentanti ai opozitiei PSD-PRM-PC li
s-au adaugat 12 de la celelalte partide (cel mai probabil de la PNL si UDMR) si din randul independentilor, motiunea trecand cu 81 de voturi pentru si 46 impotriva.
Si asta in situatia in care PD, PNL si UDMR isi declarasera public sustinerea pentru Monica Macovei. Adoptarea motiunii reprezinta un avertisment pentru Basescu in perspectiva suspendarii sale. Presedintele vine astazi la ora 17.00 in fata parlamentului cu un mesaj privind politica interna.
Opozitia, atac la baioneta
"Demisia! Demisia!", a fost reactia pe care opozitia a avut-o la anuntarea rezultatului votului. Indemnul nu a fost auzit insa si de Monica Macovei, care parasise plenul Senatului inainte ca de la tribuna sa fie citit procesul-verbal al votului. D
e altfel, ministrul justitiei a fost indemnata de senatori sa paraseasca portofoliul de la Palatul Victoria inca din timpul
dezbaterii motiunii. Afirmatiile sale cum ca acuzatiile care i se aduc sunt fara temei, iar demersul de contestare a sa este de fapt unul antireforma i-au facut pe contestatarii ministrului justitiei sa se dezlantuie impotriva sa.
"Nu sunteti dumneavoastra in masura sa va asumati nebunia superioara de a face reforma singura in justitie", a declarat senatorul PSD Ioan Chelaru. El a continuat, spunand ca Macovei este "un geniu al raului" si o personalitate "absurd opresiva".
Cel mai vehement a fost insa liderul PRM Corneliu Vadim Tudor, care intr-un discurs plin de invective a anuntat ca va repeta circul si astazi, in timpul mesajului
pe care Traian Basescu il va rosti in parlament. "Monica Macovei face pereche cu Traian Basescu. Amandoi au apucaturi dictatoriale si bahice, dar si mania persecutiei", a spus Vadim Tudor.
Nemultumiri si in tabara puterii
Nu numai opozitia a fost cea care a criticat-o pe Monica Macovei, ci si reprezentantii Coalitiei. Inaintea dezbaterii motiunii, liderii UDMR, PNL si chiar ai PD i-au reprosat ministrului justitiei ca nu are o colaborare tocmai buna cu parlamentarii puterii si ca s-a lansat in remarci necolegiale la adresa premierului Tariceanu.
Potrivit unor surse din Alianta, senatorul PNL Paul Pacuraru i-a atras atentia Monicai Macovei ca asociaza in mod eronat parlamentul cu obstructionarea reformei justitiei. La randul sau, Verestoy Attila a tinut sa-i aminteasca ministrului ca UDMR va vota impotriva motiunii, dar face acest gest strict din solidaritate politica cu guvernul.
In discutie a intervenit si ministrul democrat Vasile Blaga, care i-a spus Monicai Macovei ca si-ar putea imbunatati colaborarea cu parlamentarii. Reprosurile au fost reluate, intr-o varianta mult mai blanda, in timpul dezbaterilor din plen. "In relatia cu parlamentul si guvernul, a avut unele inabilitati si asteptam mai multa conlucrare", a declarat senatorul PNL Mario Oprea.
Reactii dupa motiune
Dupa adoptarea motiunii anti-Macovei, presedintele PD Emil Boc a declarat ca a fost vorba despre "un vot care compromite interesele Romaniei".
Liderul PC, Dan Voiculescu, asteapta ca Monica Macovei sa-si dea demisia, iar daca premierul nu o va demite, urmeaza o motiune de cenzura, precizand ca votul demonstreaza ca aceasta avea probleme cu propriii colegi.
Vicepresedintele PNL Teodor Melescanu a declarat ca premierul Calin Popescu-Tariceanu ar trebui sa solicite un aviz din partea Curtii Constitutionale pentru a clarifica daca Macovei trebuie demisa. Vicepresedintele PNL Crin Antonescu isi mentine pozitia potrivit careia Monica Macovei trebuie sa demisioneze.
Presedintele executiv al PD, Adriean Videanu, considera ca, prin votul dat motiunii, credibilitatea relatiilor din Coalitie a fost "categoric" afectata si ca cineva trebuie sa dea explicatii.
"Este foarte greu sa arunci vina pe cineva atata vreme cat votul este secret, dar asta duce la lipsa increderii intre parteneri", a spus Videanu. El a precizat ca, potrivit Constitutiei, Monica Macovei isi poate duce mandatul pana la capat.
Reglementari
Argumente pro si contra demisiei
Potrivit regulamentului Senatului, motiunea simpla, odata adoptata, devine obligatorie pentru guvern si pentru toate celelalte institutii ale statului.
Cu toate acestea, potrivit Constitutiei, rezultatul motiunii se aduce la cunostinta guvernului, fara vreo alta referire expresa referitoare la demiterea ministrului care a facut obiectul motiunii.
Legea fundamentala prevede ca functia de membru al guvernului inceteaza in urma demisiei, a revocarii, a pierderii drepturilor electorale, a starii de incompatibilitate, a decesului, precum si in alte cazuri prevazute de lege. Aceasta ultima precizare este insa argumentul contestatarilor lui Macovei.
Presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu, a declarat ca regulamentul Senatului, in care se precizeaza ca ministrul trebuie demis, are valoare de lege organica. Intrebat daca este posibil ca premierul sa nu tina cont de votul Senatului, in privinta demiterii ministrului Monica Macovei, presedintele Senatului a declarat: "Sigur, in Romania este posibil orice".
Premierul Calin Popescu-Tariceanu a declarat recent ca, in cazul in care motiunea anti-Macovei trece, ministrul nu va fi obligat sa-si dea demisia.
Socialistii europeni - contra Macovei, popularii - pro
Vicepresedintele grupului socialist din Parlamentul European, Jan Marinus Wiersma, a explicat, intr-un interviu pentru RFI Romania, ca in tarile europene „daca parlamentul nu mai are incredere intr-un ministru, el ar trebui sa demisioneze”.
Wiersma a admis rolul lui Macovei in reforma justitiei, dar a sustinut ca „nu depinde de un singur om ca guvernul sa-si indeplineasca angajamentele asumate fata de UE”.
De partea ministrului raman insa popularii europeni, grup la care este afiliat si PD. „Monica Macovei a fost unul dintre arhitectii aderarii Romaniei la Uniunea Europeana”, a apreciat eurodeputatul Markus Farber, sustinand ramanerea acesteia in guvern.
Monica Macovei, tradata de colegii de la putere
Motiunea impotriva ministrului justitiei a fost adoptata de Senat si gratie unor voturi ale parlamentarilor din Coalitie.
Motiunea anti-Macovei a fost adoptata ieri de Senat "cu ajutorul" senatorilor puterii. Celor 69 de reprezentanti ai opozitiei PSD-PRM-PC li
s-au adaugat 12 de la celelalte partide (cel mai probabil de la PNL si UDMR) si din randul independentilor, motiunea trecand cu 81 de voturi pentru si 46 impotriva.
Si asta in situatia in care PD, PNL si UDMR isi declarasera public sustinerea pentru Monica Macovei. Adoptarea motiunii reprezinta un avertisment pentru Basescu in perspectiva suspendarii sale. Presedintele vine astazi la ora 17.00 in fata parlamentului cu un mesaj privind politica interna.
Opozitia, atac la baioneta
"Demisia! Demisia!", a fost reactia pe care opozitia a avut-o la anuntarea rezultatului votului. Indemnul nu a fost auzit insa si de Monica Macovei, care parasise plenul Senatului inainte ca de la tribuna sa fie citit procesul-verbal al votului. D
e altfel, ministrul justitiei a fost indemnata de senatori sa paraseasca portofoliul de la Palatul Victoria inca din timpul
dezbaterii motiunii. Afirmatiile sale cum ca acuzatiile care i se aduc sunt fara temei, iar demersul de contestare a sa este de fapt unul antireforma i-au facut pe contestatarii ministrului justitiei sa se dezlantuie impotriva sa.
"Nu sunteti dumneavoastra in masura sa va asumati nebunia superioara de a face reforma singura in justitie", a declarat senatorul PSD Ioan Chelaru. El a continuat, spunand ca Macovei este "un geniu al raului" si o personalitate "absurd opresiva".
Cel mai vehement a fost insa liderul PRM Corneliu Vadim Tudor, care intr-un discurs plin de invective a anuntat ca va repeta circul si astazi, in timpul mesajului
pe care Traian Basescu il va rosti in parlament. "Monica Macovei face pereche cu Traian Basescu. Amandoi au apucaturi dictatoriale si bahice, dar si mania persecutiei", a spus Vadim Tudor.
Nemultumiri si in tabara puterii
Nu numai opozitia a fost cea care a criticat-o pe Monica Macovei, ci si reprezentantii Coalitiei. Inaintea dezbaterii motiunii, liderii UDMR, PNL si chiar ai PD i-au reprosat ministrului justitiei ca nu are o colaborare tocmai buna cu parlamentarii puterii si ca s-a lansat in remarci necolegiale la adresa premierului Tariceanu.
Potrivit unor surse din Alianta, senatorul PNL Paul Pacuraru i-a atras atentia Monicai Macovei ca asociaza in mod eronat parlamentul cu obstructionarea reformei justitiei. La randul sau, Verestoy Attila a tinut sa-i aminteasca ministrului ca UDMR va vota impotriva motiunii, dar face acest gest strict din solidaritate politica cu guvernul.
In discutie a intervenit si ministrul democrat Vasile Blaga, care i-a spus Monicai Macovei ca si-ar putea imbunatati colaborarea cu parlamentarii. Reprosurile au fost reluate, intr-o varianta mult mai blanda, in timpul dezbaterilor din plen. "In relatia cu parlamentul si guvernul, a avut unele inabilitati si asteptam mai multa conlucrare", a declarat senatorul PNL Mario Oprea.
Reactii dupa motiune
Dupa adoptarea motiunii anti-Macovei, presedintele PD Emil Boc a declarat ca a fost vorba despre "un vot care compromite interesele Romaniei".
Liderul PC, Dan Voiculescu, asteapta ca Monica Macovei sa-si dea demisia, iar daca premierul nu o va demite, urmeaza o motiune de cenzura, precizand ca votul demonstreaza ca aceasta avea probleme cu propriii colegi.
Vicepresedintele PNL Teodor Melescanu a declarat ca premierul Calin Popescu-Tariceanu ar trebui sa solicite un aviz din partea Curtii Constitutionale pentru a clarifica daca Macovei trebuie demisa. Vicepresedintele PNL Crin Antonescu isi mentine pozitia potrivit careia Monica Macovei trebuie sa demisioneze.
Presedintele executiv al PD, Adriean Videanu, considera ca, prin votul dat motiunii, credibilitatea relatiilor din Coalitie a fost "categoric" afectata si ca cineva trebuie sa dea explicatii.
"Este foarte greu sa arunci vina pe cineva atata vreme cat votul este secret, dar asta duce la lipsa increderii intre parteneri", a spus Videanu. El a precizat ca, potrivit Constitutiei, Monica Macovei isi poate duce mandatul pana la capat.
Reglementari
Argumente pro si contra demisiei
Potrivit regulamentului Senatului, motiunea simpla, odata adoptata, devine obligatorie pentru guvern si pentru toate celelalte institutii ale statului.
Cu toate acestea, potrivit Constitutiei, rezultatul motiunii se aduce la cunostinta guvernului, fara vreo alta referire expresa referitoare la demiterea ministrului care a facut obiectul motiunii.
Legea fundamentala prevede ca functia de membru al guvernului inceteaza in urma demisiei, a revocarii, a pierderii drepturilor electorale, a starii de incompatibilitate, a decesului, precum si in alte cazuri prevazute de lege. Aceasta ultima precizare este insa argumentul contestatarilor lui Macovei.
Presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu, a declarat ca regulamentul Senatului, in care se precizeaza ca ministrul trebuie demis, are valoare de lege organica. Intrebat daca este posibil ca premierul sa nu tina cont de votul Senatului, in privinta demiterii ministrului Monica Macovei, presedintele Senatului a declarat: "Sigur, in Romania este posibil orice".
Premierul Calin Popescu-Tariceanu a declarat recent ca, in cazul in care motiunea anti-Macovei trece, ministrul nu va fi obligat sa-si dea demisia.
Socialistii europeni - contra Macovei, popularii - pro
Vicepresedintele grupului socialist din Parlamentul European, Jan Marinus Wiersma, a explicat, intr-un interviu pentru RFI Romania, ca in tarile europene „daca parlamentul nu mai are incredere intr-un ministru, el ar trebui sa demisioneze”.
Wiersma a admis rolul lui Macovei in reforma justitiei, dar a sustinut ca „nu depinde de un singur om ca guvernul sa-si indeplineasca angajamentele asumate fata de UE”.
De partea ministrului raman insa popularii europeni, grup la care este afiliat si PD. „Monica Macovei a fost unul dintre arhitectii aderarii Romaniei la Uniunea Europeana”, a apreciat eurodeputatul Markus Farber, sustinand ramanerea acesteia in guvern.
Motiunea anti-Macovei a fost adoptata ieri de Senat "cu ajutorul" senatorilor puterii. Celor 69 de reprezentanti ai opozitiei PSD-PRM-PC li
s-au adaugat 12 de la celelalte partide (cel mai probabil de la PNL si UDMR) si din randul independentilor, motiunea trecand cu 81 de voturi pentru si 46 impotriva.
Si asta in situatia in care PD, PNL si UDMR isi declarasera public sustinerea pentru Monica Macovei. Adoptarea motiunii reprezinta un avertisment pentru Basescu in perspectiva suspendarii sale. Presedintele vine astazi la ora 17.00 in fata parlamentului cu un mesaj privind politica interna.
Opozitia, atac la baioneta
"Demisia! Demisia!", a fost reactia pe care opozitia a avut-o la anuntarea rezultatului votului. Indemnul nu a fost auzit insa si de Monica Macovei, care parasise plenul Senatului inainte ca de la tribuna sa fie citit procesul-verbal al votului. D
e altfel, ministrul justitiei a fost indemnata de senatori sa paraseasca portofoliul de la Palatul Victoria inca din timpul
dezbaterii motiunii. Afirmatiile sale cum ca acuzatiile care i se aduc sunt fara temei, iar demersul de contestare a sa este de fapt unul antireforma i-au facut pe contestatarii ministrului justitiei sa se dezlantuie impotriva sa.
"Nu sunteti dumneavoastra in masura sa va asumati nebunia superioara de a face reforma singura in justitie", a declarat senatorul PSD Ioan Chelaru. El a continuat, spunand ca Macovei este "un geniu al raului" si o personalitate "absurd opresiva".
Cel mai vehement a fost insa liderul PRM Corneliu Vadim Tudor, care intr-un discurs plin de invective a anuntat ca va repeta circul si astazi, in timpul mesajului
pe care Traian Basescu il va rosti in parlament. "Monica Macovei face pereche cu Traian Basescu. Amandoi au apucaturi dictatoriale si bahice, dar si mania persecutiei", a spus Vadim Tudor.
Nemultumiri si in tabara puterii
Nu numai opozitia a fost cea care a criticat-o pe Monica Macovei, ci si reprezentantii Coalitiei. Inaintea dezbaterii motiunii, liderii UDMR, PNL si chiar ai PD i-au reprosat ministrului justitiei ca nu are o colaborare tocmai buna cu parlamentarii puterii si ca s-a lansat in remarci necolegiale la adresa premierului Tariceanu.
Potrivit unor surse din Alianta, senatorul PNL Paul Pacuraru i-a atras atentia Monicai Macovei ca asociaza in mod eronat parlamentul cu obstructionarea reformei justitiei. La randul sau, Verestoy Attila a tinut sa-i aminteasca ministrului ca UDMR va vota impotriva motiunii, dar face acest gest strict din solidaritate politica cu guvernul.
In discutie a intervenit si ministrul democrat Vasile Blaga, care i-a spus Monicai Macovei ca si-ar putea imbunatati colaborarea cu parlamentarii. Reprosurile au fost reluate, intr-o varianta mult mai blanda, in timpul dezbaterilor din plen. "In relatia cu parlamentul si guvernul, a avut unele inabilitati si asteptam mai multa conlucrare", a declarat senatorul PNL Mario Oprea.
Reactii dupa motiune
Dupa adoptarea motiunii anti-Macovei, presedintele PD Emil Boc a declarat ca a fost vorba despre "un vot care compromite interesele Romaniei".
Liderul PC, Dan Voiculescu, asteapta ca Monica Macovei sa-si dea demisia, iar daca premierul nu o va demite, urmeaza o motiune de cenzura, precizand ca votul demonstreaza ca aceasta avea probleme cu propriii colegi.
Vicepresedintele PNL Teodor Melescanu a declarat ca premierul Calin Popescu-Tariceanu ar trebui sa solicite un aviz din partea Curtii Constitutionale pentru a clarifica daca Macovei trebuie demisa. Vicepresedintele PNL Crin Antonescu isi mentine pozitia potrivit careia Monica Macovei trebuie sa demisioneze.
Presedintele executiv al PD, Adriean Videanu, considera ca, prin votul dat motiunii, credibilitatea relatiilor din Coalitie a fost "categoric" afectata si ca cineva trebuie sa dea explicatii.
"Este foarte greu sa arunci vina pe cineva atata vreme cat votul este secret, dar asta duce la lipsa increderii intre parteneri", a spus Videanu. El a precizat ca, potrivit Constitutiei, Monica Macovei isi poate duce mandatul pana la capat.
Reglementari
Argumente pro si contra demisiei
Potrivit regulamentului Senatului, motiunea simpla, odata adoptata, devine obligatorie pentru guvern si pentru toate celelalte institutii ale statului.
Cu toate acestea, potrivit Constitutiei, rezultatul motiunii se aduce la cunostinta guvernului, fara vreo alta referire expresa referitoare la demiterea ministrului care a facut obiectul motiunii.
Legea fundamentala prevede ca functia de membru al guvernului inceteaza in urma demisiei, a revocarii, a pierderii drepturilor electorale, a starii de incompatibilitate, a decesului, precum si in alte cazuri prevazute de lege. Aceasta ultima precizare este insa argumentul contestatarilor lui Macovei.
Presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu, a declarat ca regulamentul Senatului, in care se precizeaza ca ministrul trebuie demis, are valoare de lege organica. Intrebat daca este posibil ca premierul sa nu tina cont de votul Senatului, in privinta demiterii ministrului Monica Macovei, presedintele Senatului a declarat: "Sigur, in Romania este posibil orice".
Premierul Calin Popescu-Tariceanu a declarat recent ca, in cazul in care motiunea anti-Macovei trece, ministrul nu va fi obligat sa-si dea demisia.
Socialistii europeni - contra Macovei, popularii - pro
Vicepresedintele grupului socialist din Parlamentul European, Jan Marinus Wiersma, a explicat, intr-un interviu pentru RFI Romania, ca in tarile europene „daca parlamentul nu mai are incredere intr-un ministru, el ar trebui sa demisioneze”.
Wiersma a admis rolul lui Macovei in reforma justitiei, dar a sustinut ca „nu depinde de un singur om ca guvernul sa-si indeplineasca angajamentele asumate fata de UE”.
De partea ministrului raman insa popularii europeni, grup la care este afiliat si PD. „Monica Macovei a fost unul dintre arhitectii aderarii Romaniei la Uniunea Europeana”, a apreciat eurodeputatul Markus Farber, sustinand ramanerea acesteia in guvern.
Aur de 24 K pe Jaguarul lui Costi Ionita
Costi Ionita s-a indragostit la prima vedere de un Jaguar de 400 de cai putere aflat in ograda unui om de afaceri din Arad. Si a avut si de ce, pentru ca masina nu e una oarecare, ci e placata cu aur cu ajutorul unui aparat proiectat de specialistii de la NASA. Afacerea l-a costat pe Ionita nu mai putin de 140.000 de euro, bani pe care ii va scoate din buzunar fara sa clipeasca. Acesta va intra in posesia masinii in cursul acestei saptamani. Surpriza cea mare va veni insa peste cateva luni, cand cantaretul isi va comanda un Hummer, tot placat cu aur.
Masina este cu totul speciala pentru ca partile metalice ale caroseriei sunt imbracate in aur de 24 de karate. Chiar daca este un impatimit al "bestiilor" cu multi cai putere sub capota, Costi Ionita recunoaste ca masina asta le-a intrecut pe toate. Jantele, spoilerele, oglinzile si chiar sigla sunt imbracate in foita aurita.
"De cand am pus ochii pe ea mi-a placut. Il cunosteam pe proprietar de mult timp
si i-am zis ca o vreau eu. Masina e noua, fabricata in 2007 si, asa cum e acum, arata fabulos", ne-a spus Ionita. Manelistul le-a vorbit doar prietenilor apropiati de achizitia facuta pentru ca vrea sa rupa gura targului cand se va urca la volan. Chiar daca nu este singurul care conduce masini scumpe pe strazile din Bucuresti, Ionita crede ca multi vor intoarce capul dupa noua sa achizitie.
Si asta nu e totul. De la volanul masinii sale, Costi va castiga si o gramada de bani, fiindca a acceptat sa devina imaginea companiei care comercializeaza sisteme
de placare cu aur, argint sau platina. Costi nu a dezvaluit, inca, valoarea contractului, insa sursele noastre spun ca acesta e de cateva zeci de mii de euro. Real Gold este unic distribuitor de astfel de sisteme in toata Europa.
Daniel Szabo, patronul companiei, a satisfacut capriciile tuturor clientilor care au vrut sa schimbe look-ul masinilor de zeci sau sute de mii de euro pe care le detin.
El e omul de la care Costi Ionita a cumparat bolidul. Daniel Szabo a placat masini care azi ruleaza pe sosele din Statele Unite, Austria, Germania, Ungaria, Dubai, sau pe nisipurile aride ale Arabiei.
Pentru a reusi sa le imbunatateasca imaginea cu aur, Daniel a importat din America o tehnologie proiectata de specialistii NASA
Masina de 140 de mii de euro
- Sigla a fost placata fara a fi indepartata de pe capota. Acesta este avantajul sistemului de placare
- Masca radiatorului nu poate fi ignorata de nimeni pentru ca este elementul cel mai bogat in aur
- In cazul oglinzilor se poate vorbi de exces, insa gusturile cumparatorului nu pot fi contestate
- Jantele aurite inspira multora opulenta. In realitate, se pastreaza un echilibru intre elementele placate si cele asigurate la iesirea din fabrica
Masina este cu totul speciala pentru ca partile metalice ale caroseriei sunt imbracate in aur de 24 de karate. Chiar daca este un impatimit al "bestiilor" cu multi cai putere sub capota, Costi Ionita recunoaste ca masina asta le-a intrecut pe toate. Jantele, spoilerele, oglinzile si chiar sigla sunt imbracate in foita aurita.
"De cand am pus ochii pe ea mi-a placut. Il cunosteam pe proprietar de mult timp
si i-am zis ca o vreau eu. Masina e noua, fabricata in 2007 si, asa cum e acum, arata fabulos", ne-a spus Ionita. Manelistul le-a vorbit doar prietenilor apropiati de achizitia facuta pentru ca vrea sa rupa gura targului cand se va urca la volan. Chiar daca nu este singurul care conduce masini scumpe pe strazile din Bucuresti, Ionita crede ca multi vor intoarce capul dupa noua sa achizitie.
Si asta nu e totul. De la volanul masinii sale, Costi va castiga si o gramada de bani, fiindca a acceptat sa devina imaginea companiei care comercializeaza sisteme
de placare cu aur, argint sau platina. Costi nu a dezvaluit, inca, valoarea contractului, insa sursele noastre spun ca acesta e de cateva zeci de mii de euro. Real Gold este unic distribuitor de astfel de sisteme in toata Europa.
Daniel Szabo, patronul companiei, a satisfacut capriciile tuturor clientilor care au vrut sa schimbe look-ul masinilor de zeci sau sute de mii de euro pe care le detin.
El e omul de la care Costi Ionita a cumparat bolidul. Daniel Szabo a placat masini care azi ruleaza pe sosele din Statele Unite, Austria, Germania, Ungaria, Dubai, sau pe nisipurile aride ale Arabiei.
Pentru a reusi sa le imbunatateasca imaginea cu aur, Daniel a importat din America o tehnologie proiectata de specialistii NASA
Masina de 140 de mii de euro
- Sigla a fost placata fara a fi indepartata de pe capota. Acesta este avantajul sistemului de placare
- Masca radiatorului nu poate fi ignorata de nimeni pentru ca este elementul cel mai bogat in aur
- In cazul oglinzilor se poate vorbi de exces, insa gusturile cumparatorului nu pot fi contestate
- Jantele aurite inspira multora opulenta. In realitate, se pastreaza un echilibru intre elementele placate si cele asigurate la iesirea din fabrica
Oana si Pepe au petrecut «O mie si una de nopti» in Dubai
Cei doi soti au fost cazati la singurul hotel de sapte stele din lume, acolo unde au vizitat si camera in care sta Bill Clinton
Oana Zavoranu si Pepe au petrecut sapte zile in Dubai, fiind cazati la Burj Al Arab, celebrul hotel de sapte stele, acolo unde vin si vedete precum Bill Clinton sau Brad Pitt. Cei doi soti au platit, pe noapte, 2.000 de dolari.
Oana Zavoranu si Pepe au petrecut sapte zile de vis in Dubai, fiind cazati la Burj Al Arab, singurul hotel de sapte stele din lume, acolo unde poposesc si vedete precum Bill Clinton sau Brad Pitt. Ei au renuntat la plimbarile pe camile sau la cele cu iahtul, preferånd sa umble prin magazine, sa manånce la cele mai cunoscute restaurante din Dubai si sa viziteze o multime de locuri.
Dupa ce in urma cu doi ani fusesera pentru prima oara in Dubai, Oana si Pepe au „recidivat“ si s-au intors la locul cu pricina. Desi urmau sa stea doar trei zile, ei si-au prelungit sejurul, ramanand sase nopti intr-una dintre luxoasele camere ale singurului hotel de sapte stele din lume, Burj Al Arab. Amplasat pe o insula artificiala, in mijlocul marii, cu un interior desprins din „O mie si una de nopti“, hotelul este totodata nu doar cel mai scump, ci si cel mai inalt din lume (321 metri), cu 28 de etaje. Aici este locul unde obisnuiesc sa traga mari vedete, cum ar fi Brad Pitt, venit deunazi cu Angelina Jolie. De altfel, Oana si Pepe au vizitat cu ocazia sejurului lor apartamentul rezidential unde a fost cazat, pentru 10.000 de dolari pe noapte, si Bill Clinton.
2.000 de dolari pe noapte
Oana si Pepe au fost cazati la etajul sase al renumitului hotel, ei platind pe noapte, pentru o camera cu scara interioara, 2.000 de dolari. Chiar daca li s-au pus la dispozitie diverse programe de recreere, cum ar fi raliurile printre dune sau cursele cu camile, artistii au preferat sa umble prin magazine, sa manance la cele mai cunoscute restaurante din Dubai si sa viziteze o multime de locuri. Desi afara erau 24 de grade, artistii nu au putut face plaja, din cauza vantului, dar au stat ore bune, la aer, pe sezlong.
Cina la restaurantul subacvatic
Pentru Oana si Pepe, sejurul la Dubai a fost ca o adevarata luna de miere. Ei si-au facut toate poftele, au petrecut ore bune in celebrele Mall-uri si nu au ratat sa manance la restaurantul subacvatic din incinta hotelului.
Au «ratat» sa schieze in Mall
Artistii au preferat sa nu piarda nici un minut din timpul rezervat cumparaturilor. De aceea, chiar daca Oana a facut in copilarie schi, ea nu s-a urcat pe partia din incinta mall-ului „Emirate“, preferand doar sa o admire din apropiere. „Ne-a luat o zi intreaga sa vizitam toate magazinele dintr-un Mall. Am ajuns la Emirate, ne-am uitat pe geam la partia de schi, dar am preferat sa ne facem cumparaturile“, ne-a spus chiar Oana, ea aratandu-se in acelasi timp
impresionata de amabilitatea angajatilor din respectivele magazine. „Serviciile acolo sunt extraordinare, nu conteaza cum esti imbracat, ei te trateaza la fel. Ar trebui sa fie un exemplu si pentru noi. Acolo, angajatii se poarta total diferit, sunt in stare sa-ti aduca tot ce au in magazin. Chiar daca nu cumperi nimic, te trateaza cu acelasi zambet pe buze“.
S-au intors cu geamantanele pline
Oana si-a cumparat din Dubai cam tot ce si-a dorit, haine, genti si incaltaminte cam de la toate firmele de marca, precum si bijuterii din argint: „Produsele de firma sunt cu 30, 40% mai ieftine decat la noi. In plus
, acolo ai de unde sa alegi si ai si garantia ca totul este original. Produsele
sunt foarte diversificate, de la haine pentru toate gusturile la diverse bijuterii pretioase, cu diamante sau briliante. Am preferat sa-mi iau de imbracaminte si bijuterii din argint, precum si parfumuri arabesti, care-mi plac foarte mult. Nu m-a interesat nici macar cat costa un inel cu diamante, de pilda, pentru ca, daca am de ales, prefer sa-mi iau haine in locul vreunei bijuterii pretioase“. La randu-i, si Pepe si-a innoit garderoba cu mai multe articole de firma. De cateva zile, cei doi soti au revenit in tara, ambii urmand a-si lansa in perioada urmatoare albumele muzicale.
Oana Zavoranu si Pepe au petrecut sapte zile in Dubai, fiind cazati la Burj Al Arab, celebrul hotel de sapte stele, acolo unde vin si vedete precum Bill Clinton sau Brad Pitt. Cei doi soti au platit, pe noapte, 2.000 de dolari.
Oana Zavoranu si Pepe au petrecut sapte zile de vis in Dubai, fiind cazati la Burj Al Arab, singurul hotel de sapte stele din lume, acolo unde poposesc si vedete precum Bill Clinton sau Brad Pitt. Ei au renuntat la plimbarile pe camile sau la cele cu iahtul, preferånd sa umble prin magazine, sa manånce la cele mai cunoscute restaurante din Dubai si sa viziteze o multime de locuri.
Dupa ce in urma cu doi ani fusesera pentru prima oara in Dubai, Oana si Pepe au „recidivat“ si s-au intors la locul cu pricina. Desi urmau sa stea doar trei zile, ei si-au prelungit sejurul, ramanand sase nopti intr-una dintre luxoasele camere ale singurului hotel de sapte stele din lume, Burj Al Arab. Amplasat pe o insula artificiala, in mijlocul marii, cu un interior desprins din „O mie si una de nopti“, hotelul este totodata nu doar cel mai scump, ci si cel mai inalt din lume (321 metri), cu 28 de etaje. Aici este locul unde obisnuiesc sa traga mari vedete, cum ar fi Brad Pitt, venit deunazi cu Angelina Jolie. De altfel, Oana si Pepe au vizitat cu ocazia sejurului lor apartamentul rezidential unde a fost cazat, pentru 10.000 de dolari pe noapte, si Bill Clinton.
2.000 de dolari pe noapte
Oana si Pepe au fost cazati la etajul sase al renumitului hotel, ei platind pe noapte, pentru o camera cu scara interioara, 2.000 de dolari. Chiar daca li s-au pus la dispozitie diverse programe de recreere, cum ar fi raliurile printre dune sau cursele cu camile, artistii au preferat sa umble prin magazine, sa manance la cele mai cunoscute restaurante din Dubai si sa viziteze o multime de locuri. Desi afara erau 24 de grade, artistii nu au putut face plaja, din cauza vantului, dar au stat ore bune, la aer, pe sezlong.
Cina la restaurantul subacvatic
Pentru Oana si Pepe, sejurul la Dubai a fost ca o adevarata luna de miere. Ei si-au facut toate poftele, au petrecut ore bune in celebrele Mall-uri si nu au ratat sa manance la restaurantul subacvatic din incinta hotelului.
Au «ratat» sa schieze in Mall
Artistii au preferat sa nu piarda nici un minut din timpul rezervat cumparaturilor. De aceea, chiar daca Oana a facut in copilarie schi, ea nu s-a urcat pe partia din incinta mall-ului „Emirate“, preferand doar sa o admire din apropiere. „Ne-a luat o zi intreaga sa vizitam toate magazinele dintr-un Mall. Am ajuns la Emirate, ne-am uitat pe geam la partia de schi, dar am preferat sa ne facem cumparaturile“, ne-a spus chiar Oana, ea aratandu-se in acelasi timp
impresionata de amabilitatea angajatilor din respectivele magazine. „Serviciile acolo sunt extraordinare, nu conteaza cum esti imbracat, ei te trateaza la fel. Ar trebui sa fie un exemplu si pentru noi. Acolo, angajatii se poarta total diferit, sunt in stare sa-ti aduca tot ce au in magazin. Chiar daca nu cumperi nimic, te trateaza cu acelasi zambet pe buze“.
S-au intors cu geamantanele pline
Oana si-a cumparat din Dubai cam tot ce si-a dorit, haine, genti si incaltaminte cam de la toate firmele de marca, precum si bijuterii din argint: „Produsele de firma sunt cu 30, 40% mai ieftine decat la noi. In plus
, acolo ai de unde sa alegi si ai si garantia ca totul este original. Produsele
sunt foarte diversificate, de la haine pentru toate gusturile la diverse bijuterii pretioase, cu diamante sau briliante. Am preferat sa-mi iau de imbracaminte si bijuterii din argint, precum si parfumuri arabesti, care-mi plac foarte mult. Nu m-a interesat nici macar cat costa un inel cu diamante, de pilda, pentru ca, daca am de ales, prefer sa-mi iau haine in locul vreunei bijuterii pretioase“. La randu-i, si Pepe si-a innoit garderoba cu mai multe articole de firma. De cateva zile, cei doi soti au revenit in tara, ambii urmand a-si lansa in perioada urmatoare albumele muzicale.
Moga l-a dat in gat pe Ionut Ungureanu
Cu putin timp
inainte de finala Eurovision, compozitorul Marius Moga le-a trimis organizatorilor concursului un mail in care anunta ca melodia "Time", interpretata de Ionut Ungureanu si compusa de Eduard Carcota, este asemanatoare cu melodia Cristofori's dreams a lui David Lanz, pianist si compozitor nominalizat la premiile Grammy.
Dan Manoliu, coordonatorul selectiei ne-a confirmat primirea mail-ului din partea lui Marius Moga si ne-a declarat ca informatia a fost analizata imediat de cativa specialisti, asa cum s-a intamplat cu toate celelalte piese inscrise in concurs si suspectate de plagiat. "E-mailul mi l-a trimis chiar Moga. Nu am intrunit comisia, dar am dat-o unor membrii din comisie. Daca analizezi exact cum s-au analizat si piesele lui Moga sau ale celorlati, exista o mica, intamplatoare asemanare. Nu este plagiat", ne-a declarat oficialul TVR.
INCERCARE ESUATA
Se pare ca Marius Moga spera sa opreasca desfasurarea finalei nationale Eurovision prin descalificarea din competitie a unei noi piese. Dan Manoliu spune insa ca, indiferent de rezultatul la care ar fi ajuns specialistii in cazul piesei "Time", finala se tinea si cu trei piese. "Nu a fost o problema de bani sau de organizare. Am spus ca, indiferent cate piese raman, finala se tine", a declarat Manoliu. Oficialul TVR ne-a mai declarat ca interpretul si compozitorul melodiei au stiut despre suspiciunile care planau asupra piesei lor. "Ionut Ungureanu si Eduard Carcota au stiut, pentru ca au primit si ei pe mailul de acasa", spune Dan Manoliu.
ASEMANARE EVIDENTA
Biletelul electronic al lui Marius Moga si-a atins scopul, in cazul compozitorului Eduard Carcota care este surprins cat de mult seamana tema melodiei "Time" cu cea aratata de Micul Mozart cu degetul. "Eu am fost socat de evidenta asemanarii si sper sa obtin confirmarea ca nu e furata. Prima data, am crezut ca cineva isi bate joc si vrea sa ma scoata din concurs. Ca muzicolog, m-am gandit de ce s-a intamplat lucrul acesta: probabilitatea sa canti trei note una dupa alta, cum e cazul meu, e foarte mare. In detaliu seamana tema, dar in context e total diferita. Plagiatul este copierea cu buna stiinta. Daca se confirma ca este plagiat, eu imi retrag piesa si ma arunc in Dambovita", ne-a declarat Eduard Carcota.
REGULAMENT NOU
Cu toate ca scandalul declansat la selectia nationala Eurovision continua sub atenta indrumare a compozitorilor si interpretilor autohtoni, TVR, in calitate de organizator al competitiei, priveste cu incredere in viitor. Dan Manoliu spune ca de anul viitor orice greseala va fi sanctionata. "De la anu', se va face in asa fel incat oricine va incerca sa fraudeze sa plateasca. Sa poata fi actionat in justitie. Se vor face foarte multe upgradari ale regulamentului. Cine nu respecta de la inceput toate punctele, va fi eliminat. Probabil ca vom introduce si partea cu fragmentul de piesa cantata. In Romania nu poti sa faci un regulament general cu niste reguli de bun simt", ne-a declarat Manoliu.
MODA BILETELELOR
"Toata povestea asta a fost facuta de interpreti si compozitori intre ei", ne-a declarat Dan Manoliu . "Marea preocupare a tuturor a fost si continua sa fie cum fraudam, cum ii prindem, cum ii descoperim. Sunt anonime, sunt mailuri. Nu cred ca a fost piesa in concurs care sa nu fi fost acuzata de plagiat. Nu mai ai timp sa faci muzica daca te preocupa doar asta", spune oficialul TVR.
inainte de finala Eurovision, compozitorul Marius Moga le-a trimis organizatorilor concursului un mail in care anunta ca melodia "Time", interpretata de Ionut Ungureanu si compusa de Eduard Carcota, este asemanatoare cu melodia Cristofori's dreams a lui David Lanz, pianist si compozitor nominalizat la premiile Grammy.
Dan Manoliu, coordonatorul selectiei ne-a confirmat primirea mail-ului din partea lui Marius Moga si ne-a declarat ca informatia a fost analizata imediat de cativa specialisti, asa cum s-a intamplat cu toate celelalte piese inscrise in concurs si suspectate de plagiat. "E-mailul mi l-a trimis chiar Moga. Nu am intrunit comisia, dar am dat-o unor membrii din comisie. Daca analizezi exact cum s-au analizat si piesele lui Moga sau ale celorlati, exista o mica, intamplatoare asemanare. Nu este plagiat", ne-a declarat oficialul TVR.
INCERCARE ESUATA
Se pare ca Marius Moga spera sa opreasca desfasurarea finalei nationale Eurovision prin descalificarea din competitie a unei noi piese. Dan Manoliu spune insa ca, indiferent de rezultatul la care ar fi ajuns specialistii in cazul piesei "Time", finala se tinea si cu trei piese. "Nu a fost o problema de bani sau de organizare. Am spus ca, indiferent cate piese raman, finala se tine", a declarat Manoliu. Oficialul TVR ne-a mai declarat ca interpretul si compozitorul melodiei au stiut despre suspiciunile care planau asupra piesei lor. "Ionut Ungureanu si Eduard Carcota au stiut, pentru ca au primit si ei pe mailul de acasa", spune Dan Manoliu.
ASEMANARE EVIDENTA
Biletelul electronic al lui Marius Moga si-a atins scopul, in cazul compozitorului Eduard Carcota care este surprins cat de mult seamana tema melodiei "Time" cu cea aratata de Micul Mozart cu degetul. "Eu am fost socat de evidenta asemanarii si sper sa obtin confirmarea ca nu e furata. Prima data, am crezut ca cineva isi bate joc si vrea sa ma scoata din concurs. Ca muzicolog, m-am gandit de ce s-a intamplat lucrul acesta: probabilitatea sa canti trei note una dupa alta, cum e cazul meu, e foarte mare. In detaliu seamana tema, dar in context e total diferita. Plagiatul este copierea cu buna stiinta. Daca se confirma ca este plagiat, eu imi retrag piesa si ma arunc in Dambovita", ne-a declarat Eduard Carcota.
REGULAMENT NOU
Cu toate ca scandalul declansat la selectia nationala Eurovision continua sub atenta indrumare a compozitorilor si interpretilor autohtoni, TVR, in calitate de organizator al competitiei, priveste cu incredere in viitor. Dan Manoliu spune ca de anul viitor orice greseala va fi sanctionata. "De la anu', se va face in asa fel incat oricine va incerca sa fraudeze sa plateasca. Sa poata fi actionat in justitie. Se vor face foarte multe upgradari ale regulamentului. Cine nu respecta de la inceput toate punctele, va fi eliminat. Probabil ca vom introduce si partea cu fragmentul de piesa cantata. In Romania nu poti sa faci un regulament general cu niste reguli de bun simt", ne-a declarat Manoliu.
MODA BILETELELOR
"Toata povestea asta a fost facuta de interpreti si compozitori intre ei", ne-a declarat Dan Manoliu . "Marea preocupare a tuturor a fost si continua sa fie cum fraudam, cum ii prindem, cum ii descoperim. Sunt anonime, sunt mailuri. Nu cred ca a fost piesa in concurs care sa nu fi fost acuzata de plagiat. Nu mai ai timp sa faci muzica daca te preocupa doar asta", spune oficialul TVR.
De ce «iepurasii Playboy» mor in circumstante ciudate? Un mister care continua si in ziua de azi
Oare frumusetea chiar este o povara? Unii spun ca este un mare atu care te ajuta in unele dintre cele mai grele situatii. Multe dintre frumoasele pe care le admiram prin reviste pot depune marturie in acest sens. Unele dintre cele mai frumoase fete din lume au pornit de jos. Au ajuns celebre si bogate tocmai datorita calitatilor exceptionale apreciate de stilisti, ajungand astfel pe copertele celor mai prestigioase reviste din lume. Insa, peste 25 de sex-simboluri care au tinut luni intregi prima pagina a revistei pentru barbati Playboy, ciudat sau nu, dar au sfarsit tragic. Statisticile sunt ingrozitoare: trei dintre modele au fost ucise, patru au murit din cauza unor supradoze, patru au fost victime ale unor accidente de masina, 12 au murit din cauza unor boli
, printre care cancerul
sau SIDA, iar una dintre fete a murit într-un accident de avion.
Anna Nicole Smith
Anna Nicole Smith (foto stânga) este ultima din seria „iepurasilor“ sexy care au facut valva dupa ce s-au aflat de-a lungul anilor pe coperta faimoasei reviste pentru barbati, Playboy. Pe numele adevarat, Vickie Linn Marshall, s-a nascut pe 28 noiembrie 1976, castigandu-si celebritatea dupa ce in 1993, a fost declarata „Iepurasul Playboy al anului“. In urma casatoriei cu miliardarul Howard Marshall, cu 63 de ani mai in varsta, bomba sexy de la Hollywood s-a ales cu o avere considerabila, de care nu a putut insa sa se bucure prea mult. S-a vehiculat in presa asemanarea ei cu Marylin Monroe. Se pare ca si moartea care a avut loc pe 8 februarie 2007 seamana destul de mult cu sfarsitul tragic al „fetei presedintelui“, cum era supranumita Marylin. Dupa ce in septembrie anul trecut devenise mama unei fetite a carei paternitate nu a fost inca clarificata, Anna a trecut printr-o tragedie greu de imaginat. Fiul sau in varsta de 20 de ani si-a pierdut viata
din cauza abuzului de droguri. Dupa o viata in care a tronat excesul de alcool si droguri, regimuri drastice de slabit si multe nopti pierdute prin cazinourile din Las Vegas, Anna Nicole Smith a murit la doar 39 de ani. Autopsia fostei vedete Playboy nu a dezvaluit deocamdata cauza mortii vaduvei miliardare, iar politistii nu au gasit indicii care sa-i faca sa creada ca a fost vorba despre o crima.
Dorothy Stratten
Un alt „iepuras“, care a avut parte de un sfarsit tragic a fost Dorothy Stratten. In august 1979 a fost declarata „starleta lunii“, iar in anul urmator s-a bucurat de titlul de „iepurasul Playboy al anului 1980“. Moartea frumoasei actrite a fost pusa in carca sotului sau, Snider. Acesta devenise mult prea gelos pe succesul de care se bucura Dorothy si, de multe ori, apareau scandaluri potolite, in cele din urma de politie. In cercul de prieteni sau in cadrul unor ceremonii dintre cele mai importante din cetatea filmului, Snider incerca sa o denigreze, incercand sa-i rapeasca faima de care se bucura la Hollywood. Dorothy a fost avertizata de multe dintre prietenele sale si chiar de Hugh Hefner sa-si paraseasca sotul obsedat si cu un comportament greu de suportat. Mult prea tarziu insa, pentru ca, pe 14 august 1980, ea a fost gasita moarta, intr-o camera de hotel. Ciudat este faptul ca si sotul sau, presupusul ucigas a fost gasit, fara suflare, alaturi de ea. Nu se stie daca a fost o crima pasionala urmata de sinucidere sau daca cei doi au fost impuscati de o persoana neidentificata nici pana in ziua de azi. Producatorii de la Hollywood au filmat doua pelicule despre sfârsitul tragic al acesteia.
Jayne Mansfield
Actrita Jayne Mansfield a sfârsit si ea tragic. O adevarata „zeita a sexului“ în anii ‘60, Mansfield a aparut în „Playboy“ de mai multe ori, in februarie 1955 fiind numita „Iepurasul luni“. Dupa ce a devenit actrita, a câstigat chiar un premiu Globul de Aur, pentru cel mai promitator debut, în 1957.
In 1967, pe 29 iunie, Jayne se deplasa alaturi de copii
, spre New Orleans, unde era invitata unei emisiuni matinale. A fost ultima zi din viata starletei sexy. Soferul a pierdut controlul masinii in care se afla si a intrat sub un tractor. Copiii au supravietuit, insa Jayne a fost gasita decapitata. „Masina groazei“, cum a fost numita, s-a aflat mult timp
expusa intr-un muzeu din Florida.
Nascuta pe 1 iunie 1926 in Los Angeles, pe numele sau adevarat, Norma Jean Mortenson, Marylin Monroe a fost una dintre cele mai mari actrite ale secolului 20, sex-simbol si star al muzicii pop. „Vreau sa imbatranesc frumos, fara operatii estetice. Vreau sa am curajul sa raman loiala chipului cu care m-am nascut. Uneori, mi se pare mult mai simplu sa mori cat esti tanar, sa nu mai fii nevoit sa fentezi batranetea. Dar, in cazul acesta, nu vei reusi niciodata sa te cunosti, nu vei fi complet, vei fi trait doar o mica parte din viata ta“. In 1953, cand inca se mai lupta sa supravietuiasca, lipsindu-i in momentul acela celebritatea de care s-a bucurat mai tarziu, pentru tot restul vietii, Marylin a facut o serie de fotografii nud care au ajuns la Hugh Hefner, „tatal iepurasilor Playboy“, cum a fost el numit ulterior. Hefner a fost multumit de ce a vazut, si astfel, Monroe ajunge pe coperta primului numar al revistei pentru barbati, in decembrie 1953.
Pe 5 august 1962, a fost gasita moarta, de catre menajera, inconjurata de o mare doza de pilule pentru somn, Nembutal. S-a spus ca bomba sexy a Americii s-a sinucis, la numai 36 de ani, dar multi cred ca a fost ucisa, unii implicandu-l chiar pe presedintele Kennedy.
, printre care cancerul
sau SIDA, iar una dintre fete a murit într-un accident de avion.
Anna Nicole Smith
Anna Nicole Smith (foto stânga) este ultima din seria „iepurasilor“ sexy care au facut valva dupa ce s-au aflat de-a lungul anilor pe coperta faimoasei reviste pentru barbati, Playboy. Pe numele adevarat, Vickie Linn Marshall, s-a nascut pe 28 noiembrie 1976, castigandu-si celebritatea dupa ce in 1993, a fost declarata „Iepurasul Playboy al anului“. In urma casatoriei cu miliardarul Howard Marshall, cu 63 de ani mai in varsta, bomba sexy de la Hollywood s-a ales cu o avere considerabila, de care nu a putut insa sa se bucure prea mult. S-a vehiculat in presa asemanarea ei cu Marylin Monroe. Se pare ca si moartea care a avut loc pe 8 februarie 2007 seamana destul de mult cu sfarsitul tragic al „fetei presedintelui“, cum era supranumita Marylin. Dupa ce in septembrie anul trecut devenise mama unei fetite a carei paternitate nu a fost inca clarificata, Anna a trecut printr-o tragedie greu de imaginat. Fiul sau in varsta de 20 de ani si-a pierdut viata
din cauza abuzului de droguri. Dupa o viata in care a tronat excesul de alcool si droguri, regimuri drastice de slabit si multe nopti pierdute prin cazinourile din Las Vegas, Anna Nicole Smith a murit la doar 39 de ani. Autopsia fostei vedete Playboy nu a dezvaluit deocamdata cauza mortii vaduvei miliardare, iar politistii nu au gasit indicii care sa-i faca sa creada ca a fost vorba despre o crima.
Dorothy Stratten
Un alt „iepuras“, care a avut parte de un sfarsit tragic a fost Dorothy Stratten. In august 1979 a fost declarata „starleta lunii“, iar in anul urmator s-a bucurat de titlul de „iepurasul Playboy al anului 1980“. Moartea frumoasei actrite a fost pusa in carca sotului sau, Snider. Acesta devenise mult prea gelos pe succesul de care se bucura Dorothy si, de multe ori, apareau scandaluri potolite, in cele din urma de politie. In cercul de prieteni sau in cadrul unor ceremonii dintre cele mai importante din cetatea filmului, Snider incerca sa o denigreze, incercand sa-i rapeasca faima de care se bucura la Hollywood. Dorothy a fost avertizata de multe dintre prietenele sale si chiar de Hugh Hefner sa-si paraseasca sotul obsedat si cu un comportament greu de suportat. Mult prea tarziu insa, pentru ca, pe 14 august 1980, ea a fost gasita moarta, intr-o camera de hotel. Ciudat este faptul ca si sotul sau, presupusul ucigas a fost gasit, fara suflare, alaturi de ea. Nu se stie daca a fost o crima pasionala urmata de sinucidere sau daca cei doi au fost impuscati de o persoana neidentificata nici pana in ziua de azi. Producatorii de la Hollywood au filmat doua pelicule despre sfârsitul tragic al acesteia.
Jayne Mansfield
Actrita Jayne Mansfield a sfârsit si ea tragic. O adevarata „zeita a sexului“ în anii ‘60, Mansfield a aparut în „Playboy“ de mai multe ori, in februarie 1955 fiind numita „Iepurasul luni“. Dupa ce a devenit actrita, a câstigat chiar un premiu Globul de Aur, pentru cel mai promitator debut, în 1957.
In 1967, pe 29 iunie, Jayne se deplasa alaturi de copii
, spre New Orleans, unde era invitata unei emisiuni matinale. A fost ultima zi din viata starletei sexy. Soferul a pierdut controlul masinii in care se afla si a intrat sub un tractor. Copiii au supravietuit, insa Jayne a fost gasita decapitata. „Masina groazei“, cum a fost numita, s-a aflat mult timp
expusa intr-un muzeu din Florida.
Nascuta pe 1 iunie 1926 in Los Angeles, pe numele sau adevarat, Norma Jean Mortenson, Marylin Monroe a fost una dintre cele mai mari actrite ale secolului 20, sex-simbol si star al muzicii pop. „Vreau sa imbatranesc frumos, fara operatii estetice. Vreau sa am curajul sa raman loiala chipului cu care m-am nascut. Uneori, mi se pare mult mai simplu sa mori cat esti tanar, sa nu mai fii nevoit sa fentezi batranetea. Dar, in cazul acesta, nu vei reusi niciodata sa te cunosti, nu vei fi complet, vei fi trait doar o mica parte din viata ta“. In 1953, cand inca se mai lupta sa supravietuiasca, lipsindu-i in momentul acela celebritatea de care s-a bucurat mai tarziu, pentru tot restul vietii, Marylin a facut o serie de fotografii nud care au ajuns la Hugh Hefner, „tatal iepurasilor Playboy“, cum a fost el numit ulterior. Hefner a fost multumit de ce a vazut, si astfel, Monroe ajunge pe coperta primului numar al revistei pentru barbati, in decembrie 1953.
Pe 5 august 1962, a fost gasita moarta, de catre menajera, inconjurata de o mare doza de pilule pentru somn, Nembutal. S-a spus ca bomba sexy a Americii s-a sinucis, la numai 36 de ani, dar multi cred ca a fost ucisa, unii implicandu-l chiar pe presedintele Kennedy.
Petre a plecat ca un hot, n-a spus la nimeni!
Vestea ca unul dintre cele mai trainice cupluri de personalitati autohtone, Petre si Mioara Roman, divorteaza, a cazut ca un trasnet peste opinia publica. Românii s-au obisnuit cu altfel de divorturi intens mediatizate, care implica fotbalisti si cintarete de mina a treia cu silicoane de mina intii, bahmutene si prigoni, actrite de telenovele si odrasle de bani gata ale miliardarilor din Top 100 si, mult mai putin, cu divorturi in lumea politica de virf. De vina poate fi si conceptul aplicat pina si in statul comunist, potrivit caruia un divort in politica il poate costa cariera pe cel in cauza, pentru ca - nu-i asa? - politicianul ideal musai sa fie fara de prihana, familist perfect si tot tacimul. Uite, insa, ca se mai intimpla si asta, rar, dar se intimpla. Divortul dintre Petre si Mioara este, probabil, cel mai rasunator din politica ultimilor 17 ani, sau poate chiar mai mult. El va face sa curga multa cerneala in presa, mai ales ca anunta de pe acum ingrediente spectaculoase. Nu este o despartire pasnica, amiabila, discreta, ci una cu scintei. Deja, Mioara Roman a iesit ieri la rampa, reclamind dreptul de a-si prezenta propriul punct de vedere asupra despartirii relatate, in premiera, de ziarul nostru. Iar spusele ei sint cel putin explozive, dupa cum veti vedea in cele ce urmeaza.
Casatoria cu Petre si "micul incident cu Zoe Ceausescu"
Prima dezvaluire spectaculoasa a doamnei Roman este ca ea e, de fapt, cea care baga divort. "In primul rind vreau sa clarific niste informatii care sint minciuni. Primul: doamna Roman divorteaza, nu domnul Roman. Eu m-am decis si el a plecat. Toata povestea este prezentata invers decit ce s-a intimplat in realitate. Si sa o luam cu inceputul. Cind m-am maritat cu Petre Roman, in 1973, el era persona non-grata in familia Elenei Ceausescu din cauza micului incident cu Zoe care, practic, nu a avut loc. Eu l-am cunoscut, nu prea iesea lumea cu el. Intrucit am avut rezerve sa ma marit cu el, am stat cinci ani pina ne-am casatorit. Asa simteam eu pe atunci. A fost intr-adevar o mare dragoste, dar era un tip coleric".
"Securitatea m-a anchetat pentru ca m-am maritat cu el"
Mioara Roman continua dezvaluirile despre sotul sau cu elemente-soc: "El, la televizor, parea foarte calm pentru ca stia sa se controleze. Am avut doua anchete de partid si de securitate pentru ca m-am maritat cu el, dar Petre nu s-a implicat deloc. In 1981, am fost data afara din Radio pentru el, iar in 1982 a fost prima data cind am vrut sa divortez pentru ca el, in loc sa ma sprijine, mi-a spus "ai facut tu ceva de te-au dat afara!". Intr-un fel, Petre era un tip gospodar, se ocupa sa aduca mincare din provincie. Sint un pic ironica aici. In schimb, nu s-a preocupat de copii
, aceasta sarcina revenindu-mi exclusiv mie. El nu a inteles si nici nu a acceptat faptul ca anchetele de partid si de securitate au fost sa ma convinga sa ma despart de el".
"Nu avea rabdare cu copiii"
Petre Roman e acuzat de (inca) sotia lui si ca nu prea ar fi un tata si un sot bun, fiind mult prea dedicat carierei: "Nu avea rabdare cu copiii, era preocupat de meseria lui. Am fost bucuroasa insa ca facem parte din invatamint amindoi, ca avem o viata
sportiva si studioasa. In acea perioada am trecut si peste o boala grea - melanom - o alunita de tip canceros care apare pe spate, si am avut sansa sa fiu operata de un medic
profesor foarte bun, fiind unul din 16 la suta care au scapat. Am facut in asa fel incit problema asta sa nu se resimta in familie. Dupa Revolutie, am crezut ca problema carierei mele se va rezolva, in sensul ca imi pot relua meseria. El insa nu m-a reabilitat".
"M-a tratat cu dispret"
Mioara Roman mai spune ca a suferit foarte mult din cauza atitudinii sotului sau: "La rugamintea mea de a declara public faptul ca eu am avut de suferit in timpul
regimului Ceausescu, el a zis ca nu e bine. M-am intilnit cu fostul meu sef din Radio si mi-a spus ca stie cit am suferit eu din cauza lui Petre Roman. Mi-am facut datoria de sotie de prim-ministru, avind si calitatea necesara, pentru ca sint fiica de diplomat si, mai ales, ca ziarist am fost mereu in prezenta marilor personalitati. Si in domeniul umanitar, spun eu, ca am facut foarte multe lucruri: la initiativa mea s-au infiintat Secretariatul pentru Handicapati si Comitetul pentru Adoptii, dar si alte institutii care privesc problemele sociale ale României. Singurele situatii tensionate intre mine si Petre au fost cind in calitate de fost jurnalist (jurnalist bun, pentru ca Paul Grigoriu spunea, intr-un interviu, ca modelele lui au fost Catinca Ralea si Mioara Roman) am incercat sa-l conving in iunie 1990 sa nu se atinga de Piata Universitatii. El m-a tratat atunci cu dispret, spunind ceva de genul `presa asta e depasita`".
"Mi-am vindut bijuteriile pentru familia mea"
Alte conflicte au fost generate de interpretarea unor evenimente. L-am anuntat din aprilie 1991 ca va fi dat jos cu forta. Dar m-a privit tot cu dispret. In 1997, cind se vorbea de incercarea mea de suicid (m-as bucura ca la 57 de ani sa ajung sa incerc sa ma sinucid din amor pentru sotul meu), am incercat sa-i explic atunci ca taranistii il urasc de moarte si ca are de tras cu ei. A zis ca sint prostii. Rezultatul de la sfirsitul lui 2000 il stie toata lumea. Ati scris in ziar ca a plecat lasindu-mi mie tot. Petre Roman nu mi-a lasat nimic, pentru ca nu are nimic. Eu am avut doua case mostenire de la parintii mei: o casa pe Bulevardul Dacia si un apartament. Casa am vindut-o pentru a trai civilizat, apartamentul la fel, pentru a o ajuta pe Oana sa-si faca un apartament, ajutati fiind si de un imprumut la banca. Din restul de bani, de patru ani incercam sa ne facem o casa la Sinaia, dar care nu e gata nici acum. Mi-am vindut si bijuteriile de familie, tot pentru familia mea".
"Actiunea de divort este in atentia avocatilor mei"
Alt of al Mioarei e faptul ca sotul sau nu a sarit sa isi apere copiii atunci cind au avut de suferit. "Petre ar fi trebuit sa vorbeasca despre ce s-a intimplat cind Traian Basescu a ajuns seful PD. Atunci, Basescu a dat-o afara pe Catinca din atelier cu toate lucrurile in strada pentru ca, spunea el, era spatiul PD. Petre trebuia sa reactioneze, pentru ca era vorba de copilul lui. Comploturile impotriva lui Petre s-au vazut in 2000, fara aportul meu. El este infantil si crede ca viata este o revolutie. De cind a plecat de acasa, de 11 zile, refuza sa vorbeasca. Actiunea de divort este in atentia avocatilor mei si vom vedea. Sint socata mai mult nu de ce a facut, ci de felul in care a facut. A plecat ca un hot, nu a spus la nimeni. Nu fusese nici un incident care sa anunte separarea, venisem de curind dintr-un concediu din Sicilia. Oamenii care ma cunosc stiu ca sint un om blind, conciliant, sint adepta comunicarii. Sint un om care are o stima deosebita pentru capacitatile sale intelectuale si pentru ce a facut pentru aceasta tara. Dar sa arunce pe mine o vina pe care nu o am, este dezonorant".
"Nu e nimic de iertat"
Intrebata daca ar fi dispusa sa treaca peste tot daca Petre Roman s-ar intoarce acasa sau daca ar putea sa ierte aceasta "ratacire", Mioara Roman ne-a raspuns ca, momentan, nu a avut timp sa se gindeasca la aceasta rasturnare de situatie. "Nu stiu, nu m-am gindit daca l-as reprimi. Si cred ca aici nu e de iertat. Oricum, eu il cunosc suficient sa-mi dau seama ca daca a plecat in felul in care a plecat inseamna ca asa a vrut si este hotarit", a precizat doamna Roman. De asemenea, ea ne-a mai spus ca nu s-a simtit in trecut inselata pentru ca "din acest punct de vedere, eu sint o femeie mai ciudata. Niciodata nu am cautat prin lucrurile lui, nu l-am suspectat de asa ceva".
Casatoria cu Petre si "micul incident cu Zoe Ceausescu"
Prima dezvaluire spectaculoasa a doamnei Roman este ca ea e, de fapt, cea care baga divort. "In primul rind vreau sa clarific niste informatii care sint minciuni. Primul: doamna Roman divorteaza, nu domnul Roman. Eu m-am decis si el a plecat. Toata povestea este prezentata invers decit ce s-a intimplat in realitate. Si sa o luam cu inceputul. Cind m-am maritat cu Petre Roman, in 1973, el era persona non-grata in familia Elenei Ceausescu din cauza micului incident cu Zoe care, practic, nu a avut loc. Eu l-am cunoscut, nu prea iesea lumea cu el. Intrucit am avut rezerve sa ma marit cu el, am stat cinci ani pina ne-am casatorit. Asa simteam eu pe atunci. A fost intr-adevar o mare dragoste, dar era un tip coleric".
"Securitatea m-a anchetat pentru ca m-am maritat cu el"
Mioara Roman continua dezvaluirile despre sotul sau cu elemente-soc: "El, la televizor, parea foarte calm pentru ca stia sa se controleze. Am avut doua anchete de partid si de securitate pentru ca m-am maritat cu el, dar Petre nu s-a implicat deloc. In 1981, am fost data afara din Radio pentru el, iar in 1982 a fost prima data cind am vrut sa divortez pentru ca el, in loc sa ma sprijine, mi-a spus "ai facut tu ceva de te-au dat afara!". Intr-un fel, Petre era un tip gospodar, se ocupa sa aduca mincare din provincie. Sint un pic ironica aici. In schimb, nu s-a preocupat de copii
, aceasta sarcina revenindu-mi exclusiv mie. El nu a inteles si nici nu a acceptat faptul ca anchetele de partid si de securitate au fost sa ma convinga sa ma despart de el".
"Nu avea rabdare cu copiii"
Petre Roman e acuzat de (inca) sotia lui si ca nu prea ar fi un tata si un sot bun, fiind mult prea dedicat carierei: "Nu avea rabdare cu copiii, era preocupat de meseria lui. Am fost bucuroasa insa ca facem parte din invatamint amindoi, ca avem o viata
sportiva si studioasa. In acea perioada am trecut si peste o boala grea - melanom - o alunita de tip canceros care apare pe spate, si am avut sansa sa fiu operata de un medic
profesor foarte bun, fiind unul din 16 la suta care au scapat. Am facut in asa fel incit problema asta sa nu se resimta in familie. Dupa Revolutie, am crezut ca problema carierei mele se va rezolva, in sensul ca imi pot relua meseria. El insa nu m-a reabilitat".
"M-a tratat cu dispret"
Mioara Roman mai spune ca a suferit foarte mult din cauza atitudinii sotului sau: "La rugamintea mea de a declara public faptul ca eu am avut de suferit in timpul
regimului Ceausescu, el a zis ca nu e bine. M-am intilnit cu fostul meu sef din Radio si mi-a spus ca stie cit am suferit eu din cauza lui Petre Roman. Mi-am facut datoria de sotie de prim-ministru, avind si calitatea necesara, pentru ca sint fiica de diplomat si, mai ales, ca ziarist am fost mereu in prezenta marilor personalitati. Si in domeniul umanitar, spun eu, ca am facut foarte multe lucruri: la initiativa mea s-au infiintat Secretariatul pentru Handicapati si Comitetul pentru Adoptii, dar si alte institutii care privesc problemele sociale ale României. Singurele situatii tensionate intre mine si Petre au fost cind in calitate de fost jurnalist (jurnalist bun, pentru ca Paul Grigoriu spunea, intr-un interviu, ca modelele lui au fost Catinca Ralea si Mioara Roman) am incercat sa-l conving in iunie 1990 sa nu se atinga de Piata Universitatii. El m-a tratat atunci cu dispret, spunind ceva de genul `presa asta e depasita`".
"Mi-am vindut bijuteriile pentru familia mea"
Alte conflicte au fost generate de interpretarea unor evenimente. L-am anuntat din aprilie 1991 ca va fi dat jos cu forta. Dar m-a privit tot cu dispret. In 1997, cind se vorbea de incercarea mea de suicid (m-as bucura ca la 57 de ani sa ajung sa incerc sa ma sinucid din amor pentru sotul meu), am incercat sa-i explic atunci ca taranistii il urasc de moarte si ca are de tras cu ei. A zis ca sint prostii. Rezultatul de la sfirsitul lui 2000 il stie toata lumea. Ati scris in ziar ca a plecat lasindu-mi mie tot. Petre Roman nu mi-a lasat nimic, pentru ca nu are nimic. Eu am avut doua case mostenire de la parintii mei: o casa pe Bulevardul Dacia si un apartament. Casa am vindut-o pentru a trai civilizat, apartamentul la fel, pentru a o ajuta pe Oana sa-si faca un apartament, ajutati fiind si de un imprumut la banca. Din restul de bani, de patru ani incercam sa ne facem o casa la Sinaia, dar care nu e gata nici acum. Mi-am vindut si bijuteriile de familie, tot pentru familia mea".
"Actiunea de divort este in atentia avocatilor mei"
Alt of al Mioarei e faptul ca sotul sau nu a sarit sa isi apere copiii atunci cind au avut de suferit. "Petre ar fi trebuit sa vorbeasca despre ce s-a intimplat cind Traian Basescu a ajuns seful PD. Atunci, Basescu a dat-o afara pe Catinca din atelier cu toate lucrurile in strada pentru ca, spunea el, era spatiul PD. Petre trebuia sa reactioneze, pentru ca era vorba de copilul lui. Comploturile impotriva lui Petre s-au vazut in 2000, fara aportul meu. El este infantil si crede ca viata este o revolutie. De cind a plecat de acasa, de 11 zile, refuza sa vorbeasca. Actiunea de divort este in atentia avocatilor mei si vom vedea. Sint socata mai mult nu de ce a facut, ci de felul in care a facut. A plecat ca un hot, nu a spus la nimeni. Nu fusese nici un incident care sa anunte separarea, venisem de curind dintr-un concediu din Sicilia. Oamenii care ma cunosc stiu ca sint un om blind, conciliant, sint adepta comunicarii. Sint un om care are o stima deosebita pentru capacitatile sale intelectuale si pentru ce a facut pentru aceasta tara. Dar sa arunce pe mine o vina pe care nu o am, este dezonorant".
"Nu e nimic de iertat"
Intrebata daca ar fi dispusa sa treaca peste tot daca Petre Roman s-ar intoarce acasa sau daca ar putea sa ierte aceasta "ratacire", Mioara Roman ne-a raspuns ca, momentan, nu a avut timp sa se gindeasca la aceasta rasturnare de situatie. "Nu stiu, nu m-am gindit daca l-as reprimi. Si cred ca aici nu e de iertat. Oricum, eu il cunosc suficient sa-mi dau seama ca daca a plecat in felul in care a plecat inseamna ca asa a vrut si este hotarit", a precizat doamna Roman. De asemenea, ea ne-a mai spus ca nu s-a simtit in trecut inselata pentru ca "din acest punct de vedere, eu sint o femeie mai ciudata. Niciodata nu am cautat prin lucrurile lui, nu l-am suspectat de asa ceva".
Dalai Lama vrea sa-l cunoasca pe Sergiu Matei
Sergiu Matei, primul om care a demonstrat crimele comise de granicerii chinezi asupra tibetanilor care merg spre Dalai Lama, este prezent la Berlin si a luat parte aseara la Gala „Cinema for Peace”. Anul trecut, operatorul Pro TV, alpinist amator, a filmat impuscarea a trei tibetani de catre chinezi in trecatoarea Nangpa. Acestea sunt singurele imagini filmate in 50 de ani, care probeaza un lucru stiut de multa vreme si ignorat, acela ca anual 2-3.000 de tibetani sfarsesc impuscati ca iepurii de soldatii chinezi. La gala de aseara au luat parte, ca in fiecare an, personalitati care spera ca prin celebritatea lor sa ajute cauza Tibetului. Printre altii, George Clooney, Martin Scorsese, Catherine Zeta-Jones, Monica Bellucci si Milla Jovovich. Unul dintre momentele importante ale serii a fost filmul pregatit de Sergiu Matei si prezentat de Richard Gere. Am realizat interviul de mai jos sambata seara, imediat dupa ce Sergiu Matei a ajuns la Berlin. As risca o presupunere, cred ca pentru roman mai important decat gala e faptul ca in luna martie o sa-l cunoasca pe Dalai Lama.
- Te-a invitat pentru ce ai filmat?
- Sau pentru ca am salvat un tibetan, pe Choeron. Salvat mi se pare pretios spus, dar l-am salvat. Se ascunsese in toaleta - un cort de un metru jumatate pe un metru jumatate -, se acoperise cu pietre…
- Si chinezii unde erau?
- La 20 de metri de noi. L-am luat de acolo, l-am tinut ascuns, a trebuit sa-i conving pe cei care lucrau in tabara de baza avansata pentru alpinisti sa ma lase sa-l duc acolo. Si l-am dus sub pretextul, daca il gaseau chinezii, ca l-am angajat eu din orasul tibetan Tingri sa-mi spele sosetele… L-am scos dupa vreo patru ore de acolo si l-am tinut pana la 2 dimineata. Pe urma i-am dat haine, un schimb de-al meu de Polar, ca avea tenisi in picioare, la 5.700 metri si minus 11 grade. A scapat. A ajuns in Nepal, dupa aia a fost dus in India, mi-au spus cei de la Saving Tibet, organizatia lui Richard Gere. M-a sunat o femeie care lucreaza pentru organizatie, Kate Sounders, si mi-a trimis fotografii cu el. Mai avea inca Polarul pe el. Are 29 de ani, e de-o varsta cu mine. Deci am un frate.
„Îi impusca la fel ca pe iepuri, «target practicing»”
- Cum ai ajuns la Saving Tibet?
- Au ajuns ei la mine, dupa ce am dat materialul pe post. Anul trecut, in toamna. Eu in expeditie am plecat pe 25 august 2006, dar am filmat pe 30. Am fost cu Alex Gavan, dar separat de alta expeditie romana, care era tot atunci. Ei erau doi in tabara. Jos eram eu, staff-ul taberei de baza avansata (ABC) si inca un medic
danez. Facusem un edem pulmonar, pentru ca am urcat prea repede pana la 7.000 metri, asa ca am coborat singur 1.300 metri, 54 kilometri.
- Mai lucrezi la Pro TV? Nu te ia Richard Gere in organizatia lui?
- Sa vedem acum ce se intampla. Sincer sa fiu, sper.
- De ce nu s-au mai filmat pana acum tibetani impuscati de chinezi?
- Erau 300 de oameni in ABC la ora aia si nici unul n-a scos camera sa filmeze. Oamenii nu se baga si agentiile mari de alpinism ii incurajeaza sa nu faca nimic, ca sa nu li se restrictioneze accesul pe partea respectiva la munte. Acum, daca exista dovada, sa vedem ce o sa faca guvernele. Eu vreau sa nu-i mai omoare. Îi impusca la fel ca pe iepuri, „target practicing”. Momentul impuscarii l-am surprins la trei tibetani. Doi au fost grav raniti, celalalt a murit, din informatiile pe care le-am avut acolo. Un baiat de la bucatarie, tibetan, s-a dus in tabara de baza a chinezilor, ca acolo ii tineau. Si acolo spuneau chinezii ca au omorat opt.
- Tu la ce distanta erai cand ai filmat?
-7-800 metri. Eram in cortul-bucatarie, imi beam cafeaua de dimineata si fumam o tigara, burzuluit de somn. Am auzit rafale de arma automata. Am scos camera, am pus-o pe trepied, ascunsa in spatele unor corturi si, printr-o deschizatura oferita de cele doua corturi, am filmat. Pana la un moment dat, cand a aparut un granicer chinez la vreo 20 de metri de mine - eu n-am realizat, eram cu ochiul in viewfinder -, iar in momentul acela am intors capul in partea dreapta si atata am mai apucat sa fac, sa pasesc intre camera si el, sa acopar camera cu corpul meu. Daca intorceam capul intai in stanga, ma impusca pe loc. Cand am dat imaginile pe Pro TV nu m-am gandit la faima. Eu cautam un scut la ora aia si singurul scut pe care il are un jurnalist e sa faca tam-tam.
„Ma lasati pana dupa Olimpiada?”
- Ai primit reactii oficiale? Ambasada Chinei?
- Nu stiu, sincer nu ma intereseaza, dar de ziua Regelui am avut filmare la Palatul Elisabeta si era acolo ambasadorul Chinei, m-am dus direct la el si i-am spus cine sunt, am vorbit cu el si l-am intrebat: „Bai, omule, imi faceti ceva?”. Oricum nu-mi spunea el. Dar eu sunt un tip care inca mai crede in Mos Craciun si in Dumnezeu. Si sunt mai direct. L-am intrebat: „Îmi faceti felul sau ma lasati pana dupa Olimpiada?”. 2-3.000 de tibetani mor impuscati pe an si sunt ingropati acolo, pe ghetar. Kelsang Nantzo, calugarita pe care am vazut-o impuscata, avea 15 ani. La varsta asta nici nu stii cu ce se leaga lumea asta la cap. În Romania abia ti se elibereaza un buletin.
- Cu Richard Gere ai vorbit pana acum?
- Da, la telefon. Ei, dupa filmuletul meu, s-au dus in Daramshala, unde e Dalai Lama in exil, au vorbit cu ei si intr-adevar s-a confirmat ce am spus eu.
- Au luat legatura cu autoritatile chineze?
- Da, dar au spus ca tibetanii au murit de rau de inaltime.
- Tu ai o slabiciune pentru Tibet?
- Eu am o slabiciune pentru munti si aveam o chestie cu Himalaya pana sa ajung sa vad incidentul asta. Fac alpinism de vreo 10 ani si mai sus de atata nu poti sa urci decat daca iei avionul. Visam sa ajung pe Himalaya, dar acum tot sensul pentru mine s-a schimbat mult. Acesta e un pret pe care generatii de alpinisti au preferat sa-l treaca sub tacere, fara sa ia nici o dovada, fara sa faca nimic. E un pret mult prea mare pentru escaladarea unui varf. E numai un munte pana la urma, o sa ramana acolo.
- Ce-o sa-i zici lui Dalai Lama?
- Nu stiu ce sa-i zic. O sa-i zic probabil „Striga mai tare!”. Ce s-a intamplat la noi in 1989 traiesc ei de 50 de ani. O sa ma duc la el, la Daramshala, probabil cu Richard Gere. O sa vina si o echipa de la Pro TV si niste oameni de la CNN. Data nu e stabilita clar, deocamdata e fixata intre 19 si 24 martie.
„E o bucurie si o onoare sa-l vezi pe cel mai cuminte om al lumii”
- Dar dintre alpinisti nu ti-a spus nici unul „Sergiule, tata, mai gandeste-te!”?
- Nu. Ei toti aveau camere, dar au facut fotografii pe ici-pe colo. Pe langa fotografiile mele au mai aparut maximum 10 fotografii cu acelasi incident. Un polonez, un sloven, un englez si un australian au facut pozele. Si au mai vorbit niste americani, dar n-au venit cu nici o proba. Se stie de atatia ani, dar daca n-ai dovada… Mie nu mi-au spus ceilalti sa nu dau imaginile pe post, dimpotriva. „Arata lumii ce se-ntampla!” OK, dar eu sunt un soricel mic. Nu contez pentru un imperiu cum e cel chinez. N-am facut decat ce ar trebui sa faca un om pentru un alt om. Suntem toti la fel si suferim la fel. Pe Richard Gere nu-l doare degetul mai tare decat pe mine daca ne taiem la fel. Eu nu judec, nu spun ca ce face China e bine sau rau, dar am vrut sa arat ce se intampla si sa las oamenii sa judece. Am fost foarte surprins de reactia trusturilor de mass-media din lume. Au fost mult mai interesati decat media romaneasca, mai putin Pro TV, care a avut exclusivitate. Norocul meu e ca am reusit sa scot caseta de acolo. A fost la vedere tot timpul
, dar chinezii nu s-au gandit ca sunt atat de stupid s-o tin la mine. Se gandeau ca am ascuns-o prin bocancul de altitudine, printr-un sac de dormit, ceva. Cand am filmat sau cand l-am ajutat pe Choeron nu mi-a fost frica, dar mi-a fost frica la granita Chinei cu Nepalul si la Aeroportul din New Delhi, cand a venit direct la mine un nene care mi-a spus ca e atasat la Ambasada Austriei din New Delhi si a inceput sa ma intrebe varii chestiuni. Abia cand am ajuns in Romania am inceput sa realizez ce car cu mine.
- Cat ai filmat cu totul?
- Scena respectiva tine doua minute, dar totul a durat mai mult de o ora. Am facut un filmulet de 17 minute, care incepe cu ideea mea despre Himalaya cand am ajuns acolo si se termina cu imaginea unei fotografii din anii ‘20. Cand te uiti la o poza din anii ‘20 te uiti la copia
unui om. Exact asta s-a intamplat. Am vazut ultimele momente din viata
calugaritei Kelsang Nantzo, care mergea spre Dalai Lama, spre libertate.
- Cum te-a schimbat experienta prin care ai trecut?
- Experienta asta nu e o maturizare, cum spun multi, dar dispare frica de moarte. Oamenii astia merg in sir indian si, daca unul e impuscat, nu se intorc la el, merg mai departe.
- Te vei vedea cu Dalai Lama si pentru acesti oameni care n-au reusit sa ajunga la el.
- Eu nu ma duc pentru mine neaparat. Normal ca e o bucurie si o onoare sa-l vezi pe cel mai cuminte om al lumii.
- Te-a invitat pentru ce ai filmat?
- Sau pentru ca am salvat un tibetan, pe Choeron. Salvat mi se pare pretios spus, dar l-am salvat. Se ascunsese in toaleta - un cort de un metru jumatate pe un metru jumatate -, se acoperise cu pietre…
- Si chinezii unde erau?
- La 20 de metri de noi. L-am luat de acolo, l-am tinut ascuns, a trebuit sa-i conving pe cei care lucrau in tabara de baza avansata pentru alpinisti sa ma lase sa-l duc acolo. Si l-am dus sub pretextul, daca il gaseau chinezii, ca l-am angajat eu din orasul tibetan Tingri sa-mi spele sosetele… L-am scos dupa vreo patru ore de acolo si l-am tinut pana la 2 dimineata. Pe urma i-am dat haine, un schimb de-al meu de Polar, ca avea tenisi in picioare, la 5.700 metri si minus 11 grade. A scapat. A ajuns in Nepal, dupa aia a fost dus in India, mi-au spus cei de la Saving Tibet, organizatia lui Richard Gere. M-a sunat o femeie care lucreaza pentru organizatie, Kate Sounders, si mi-a trimis fotografii cu el. Mai avea inca Polarul pe el. Are 29 de ani, e de-o varsta cu mine. Deci am un frate.
„Îi impusca la fel ca pe iepuri, «target practicing»”
- Cum ai ajuns la Saving Tibet?
- Au ajuns ei la mine, dupa ce am dat materialul pe post. Anul trecut, in toamna. Eu in expeditie am plecat pe 25 august 2006, dar am filmat pe 30. Am fost cu Alex Gavan, dar separat de alta expeditie romana, care era tot atunci. Ei erau doi in tabara. Jos eram eu, staff-ul taberei de baza avansata (ABC) si inca un medic
danez. Facusem un edem pulmonar, pentru ca am urcat prea repede pana la 7.000 metri, asa ca am coborat singur 1.300 metri, 54 kilometri.
- Mai lucrezi la Pro TV? Nu te ia Richard Gere in organizatia lui?
- Sa vedem acum ce se intampla. Sincer sa fiu, sper.
- De ce nu s-au mai filmat pana acum tibetani impuscati de chinezi?
- Erau 300 de oameni in ABC la ora aia si nici unul n-a scos camera sa filmeze. Oamenii nu se baga si agentiile mari de alpinism ii incurajeaza sa nu faca nimic, ca sa nu li se restrictioneze accesul pe partea respectiva la munte. Acum, daca exista dovada, sa vedem ce o sa faca guvernele. Eu vreau sa nu-i mai omoare. Îi impusca la fel ca pe iepuri, „target practicing”. Momentul impuscarii l-am surprins la trei tibetani. Doi au fost grav raniti, celalalt a murit, din informatiile pe care le-am avut acolo. Un baiat de la bucatarie, tibetan, s-a dus in tabara de baza a chinezilor, ca acolo ii tineau. Si acolo spuneau chinezii ca au omorat opt.
- Tu la ce distanta erai cand ai filmat?
-7-800 metri. Eram in cortul-bucatarie, imi beam cafeaua de dimineata si fumam o tigara, burzuluit de somn. Am auzit rafale de arma automata. Am scos camera, am pus-o pe trepied, ascunsa in spatele unor corturi si, printr-o deschizatura oferita de cele doua corturi, am filmat. Pana la un moment dat, cand a aparut un granicer chinez la vreo 20 de metri de mine - eu n-am realizat, eram cu ochiul in viewfinder -, iar in momentul acela am intors capul in partea dreapta si atata am mai apucat sa fac, sa pasesc intre camera si el, sa acopar camera cu corpul meu. Daca intorceam capul intai in stanga, ma impusca pe loc. Cand am dat imaginile pe Pro TV nu m-am gandit la faima. Eu cautam un scut la ora aia si singurul scut pe care il are un jurnalist e sa faca tam-tam.
„Ma lasati pana dupa Olimpiada?”
- Ai primit reactii oficiale? Ambasada Chinei?
- Nu stiu, sincer nu ma intereseaza, dar de ziua Regelui am avut filmare la Palatul Elisabeta si era acolo ambasadorul Chinei, m-am dus direct la el si i-am spus cine sunt, am vorbit cu el si l-am intrebat: „Bai, omule, imi faceti ceva?”. Oricum nu-mi spunea el. Dar eu sunt un tip care inca mai crede in Mos Craciun si in Dumnezeu. Si sunt mai direct. L-am intrebat: „Îmi faceti felul sau ma lasati pana dupa Olimpiada?”. 2-3.000 de tibetani mor impuscati pe an si sunt ingropati acolo, pe ghetar. Kelsang Nantzo, calugarita pe care am vazut-o impuscata, avea 15 ani. La varsta asta nici nu stii cu ce se leaga lumea asta la cap. În Romania abia ti se elibereaza un buletin.
- Cu Richard Gere ai vorbit pana acum?
- Da, la telefon. Ei, dupa filmuletul meu, s-au dus in Daramshala, unde e Dalai Lama in exil, au vorbit cu ei si intr-adevar s-a confirmat ce am spus eu.
- Au luat legatura cu autoritatile chineze?
- Da, dar au spus ca tibetanii au murit de rau de inaltime.
- Tu ai o slabiciune pentru Tibet?
- Eu am o slabiciune pentru munti si aveam o chestie cu Himalaya pana sa ajung sa vad incidentul asta. Fac alpinism de vreo 10 ani si mai sus de atata nu poti sa urci decat daca iei avionul. Visam sa ajung pe Himalaya, dar acum tot sensul pentru mine s-a schimbat mult. Acesta e un pret pe care generatii de alpinisti au preferat sa-l treaca sub tacere, fara sa ia nici o dovada, fara sa faca nimic. E un pret mult prea mare pentru escaladarea unui varf. E numai un munte pana la urma, o sa ramana acolo.
- Ce-o sa-i zici lui Dalai Lama?
- Nu stiu ce sa-i zic. O sa-i zic probabil „Striga mai tare!”. Ce s-a intamplat la noi in 1989 traiesc ei de 50 de ani. O sa ma duc la el, la Daramshala, probabil cu Richard Gere. O sa vina si o echipa de la Pro TV si niste oameni de la CNN. Data nu e stabilita clar, deocamdata e fixata intre 19 si 24 martie.
„E o bucurie si o onoare sa-l vezi pe cel mai cuminte om al lumii”
- Dar dintre alpinisti nu ti-a spus nici unul „Sergiule, tata, mai gandeste-te!”?
- Nu. Ei toti aveau camere, dar au facut fotografii pe ici-pe colo. Pe langa fotografiile mele au mai aparut maximum 10 fotografii cu acelasi incident. Un polonez, un sloven, un englez si un australian au facut pozele. Si au mai vorbit niste americani, dar n-au venit cu nici o proba. Se stie de atatia ani, dar daca n-ai dovada… Mie nu mi-au spus ceilalti sa nu dau imaginile pe post, dimpotriva. „Arata lumii ce se-ntampla!” OK, dar eu sunt un soricel mic. Nu contez pentru un imperiu cum e cel chinez. N-am facut decat ce ar trebui sa faca un om pentru un alt om. Suntem toti la fel si suferim la fel. Pe Richard Gere nu-l doare degetul mai tare decat pe mine daca ne taiem la fel. Eu nu judec, nu spun ca ce face China e bine sau rau, dar am vrut sa arat ce se intampla si sa las oamenii sa judece. Am fost foarte surprins de reactia trusturilor de mass-media din lume. Au fost mult mai interesati decat media romaneasca, mai putin Pro TV, care a avut exclusivitate. Norocul meu e ca am reusit sa scot caseta de acolo. A fost la vedere tot timpul
, dar chinezii nu s-au gandit ca sunt atat de stupid s-o tin la mine. Se gandeau ca am ascuns-o prin bocancul de altitudine, printr-un sac de dormit, ceva. Cand am filmat sau cand l-am ajutat pe Choeron nu mi-a fost frica, dar mi-a fost frica la granita Chinei cu Nepalul si la Aeroportul din New Delhi, cand a venit direct la mine un nene care mi-a spus ca e atasat la Ambasada Austriei din New Delhi si a inceput sa ma intrebe varii chestiuni. Abia cand am ajuns in Romania am inceput sa realizez ce car cu mine.
- Cat ai filmat cu totul?
- Scena respectiva tine doua minute, dar totul a durat mai mult de o ora. Am facut un filmulet de 17 minute, care incepe cu ideea mea despre Himalaya cand am ajuns acolo si se termina cu imaginea unei fotografii din anii ‘20. Cand te uiti la o poza din anii ‘20 te uiti la copia
unui om. Exact asta s-a intamplat. Am vazut ultimele momente din viata
calugaritei Kelsang Nantzo, care mergea spre Dalai Lama, spre libertate.
- Cum te-a schimbat experienta prin care ai trecut?
- Experienta asta nu e o maturizare, cum spun multi, dar dispare frica de moarte. Oamenii astia merg in sir indian si, daca unul e impuscat, nu se intorc la el, merg mai departe.
- Te vei vedea cu Dalai Lama si pentru acesti oameni care n-au reusit sa ajunga la el.
- Eu nu ma duc pentru mine neaparat. Normal ca e o bucurie si o onoare sa-l vezi pe cel mai cuminte om al lumii.
CJC cere ca prefectul Culeţu să plătească penal pentru referendumul de la Tortomanu
După încheierea referendumului de la Tortomanu şi a alegerilor parţiale de la Ghindăreşti, preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa (CJC), Nicuşor Constantinescu, a susţinut o conferinţă de presă în cadrul căreia a criticat Prefectura, dar şi reprezentanţii Alianţei DA, pentru atitudinea afişată. În ce priveşte fiascoul referendumului forţat de prefect la Tortomanu, Constantinescu a declarat: „S-a demonstrat că organizarea referendumului a fost ilegală şi imorală. Spun asta în baza rezultatului referendumului şi a ceea ce s-a întîmplat înainte de organizarea lui”. Preşedintele CJC a amintit faptul că prefectul a trecut peste hotărîrea Comisiei de organizare a referendumului care arăta că acest act administrativ nu se justifică. „Prefectul judeţului Constanţa, numit ca garant al legalităţii în teritoriu, nu a ţinut cont de lege şi a trecut peste faptul că, la nivel de Comisie, s-a hotărît că nu este posibilă organizarea unui referendum pentru că nu s-au întrunit condiţiile legale minimale. Prefectul a ordonat organizarea referendumului pentru demiterea primarului Gheorghe Panait. Din fericire pentru democraţia judeţului Constanţa, rezultatul referendumului a fost neprezentarea masivă la vot. Nici măcar aşa-zişii semnatari care ar fi declanşat referendumul nu s-au prezentat la urne. Aşadar, declanşarea referendumului a fost făcută prin abuz în serviciu
de către prefect, cheltuind miliarde de lei din banii publici. Nu numai că nu au venit cei care ar fi semnat, dar dintre cei 206 de votanţi, doar puţini peste 100 au votat pentru schimbarea primarului”, a declarat Constantinescu. El a mai anunţat că CJC va întreprinde toate demersurile legale, penale şi civile, pentru ca prefectul Dănuţ Culeţu şi subprefectul Claudiu Palaz să plătească pentru organizarea referendumului. „Este un nou abuz făcut de prefect în judeţ, pe care îl aducem la cunoştinţa Guvernului. Nu se poate! Acest referendum este periculos pentru că reprezintă posibilitatea ca, prin abuz, şmecherii şi golănii, să se bulverseze administraţia publică locală, cheltuindu-se bani publici pentru schimbarea unui primar PSD. Am cerut în mai multe rînduri suspendarea prefectului. Acesta este doar ultimul abuz din multele sesizate pînă acum”, a subliniat
Constantinescu. Prefectul Culeţu a afirmat ieri că, la Tortomanu a fost cheltuit doar un top de hîrtie pentru organizarea referendumului. „Dacă un referendum de o asemenea amploare costă doar cît un top de hîrtie, înseamnă că sumele cheltuite la alegerile precedente, de sute de milioane de lei, trebuie explicate de domnul prefect”, a replicat preşedintele CJC. El a mai spus că nu îi va plăti cu aceeaşi monedă Alianţei, care încearcă schimbarea primarilor PSD: „Nu vom solicita referendumuri în localităţile cu primari ai Alianţei. Nu consider că primarii gospodari trebuie schimbaţi doar pe criteriul apartenenţei politice. Sînt cîţiva primari ai Alianţei care sînt gospodari. Am colaborat cu toţi primarii de la Alianţă care înţeleg că principala noastră misiune este dezvoltarea judeţului”.
„PD-ul nu are curaj să recunoască o înfrîngere”
Preşedintele CJC a explicat şi motivele pentru care la alegerile de la Ghindăreşti a existat o încleştare crîncenă între PSD şi Alianţă pentru cîştigarea funcţiei de primar: „Alegerile de la Ghindăreşti au fost importante pentru, că la nivel naţional, au avut loc, din varii motive, alegeri, ceea ce pentru principalele partide politice reprezintă un barometru în momentul în care situaţia politică în ţară este explozivă, care ne poate da indicii despre poziţia pe care se situează fiecare partid la nivelul autorităţii locale. PSD a confirmat că reprezintă prima opţiune pentru electorat. Primar la Ghindăreşti a devenit candidatul PSD, Vasile Gavrilă. Au fost surprinşi cei de la PD că, aseară, după toate manevrele încercate, au pierdut la Ghindăreşti. Este încă o dovadă că maidanezul politic, Stelian Duţu, care prezintă fel şi fel de sondaje obscure care arată că pe el şi pe democraţi îi votează 90% din românii de peste graniţe, că pe cei din Constanţa îi ştim cum votează, nu are dreptate. De fapt, PSD îl bate în orice sat şi comună vrea el. A fost opt ani preşedinte PD şi al CJC şi în niciuna din localităţile judeţului nu se cunoaşte vreo urmă că ar fi ajutat în vreun fel”, a afirmat Constantinescu. Legat de faptul că portocaliii au anunţat că vor solicita anularea rezultatelor celui de-al doilea tur de scrutin, Constantinescu a amintit că Alianţa a contestat toate alegerile în care a pierdut. „Alianţa poate să ceară ce vrea! A spus şi acum doi ani că PSD a fraudat alegerile. Asta e încă o calitate a PD-ului: nu are curajul să recunoască o înfrîngere. A pierde este o artă. Accepţi cu demnitate înfrîngerea şi încerci să cîştigi data viitoare”, a conchis Constantinescu.
de către prefect, cheltuind miliarde de lei din banii publici. Nu numai că nu au venit cei care ar fi semnat, dar dintre cei 206 de votanţi, doar puţini peste 100 au votat pentru schimbarea primarului”, a declarat Constantinescu. El a mai anunţat că CJC va întreprinde toate demersurile legale, penale şi civile, pentru ca prefectul Dănuţ Culeţu şi subprefectul Claudiu Palaz să plătească pentru organizarea referendumului. „Este un nou abuz făcut de prefect în judeţ, pe care îl aducem la cunoştinţa Guvernului. Nu se poate! Acest referendum este periculos pentru că reprezintă posibilitatea ca, prin abuz, şmecherii şi golănii, să se bulverseze administraţia publică locală, cheltuindu-se bani publici pentru schimbarea unui primar PSD. Am cerut în mai multe rînduri suspendarea prefectului. Acesta este doar ultimul abuz din multele sesizate pînă acum”, a subliniat
Constantinescu. Prefectul Culeţu a afirmat ieri că, la Tortomanu a fost cheltuit doar un top de hîrtie pentru organizarea referendumului. „Dacă un referendum de o asemenea amploare costă doar cît un top de hîrtie, înseamnă că sumele cheltuite la alegerile precedente, de sute de milioane de lei, trebuie explicate de domnul prefect”, a replicat preşedintele CJC. El a mai spus că nu îi va plăti cu aceeaşi monedă Alianţei, care încearcă schimbarea primarilor PSD: „Nu vom solicita referendumuri în localităţile cu primari ai Alianţei. Nu consider că primarii gospodari trebuie schimbaţi doar pe criteriul apartenenţei politice. Sînt cîţiva primari ai Alianţei care sînt gospodari. Am colaborat cu toţi primarii de la Alianţă care înţeleg că principala noastră misiune este dezvoltarea judeţului”.
„PD-ul nu are curaj să recunoască o înfrîngere”
Preşedintele CJC a explicat şi motivele pentru care la alegerile de la Ghindăreşti a existat o încleştare crîncenă între PSD şi Alianţă pentru cîştigarea funcţiei de primar: „Alegerile de la Ghindăreşti au fost importante pentru, că la nivel naţional, au avut loc, din varii motive, alegeri, ceea ce pentru principalele partide politice reprezintă un barometru în momentul în care situaţia politică în ţară este explozivă, care ne poate da indicii despre poziţia pe care se situează fiecare partid la nivelul autorităţii locale. PSD a confirmat că reprezintă prima opţiune pentru electorat. Primar la Ghindăreşti a devenit candidatul PSD, Vasile Gavrilă. Au fost surprinşi cei de la PD că, aseară, după toate manevrele încercate, au pierdut la Ghindăreşti. Este încă o dovadă că maidanezul politic, Stelian Duţu, care prezintă fel şi fel de sondaje obscure care arată că pe el şi pe democraţi îi votează 90% din românii de peste graniţe, că pe cei din Constanţa îi ştim cum votează, nu are dreptate. De fapt, PSD îl bate în orice sat şi comună vrea el. A fost opt ani preşedinte PD şi al CJC şi în niciuna din localităţile judeţului nu se cunoaşte vreo urmă că ar fi ajutat în vreun fel”, a afirmat Constantinescu. Legat de faptul că portocaliii au anunţat că vor solicita anularea rezultatelor celui de-al doilea tur de scrutin, Constantinescu a amintit că Alianţa a contestat toate alegerile în care a pierdut. „Alianţa poate să ceară ce vrea! A spus şi acum doi ani că PSD a fraudat alegerile. Asta e încă o calitate a PD-ului: nu are curajul să recunoască o înfrîngere. A pierde este o artă. Accepţi cu demnitate înfrîngerea şi încerci să cîştigi data viitoare”, a conchis Constantinescu.
Vânzările din bazar, în regres
• 90% din cei care vând nu încearcă decât să supravieţuiască pentru că nu au mari afaceri, spune primarul Ion Lungu • Primăria Suceava intenţionează să modernizeze bazarul începând din acest an
Volumul vânzărilor din bazarul sucevean a înregistrat un regres considerabil, cel puţin în comparaţie cu luna decembrie. Unii comercianţi înclină să spună, însă, că afacerile le merg mai rău şi în comparaţie cu alţi ani. Sâmbătă dimineaţă, aleile comerciale din bazar nu mai erau ticsite de cumpărători. Pe de altă parte, circa 80% din comercianţii din bazar şi-au încheiat contractele cu administraţia bazarului, termenul limită fiind data de 20 februarie. Administratorul Cristi Cureluşă a explicat că din cele aproape 2.000 de chioşcuri şi spaţii comerciale pentru care trebuie încheiate contracte, s-au încheiat şi completat circa 1.600. Totodată, bazariştii care au încheiat contractele au completat şi declaraţiile pentru stabilirea taxei de salubrizare, plata fiind făcută la primărie. Încheierea contractelor în număr atât de mare poate fi explicată şi prin faptul că pentru mulţi comercianţi bazarul încă mai reprezintă o sursă mică, dar sigură de venit. "M-am convins că aici în bazar cam 90% din cei care vând nu încearcă decât să supravieţuiască pentru că nu au mari afaceri. Sunt şi câţiva care învârt, însă, bani mulţi şi culeg mai toată smântâna, cum se spune pe româneşte", ne-a declarat primarul Ion Lungu.
Unii bazarişti, de regulă din cei care trăiesc de azi pe mâine, se tem că vor fi obligaţi să scoată bani pentru modernizarea chioşcurilor înainte ca Primăria să facă modernizarea bazarului. Asta presupune racordurile la canalizare, să asfateze aleile şi să acopere mai multe tronsoane din bazar. "Intenţia noastră este de a realiza mai întâi acoperişul bazarului şi apoi comercianţii să îşi modernizeze chioşcurile pentru a se evita anumite nesincronizări. Cei care vor să procedeze altfel, trebuie să ştie că o fac pe riscul lor", ne-a declarat Ion Lungu. El a precizat că şi în condiţiile în care bazariştii se hotărăsc să schimbe chioşcurile din metal cu cele din PVC vor trebui să respecte actualul amplasament precum şi un anumit regim de înălţime. De altfel, la începutul acestei săptămâni va avea loc o întrevedere între primar şi administratorul bazarului privind stabilirea unor condiţii precise, cel mai probabil în baza unui proiect elaborat de un arhitect, în baza cărora se vor putea moderniza chioşcurile. În perioada următoare va avea loc o licitaţie pentru desemnarea firmelor care vor face lucrările de modernizare a bazarului. Anul acesta, Primăria intenţionează să investească circa trei milioane de lei în modernizarea complexului comercial din lunca Sucevei.
Volumul vânzărilor din bazarul sucevean a înregistrat un regres considerabil, cel puţin în comparaţie cu luna decembrie. Unii comercianţi înclină să spună, însă, că afacerile le merg mai rău şi în comparaţie cu alţi ani. Sâmbătă dimineaţă, aleile comerciale din bazar nu mai erau ticsite de cumpărători. Pe de altă parte, circa 80% din comercianţii din bazar şi-au încheiat contractele cu administraţia bazarului, termenul limită fiind data de 20 februarie. Administratorul Cristi Cureluşă a explicat că din cele aproape 2.000 de chioşcuri şi spaţii comerciale pentru care trebuie încheiate contracte, s-au încheiat şi completat circa 1.600. Totodată, bazariştii care au încheiat contractele au completat şi declaraţiile pentru stabilirea taxei de salubrizare, plata fiind făcută la primărie. Încheierea contractelor în număr atât de mare poate fi explicată şi prin faptul că pentru mulţi comercianţi bazarul încă mai reprezintă o sursă mică, dar sigură de venit. "M-am convins că aici în bazar cam 90% din cei care vând nu încearcă decât să supravieţuiască pentru că nu au mari afaceri. Sunt şi câţiva care învârt, însă, bani mulţi şi culeg mai toată smântâna, cum se spune pe româneşte", ne-a declarat primarul Ion Lungu.
Unii bazarişti, de regulă din cei care trăiesc de azi pe mâine, se tem că vor fi obligaţi să scoată bani pentru modernizarea chioşcurilor înainte ca Primăria să facă modernizarea bazarului. Asta presupune racordurile la canalizare, să asfateze aleile şi să acopere mai multe tronsoane din bazar. "Intenţia noastră este de a realiza mai întâi acoperişul bazarului şi apoi comercianţii să îşi modernizeze chioşcurile pentru a se evita anumite nesincronizări. Cei care vor să procedeze altfel, trebuie să ştie că o fac pe riscul lor", ne-a declarat Ion Lungu. El a precizat că şi în condiţiile în care bazariştii se hotărăsc să schimbe chioşcurile din metal cu cele din PVC vor trebui să respecte actualul amplasament precum şi un anumit regim de înălţime. De altfel, la începutul acestei săptămâni va avea loc o întrevedere între primar şi administratorul bazarului privind stabilirea unor condiţii precise, cel mai probabil în baza unui proiect elaborat de un arhitect, în baza cărora se vor putea moderniza chioşcurile. În perioada următoare va avea loc o licitaţie pentru desemnarea firmelor care vor face lucrările de modernizare a bazarului. Anul acesta, Primăria intenţionează să investească circa trei milioane de lei în modernizarea complexului comercial din lunca Sucevei.
Cota de inundatie a fost depasita la Lapusel in cursul serii de luni
In localitatile riverane Lapusului situatia a inceput sa se inrautateasca. Cota de inundatie pe raul Lapus, la Lapusel, a fost depasita la ora 17.00, iar hidrologii au declarat alerta cu cod portocaliu in zona. La statia hidrologica Razoare, nivelul apelor era in scadere, insa in continuare era depasita cota de atentie cu 29 de centimetri.
Ultima ora:
Pericol pentru 40 de familii din Bozanta
Mai multe familii de rromi din Bozanta, care au casele in apropierea raului Lapus, sunt in pericol de luni seara dupa ce pe rau s-a depasit cota de inundatie. Autoritatile locale au precizat ca in cazul in care situatia se va agrava se va dispune evacuarea locuintelor si cazarea oamenilor in scoala din localitate.
O echipa din cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta Maramures, condusa de catre seful centrului operational - colonel Dorel Trif, s-a deplasat in zona pentru a evalua efectele.
O suprafata de aproximativ 150 de hectare de teren agricol, situata de o parte si alta a raului Lapus, de pe raza comunei Recea a fost inundat. Populatia din aval de podul Lapusel a fost avertizata sa isi ia masuri de prevenire in cazul in care raul se va revarsa.
Gospodarii inundate la Viseu de Sus
Trei case situate pe strada Bogdan Voda din Viseu de Sus au fost inundate, in seara zilei de luni, in urma averselor de ploaie si a topirii bruste a zapezii. Apa s-a revarsat in curtile oamenilor, dupa ce apa scursa de pe versanti nu a mai putut fi preluata de canalul de scurgere.
Pentru evacuarea apelor, s-a intervenit cu o autospeciala a pompierilor si cu un utilaj din cadrul serviciului
de gospodarie. Evacuarea gospodariilor nu a mai fost necesara dupa ce debitul a inceput sa scada.
Pericolul de inundatii este crescut la Recea, indeosebi in satele apartinatoare – Mocira si Bozanta. Primarul comunei, Octavian Pavel, s-a dus in teren sa evalueze situatia, pentru ca mai multe case aflate pe malul raului Lapus sunt in pericol.
El a asigurat ca iazul de decantare de la Bozanta nu e in pericol si ca nu exista riscul ca acumularea de steril si cianura sa cedeze cum s-a intamplat in luna februarie a anului 2000, cand a avut loc cel mai grav accident ecologic din bazinul hidrografic al Tisei.
Probleme s-au semnalat inca de luni de la orele pranzului, cand in jur de 300 de hectare de teren erau acoperite de ape in Mocira. Primarul Octavian Pavel a declarat ca pagubele nu sunt mari, pentru ca proprietarii nu au avut prea multe culturi de toamna.
Revarsari de ape s-au semnalat si la Sacalaseni, mai ales in satul Coruia, unde Lapusul a iesit din matca in doua locuri. Primarul comunei Sacalaseni a pfrecizat ca apele au sapat pe langa digurile din zona “Doua poduri” si ”Balta Neagra”, reusind sa isi croiasca drum spre culturile oamenilor.
“A iesit din matca in mai multe locuri. S-a rupt cumva pamantul pe langa dig din cauza apei care a crescut. Cele mai mari probleme sunt in Coruia, unde totul e acum sub apa, dar inundatii sunt si la dig, in Sacalaseni”, a relatat primarul Emilian Pop.
Impreuna cu localnicii, acesta se roaga ca ploaia sa inceteze ca sa nu se umfle si mai tare apele Lapusului. “Speram sa se opreasca. Deocamdata am avut noroc ca nu avem gospodarii inundate pentru ca am curatat bine canalele, dar daca mai ploua nu se stie.”
Seful directiei agricole din Maramures, Virgil Tantas, a declarat ca multe din culturile de toamna ar putea fi compromise. ”Erau afectate si dinainte ca terenurile sa se inunde, dar acum se poate pierde si ce a mai rezistat. Este vorba de culturi de grau, orz. Nu avem insa o situatie a suprafetelor calamitate, pentru ca nu mai centralizam astfel de date. Toate sunt raportate la ISU, desi am fi si noi indreptatiti sa le avem.”
Reprezentantii Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta (ISU) Maramures nu au putut sa precizeze suprafesele de teren afectate de baltiri sau revarsari. Responsabilitatea a fost pasata primarilor, care trebuie sa intocmeasca procesele-verbale in calitate de sefi ai comitetelor locale pentru situatii de urgenta.
La nivel de judet, deocamdata s-a prezentat un singur bliant, care priveste alunecarile de teren produse
in judet in cursul zilei de luni. Potrivit datelor oficiale, au fost afectate cinci unitati administrativ-teritoriale (Rus, Dumbravita, Carbunar, Ruscova si Copalnic Manastur), o locuinta si doua anexe gospodaresti, 3,7 hectare de poasuni si fanate, 0,3 kilometri de retele de alimentare
cu apa, respectiv de gaz metan, precum si doua drumuri judetene si unul comunal.
Au mai fost semnalate probleme si la Somcuta Mare, unde 17 gospodarii de pe strada Finteus au fost inundate din cauza scurgerilor de pe versanti si a revarsarii unui canal de scurgere. Tot aici a fost afectat drumul pe o portiune de 800 de metri, din care 300 s-au deteriorat. Apa a patruns in curtile si beciurile oamenilor, dar pagubele nu au fost mari.
Primarul localitatii Petru Butean a spus ca strada a fost acoperita cu namol, iar pentru cateva ore in zona nu s-a putut circula decat cu mare dificultate. Apa a inceput sa se retraga abia la orele serii. Oamenii au fost extrem de nemultumiti, spunand ca dupa fiecare ploaie mai abundenta canalizarea refuleaza din cauza ca este subdimensionata.
Valoarea totala a pagubelor nu a fost precizata, insa estimarile sunt sumbre si datorita faptului ca pamantul nu mai are capacitatea sa absoarba cantitatea de apa provenita din precipitatii si topirea zapezilor.
Ultima ora:
Pericol pentru 40 de familii din Bozanta
Mai multe familii de rromi din Bozanta, care au casele in apropierea raului Lapus, sunt in pericol de luni seara dupa ce pe rau s-a depasit cota de inundatie. Autoritatile locale au precizat ca in cazul in care situatia se va agrava se va dispune evacuarea locuintelor si cazarea oamenilor in scoala din localitate.
O echipa din cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta Maramures, condusa de catre seful centrului operational - colonel Dorel Trif, s-a deplasat in zona pentru a evalua efectele.
O suprafata de aproximativ 150 de hectare de teren agricol, situata de o parte si alta a raului Lapus, de pe raza comunei Recea a fost inundat. Populatia din aval de podul Lapusel a fost avertizata sa isi ia masuri de prevenire in cazul in care raul se va revarsa.
Gospodarii inundate la Viseu de Sus
Trei case situate pe strada Bogdan Voda din Viseu de Sus au fost inundate, in seara zilei de luni, in urma averselor de ploaie si a topirii bruste a zapezii. Apa s-a revarsat in curtile oamenilor, dupa ce apa scursa de pe versanti nu a mai putut fi preluata de canalul de scurgere.
Pentru evacuarea apelor, s-a intervenit cu o autospeciala a pompierilor si cu un utilaj din cadrul serviciului
de gospodarie. Evacuarea gospodariilor nu a mai fost necesara dupa ce debitul a inceput sa scada.
Pericolul de inundatii este crescut la Recea, indeosebi in satele apartinatoare – Mocira si Bozanta. Primarul comunei, Octavian Pavel, s-a dus in teren sa evalueze situatia, pentru ca mai multe case aflate pe malul raului Lapus sunt in pericol.
El a asigurat ca iazul de decantare de la Bozanta nu e in pericol si ca nu exista riscul ca acumularea de steril si cianura sa cedeze cum s-a intamplat in luna februarie a anului 2000, cand a avut loc cel mai grav accident ecologic din bazinul hidrografic al Tisei.
Probleme s-au semnalat inca de luni de la orele pranzului, cand in jur de 300 de hectare de teren erau acoperite de ape in Mocira. Primarul Octavian Pavel a declarat ca pagubele nu sunt mari, pentru ca proprietarii nu au avut prea multe culturi de toamna.
Revarsari de ape s-au semnalat si la Sacalaseni, mai ales in satul Coruia, unde Lapusul a iesit din matca in doua locuri. Primarul comunei Sacalaseni a pfrecizat ca apele au sapat pe langa digurile din zona “Doua poduri” si ”Balta Neagra”, reusind sa isi croiasca drum spre culturile oamenilor.
“A iesit din matca in mai multe locuri. S-a rupt cumva pamantul pe langa dig din cauza apei care a crescut. Cele mai mari probleme sunt in Coruia, unde totul e acum sub apa, dar inundatii sunt si la dig, in Sacalaseni”, a relatat primarul Emilian Pop.
Impreuna cu localnicii, acesta se roaga ca ploaia sa inceteze ca sa nu se umfle si mai tare apele Lapusului. “Speram sa se opreasca. Deocamdata am avut noroc ca nu avem gospodarii inundate pentru ca am curatat bine canalele, dar daca mai ploua nu se stie.”
Seful directiei agricole din Maramures, Virgil Tantas, a declarat ca multe din culturile de toamna ar putea fi compromise. ”Erau afectate si dinainte ca terenurile sa se inunde, dar acum se poate pierde si ce a mai rezistat. Este vorba de culturi de grau, orz. Nu avem insa o situatie a suprafetelor calamitate, pentru ca nu mai centralizam astfel de date. Toate sunt raportate la ISU, desi am fi si noi indreptatiti sa le avem.”
Reprezentantii Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta (ISU) Maramures nu au putut sa precizeze suprafesele de teren afectate de baltiri sau revarsari. Responsabilitatea a fost pasata primarilor, care trebuie sa intocmeasca procesele-verbale in calitate de sefi ai comitetelor locale pentru situatii de urgenta.
La nivel de judet, deocamdata s-a prezentat un singur bliant, care priveste alunecarile de teren produse
in judet in cursul zilei de luni. Potrivit datelor oficiale, au fost afectate cinci unitati administrativ-teritoriale (Rus, Dumbravita, Carbunar, Ruscova si Copalnic Manastur), o locuinta si doua anexe gospodaresti, 3,7 hectare de poasuni si fanate, 0,3 kilometri de retele de alimentare
cu apa, respectiv de gaz metan, precum si doua drumuri judetene si unul comunal.
Au mai fost semnalate probleme si la Somcuta Mare, unde 17 gospodarii de pe strada Finteus au fost inundate din cauza scurgerilor de pe versanti si a revarsarii unui canal de scurgere. Tot aici a fost afectat drumul pe o portiune de 800 de metri, din care 300 s-au deteriorat. Apa a patruns in curtile si beciurile oamenilor, dar pagubele nu au fost mari.
Primarul localitatii Petru Butean a spus ca strada a fost acoperita cu namol, iar pentru cateva ore in zona nu s-a putut circula decat cu mare dificultate. Apa a inceput sa se retraga abia la orele serii. Oamenii au fost extrem de nemultumiti, spunand ca dupa fiecare ploaie mai abundenta canalizarea refuleaza din cauza ca este subdimensionata.
Valoarea totala a pagubelor nu a fost precizata, insa estimarile sunt sumbre si datorita faptului ca pamantul nu mai are capacitatea sa absoarba cantitatea de apa provenita din precipitatii si topirea zapezilor.
Bataie pe uniforma
Peste doua mii de tineri doljeni s-au prezentat pâna acum la Biroul de Recrutare si Informare Dolj pentru a se inscrie la concursul pentru locurile oferite de Fortele Armate Române. In Dolj sunt doar doua locuri vacante pentru fortele aeriene, iar la nivel de tara aproape 2.000, majoritatea la Fortele Terestre.
Stabilitatea locului de munca, salariul bun si cariera de militar sunt principalele motive pentru care tinerii din Dolj vor sa se angajeze in armata. Biroul de Recrutare din cadrul Centrului Militar Zonal (CMZ) Dolj a fost luat cu asalt de tineri si tinere care vor sa imbrace haina militara, devenind soldati sau gradati voluntari. Pâna acum, peste 2.000 de doljeni si-au manifestat interesul pentru cariera militara, aproximativ 200 fiind tinere.
Recrutii doljeni se inghesuie pe locurile din tara
Daca pentru locul vacant pentru fortele aeriene perioada de depunere a dosarelor s-a incheiat, pentru cele in cadrul fortelor terestre termenul s-a prelungit pâna pe 15 martie. „In planul de recrutare pentru fortele terestre nu au fost cuprinse si locuri pentru judetul Dolj, insa cei care doresc sa devina soldati sau gradati voluntari pot opta pentru locurile disponibile in tara“, a spus locotenent-colonel Ion Muraretu, ofiter de relatii publice in cadrul CMZ Dolj. Astfel, o mare parte dintre cei peste 2.000 de candidati doljeni au optat pentru cele 1.700 de locuri oferite de fortele terestre in alte orase. Cu alte cuvinte
, numarul candidatilor doljeni este aproape cât cel al locurilor scoase la concurs in toata tara. Conform conducerii CMZ Dolj, putini tineri care vor sa devina militari profesionisti au fost deranjati de faptul ca pot ocupa un loc de militar in alte orase din tara. In cazul acestora, distanta fata de casa este compensata de indemnizatia de 50 la suta din salariu oferita viitorilor angajati pentru plata chiriei. Astfel, tinerii doljeni au fost indrumati spre orasele Bucuresti, Ploiesti si Timisoara, care au un numar mai mare de locuri vacante. Locuri vacante in cadrul fortelor terestre pentru militari voluntari cu sau fara stagiul militar satisfacut sunt si in orasele mai apropiate, Slatina sau Caracal, insa sunt destul de putine. Pentru primul semestru al acestui an, pentru judetul Olt sunt vacante doar opt locuri, dintre care trei pentru cei fara stagiul militar satisfacut. Conform unui comunicat postat pe site-ul Fortelor Terestre Române, cele mai multe locuri vacante, 310, sunt in Cluj.
Oferta irezistibila
Cei peste 2.000 de tineri doljeni care vor sa imbrace haina militara au fost atrasi de facilitatile oferite de Ministerul Apararii.
Soldatii si gradatii voluntari semneaza un contract pe o perioada de pâna la patru ani, cu posibilitatea de prelungire. Solda si indemnizatia de hrana ale unui soldat voluntar debutant sunt peste 1.000 de lei, la care se pot adauga alte sporuri in functie de specialitatea militara si conditiile de munca. Militarilor profesionisti le sunt asigurate echipament, hrana, asistenta medicala si medicamente
gratuite, transport gratuit pentru efectuarea concediului de odihna sau, in cazul mutarii de la o garnizoana la alta, compensatie lunara pentru chirie. Concediul de odihna anual va fi de 32 de zile calendaristice, iar concediile medicale, platite. Vechimea in serviciu in calitate de soldat se ia in calcul la stabilirea pensiei si a altor drepturi de asigurari
sociale. De asemenea, soldatii vor avea posibilitatea efectuarii de studii, in tara sau in strainatate, cu obligatia de a lucra in armata pe perioade determinate.
Locuri mai multe in scoli
CMZ Dolj a primit si planul de scolarizare pentru institutiile militare de invatamânt pentru anul scolar 2007 - 2008. „Numarul de locuri la unitatile de invatamânt militar este mult mai mare decât in anii anteriori, astfel ca sansele tinerilor de a deveni ofiteri sunt mult mai mari. Invitam absolventii claselor a VIII-a si a XII-a sa ne contacteze pentru a-i indruma catre liceele militare, respectiv academiile militare sau scolile de maistri“, a adaugat Ion Muraretu. Tinerii doljeni care vor sa urmeze cursurile unei unitati de invatamânt militar vor fi indrumati de cadrele CMZ Dolj spre colegiile militare liceale, dar si catre academiile terestre, aeriene, de marina si tehnice din alte judete.
Conditii
Dupa 1 ianuarie 2007, se pot angaja pe locurile disponibile de soldati sau gradati voluntari barbati si femei cu vârsta cuprinsa intre 18 si 26 de ani, cu sau fara stagiu militar satisfacut. Acestia trebuie sa aiba cetatenie româna si domiciliul stabil in România, sa fie apti medical, fizic si psihic, sa nu fi fost condamnati penal si sa nu fie in curs de urmarire penala, sa nu faca parte din partide, formatiuni sau organizatii politice, iar daca fac parte sa declare ca, dupa admiterea in institutia militara de invatamânt sau angajarea ca soldat voluntar, vor renunta la aceasta calitate.
Stabilitatea locului de munca, salariul bun si cariera de militar sunt principalele motive pentru care tinerii din Dolj vor sa se angajeze in armata. Biroul de Recrutare din cadrul Centrului Militar Zonal (CMZ) Dolj a fost luat cu asalt de tineri si tinere care vor sa imbrace haina militara, devenind soldati sau gradati voluntari. Pâna acum, peste 2.000 de doljeni si-au manifestat interesul pentru cariera militara, aproximativ 200 fiind tinere.
Recrutii doljeni se inghesuie pe locurile din tara
Daca pentru locul vacant pentru fortele aeriene perioada de depunere a dosarelor s-a incheiat, pentru cele in cadrul fortelor terestre termenul s-a prelungit pâna pe 15 martie. „In planul de recrutare pentru fortele terestre nu au fost cuprinse si locuri pentru judetul Dolj, insa cei care doresc sa devina soldati sau gradati voluntari pot opta pentru locurile disponibile in tara“, a spus locotenent-colonel Ion Muraretu, ofiter de relatii publice in cadrul CMZ Dolj. Astfel, o mare parte dintre cei peste 2.000 de candidati doljeni au optat pentru cele 1.700 de locuri oferite de fortele terestre in alte orase. Cu alte cuvinte
, numarul candidatilor doljeni este aproape cât cel al locurilor scoase la concurs in toata tara. Conform conducerii CMZ Dolj, putini tineri care vor sa devina militari profesionisti au fost deranjati de faptul ca pot ocupa un loc de militar in alte orase din tara. In cazul acestora, distanta fata de casa este compensata de indemnizatia de 50 la suta din salariu oferita viitorilor angajati pentru plata chiriei. Astfel, tinerii doljeni au fost indrumati spre orasele Bucuresti, Ploiesti si Timisoara, care au un numar mai mare de locuri vacante. Locuri vacante in cadrul fortelor terestre pentru militari voluntari cu sau fara stagiul militar satisfacut sunt si in orasele mai apropiate, Slatina sau Caracal, insa sunt destul de putine. Pentru primul semestru al acestui an, pentru judetul Olt sunt vacante doar opt locuri, dintre care trei pentru cei fara stagiul militar satisfacut. Conform unui comunicat postat pe site-ul Fortelor Terestre Române, cele mai multe locuri vacante, 310, sunt in Cluj.
Oferta irezistibila
Cei peste 2.000 de tineri doljeni care vor sa imbrace haina militara au fost atrasi de facilitatile oferite de Ministerul Apararii.
Soldatii si gradatii voluntari semneaza un contract pe o perioada de pâna la patru ani, cu posibilitatea de prelungire. Solda si indemnizatia de hrana ale unui soldat voluntar debutant sunt peste 1.000 de lei, la care se pot adauga alte sporuri in functie de specialitatea militara si conditiile de munca. Militarilor profesionisti le sunt asigurate echipament, hrana, asistenta medicala si medicamente
gratuite, transport gratuit pentru efectuarea concediului de odihna sau, in cazul mutarii de la o garnizoana la alta, compensatie lunara pentru chirie. Concediul de odihna anual va fi de 32 de zile calendaristice, iar concediile medicale, platite. Vechimea in serviciu in calitate de soldat se ia in calcul la stabilirea pensiei si a altor drepturi de asigurari
sociale. De asemenea, soldatii vor avea posibilitatea efectuarii de studii, in tara sau in strainatate, cu obligatia de a lucra in armata pe perioade determinate.
Locuri mai multe in scoli
CMZ Dolj a primit si planul de scolarizare pentru institutiile militare de invatamânt pentru anul scolar 2007 - 2008. „Numarul de locuri la unitatile de invatamânt militar este mult mai mare decât in anii anteriori, astfel ca sansele tinerilor de a deveni ofiteri sunt mult mai mari. Invitam absolventii claselor a VIII-a si a XII-a sa ne contacteze pentru a-i indruma catre liceele militare, respectiv academiile militare sau scolile de maistri“, a adaugat Ion Muraretu. Tinerii doljeni care vor sa urmeze cursurile unei unitati de invatamânt militar vor fi indrumati de cadrele CMZ Dolj spre colegiile militare liceale, dar si catre academiile terestre, aeriene, de marina si tehnice din alte judete.
Conditii
Dupa 1 ianuarie 2007, se pot angaja pe locurile disponibile de soldati sau gradati voluntari barbati si femei cu vârsta cuprinsa intre 18 si 26 de ani, cu sau fara stagiu militar satisfacut. Acestia trebuie sa aiba cetatenie româna si domiciliul stabil in România, sa fie apti medical, fizic si psihic, sa nu fi fost condamnati penal si sa nu fie in curs de urmarire penala, sa nu faca parte din partide, formatiuni sau organizatii politice, iar daca fac parte sa declare ca, dupa admiterea in institutia militara de invatamânt sau angajarea ca soldat voluntar, vor renunta la aceasta calitate.
Unii brasoveni cresc si vaci prin curtile din municipiu
Reprezentantii Serviciului
Public de Gestionare a Animalelor (SPGA), ai Directiei Sanitar-Veterinare si cei ai Politiei Comunitare din Brasov au controlat ieri zona Darste si cartierul Noua. Actiunea s-a desfasurat la sesizarea mai multor brasoveni, care au reclamat nerespectarea Regulamentului de crestere a animalelor adoptat de Consiliul Local Brasov. Din cate se pare, unii brasoveni nu cunosc prevederile actului normativ, prin care este interzisa detinerea in locuinte si curti a animalelor domestice, exceptie facand cartierul Stupini.
"Am gasit un cetatean care crestea 10 vaci in curtea sa, chiar in mijlocul orasului si isi deranja vecinii. Oamenii erau suparati ca mirosea foarte urat, deseurile fiind depozitate peste tot. In plus
, animalele erau lasate sa se plimbe pe domeniul public, fara a fi supravegheate. Am lasat somatii ca in termen de 48 de ore nu mai fie animale acolo, pentru ca incalca prevederile legislatiei in vigoare, in caz contrar riscand o amenda intre 300 de lei si 500 de lei si confiscarea vacilor", a spus seful SPGA, Flavius Barbulescu.
Pe de alta parte, angajatii serviciului si-au concentrat in acest an activitatea pe prinderea maidanezilor exclusiv din municipiul Brasov. In doar o luna au fost stransi peste 250 de caini. Din totalul patrupedelor capturate, la expirarea termenului legal pentru care au putut fi "cazati" la adapostul de la Stupini, un numar de 230 au fost eutanasiate. Au existat, insa, si brasoveni care si-au revendicat patrupedele:
"Au fost nevoiti insa sa achite o amenda intre 300 de lei si 500 de lei, iar daca au achitat sanctiunea in termen de 48 de ore au platit doar 150 lei. Trebuie sa se constientizeze ca animalele nu se mai pot plimba nesupravegheate pe domeniul public si privat al orasului".
Barbulescu a mentionat ca activitatea de prindere si de ridicare a cainilor comunitari se va desfasura in perioada urmatoare si in afara municipiului, respectiv in localitatile Bod, Cristian, Codlea, Fagaras, Ghimbav, Harman, Predeal, Rasnov, Sacele, Sanpetru si Zarnesti, localitati cu care SPGA Brasov a incheiat contracte de prestari servicii pentru ridicarea cainilor comunitari si cu societati comerciale, din acesta activitate realizandu-se venituri proprii la bugetul serviciului 59.361 de lei in 2006.
Public de Gestionare a Animalelor (SPGA), ai Directiei Sanitar-Veterinare si cei ai Politiei Comunitare din Brasov au controlat ieri zona Darste si cartierul Noua. Actiunea s-a desfasurat la sesizarea mai multor brasoveni, care au reclamat nerespectarea Regulamentului de crestere a animalelor adoptat de Consiliul Local Brasov. Din cate se pare, unii brasoveni nu cunosc prevederile actului normativ, prin care este interzisa detinerea in locuinte si curti a animalelor domestice, exceptie facand cartierul Stupini.
"Am gasit un cetatean care crestea 10 vaci in curtea sa, chiar in mijlocul orasului si isi deranja vecinii. Oamenii erau suparati ca mirosea foarte urat, deseurile fiind depozitate peste tot. In plus
, animalele erau lasate sa se plimbe pe domeniul public, fara a fi supravegheate. Am lasat somatii ca in termen de 48 de ore nu mai fie animale acolo, pentru ca incalca prevederile legislatiei in vigoare, in caz contrar riscand o amenda intre 300 de lei si 500 de lei si confiscarea vacilor", a spus seful SPGA, Flavius Barbulescu.
Pe de alta parte, angajatii serviciului si-au concentrat in acest an activitatea pe prinderea maidanezilor exclusiv din municipiul Brasov. In doar o luna au fost stransi peste 250 de caini. Din totalul patrupedelor capturate, la expirarea termenului legal pentru care au putut fi "cazati" la adapostul de la Stupini, un numar de 230 au fost eutanasiate. Au existat, insa, si brasoveni care si-au revendicat patrupedele:
"Au fost nevoiti insa sa achite o amenda intre 300 de lei si 500 de lei, iar daca au achitat sanctiunea in termen de 48 de ore au platit doar 150 lei. Trebuie sa se constientizeze ca animalele nu se mai pot plimba nesupravegheate pe domeniul public si privat al orasului".
Barbulescu a mentionat ca activitatea de prindere si de ridicare a cainilor comunitari se va desfasura in perioada urmatoare si in afara municipiului, respectiv in localitatile Bod, Cristian, Codlea, Fagaras, Ghimbav, Harman, Predeal, Rasnov, Sacele, Sanpetru si Zarnesti, localitati cu care SPGA Brasov a incheiat contracte de prestari servicii pentru ridicarea cainilor comunitari si cu societati comerciale, din acesta activitate realizandu-se venituri proprii la bugetul serviciului 59.361 de lei in 2006.
Neţoiu, tot mai aproape de Dinamo
Gigi Neţoiu a revenit lângă Dinamo. Fostul acţionar a făcut parte din delegaţia roş-albilor care a plecat spre Portugalia, pentru meciul cu Benfica Cu toate că în vară despărţirea de echipă s-a lăsat cu acuze de o parte şi de alta, Neţoiu se întreabă acum mirat: Păi ce, până acum n-am fost la Dinamo?
După ce la sfârşitul sezonului trecut, Neţoiu şi-a vândut acţiunile din Ştefan cel Mare, prezenţa sa alături de delegaţia lui Dinamo poate să însemne un nou început de drum. Cu toate că a trecut jumătate de an de atunci, Neţoiu nu crede că a părăsit vreodată barca alb-roşie.
Acţionarii lui Dinamo au uitat de neînţelegerile din vară şi îl primesc înapoi cu braţele deschise pe Neţoiu, dar cu o singură condiţie.
"Orice dinamovist e primit cu gânduri bune, dar mai ales cu bani, că dacă vine fără bani nu e primit", a declarat Turcu.
"Ca în orice căsnicie sunt şi certuri, dar el este un dinamovist", a precizat Borcea.
După ce la sfârşitul sezonului trecut, Neţoiu şi-a vândut acţiunile din Ştefan cel Mare, prezenţa sa alături de delegaţia lui Dinamo poate să însemne un nou început de drum. Cu toate că a trecut jumătate de an de atunci, Neţoiu nu crede că a părăsit vreodată barca alb-roşie.
Acţionarii lui Dinamo au uitat de neînţelegerile din vară şi îl primesc înapoi cu braţele deschise pe Neţoiu, dar cu o singură condiţie.
"Orice dinamovist e primit cu gânduri bune, dar mai ales cu bani, că dacă vine fără bani nu e primit", a declarat Turcu.
"Ca în orice căsnicie sunt şi certuri, dar el este un dinamovist", a precizat Borcea.
Esecul din Franta: 74.000 euro, echipamentul cârpit de jucatori
Guvernul a suplimentat fondurile pentru echipa de Cupa Davis, dar «tricolorii» n-au avut tinuta de prezentare!
Si in acest an Guvernul Tariceanu a avut grija ca tenismenii nostri sa nu sufere si, inainte de meciul din Cupa Davis, contra Frantei, a suplimentat bugetul Federatiei cu 74.000 de euro. Numai ca acestia s-au cam dus pe apa sambetei, pentru ca forul condus de Ilie Nastase nu a reusit nici macar sa cumpere un echipament de prezentare adecvat. Romanii au fost la un pas sa nu fie primiti la festivitatea de prezentare oficiala.
Treningurile lui Pavel si compania, furnizate de firma Adidas, aveau logoul fabricantului pe o suprafata mai mare de 10 cm, limita maxima admisa de regulament!? Cum s-au cheltuit banii, pe ce, ramane sa vedem. Ilie Nastase s-a aparat: „Nu inteleg ce treaba au banii alocati de Guvern cu faptul ca nu am avut echipament corespunzator? Este vorba despre o regula impusa foarte recent de catre Federatia internationala, iar firma Adidas nu a scos, inca, pe piata modelul impus!“.
Cunoscut ca un sport elitist, tenisul a beneficiat intotdeauna de atentia Executivului. Numai in acest an, insa, peste 74.000 de euro din banii publici s-au dus pe apa sambetei, pentru ca FR de Tenis nu a reusit sa cumpere nici macar un echipament de prezentare adecvat cu ocazia meciului de Cupa Davis dintre Romania si Franta, de la Clermont Ferrand. Si totusi, ce destinatii au luat banii alocati suplimentar de catre Guvern?
Bugetul din acest an al FR de Tenis a fost majorat substantial, banii destinati „sportului alb” fiind aproape de doua ori mai multi fata de 2006. Concret, membrii Executivului au mai varsat, pe 17 ianuarie, alti 250.000 de lei (aproximativ 74.000 de euro) in contul forului condus de Ilie Nastase, suma fiind destinata exclusiv pentru meciul de Cupa Davis, contra Frantei, de la Clermont-Ferrand, pierdut de romani cu 1-4. Majorarea vine dupa ce, anul trecut, in septembrie, Guvernul Tariceanu a alocat peste 100.000 de euro pentru organizarea partidei din aceeasi competitie contra Coreii de Sud, de la Bucuresti. Acesti bani au provenit din fondul de rezerva bugetara aflat la dispozitia Executivului si au fost alocati prin suplimentarea bugetului Cancelariei primului-ministru. Pana la urma, Guvernul a facut un lucru normal, chiar daca decizia a starnit multa nemultumire in randul reprezentantilor mai multor federatii sportive, care au considerat ca forul condus de Ilie Nastase ar fi protejatul guvernantilor, in conditiile in care ramuri de traditie se zbat in mizerie. Mai mult, ANS a alocat FR de Tenis, in acest an, un buget extrem de generos, comparabil cu al multor federatii cu sanse la medalii la JO de la Beijing. In plus
, doar pentru simpla participare in primul tur al Grupei Mondiale a Cupei Davis, FR de Tenis a incasat de la forul international peste 85.000 de euro.
Doar Ilie Nastase stie unde s-au dus banii publici
Desi ar trebui sa taca, fiind clar un privilegiat, presedintele FR de Tenis, Ilie Nastase, pare tot el nemultumit, atacand ANS si COSR ca ar fi dat bani mai multi unor federatii fara importanta. Conteaza mai putin ce crede Ilie Nastase despre alocarea fondurilor, mai important pentru noi fiind raspunsul sau la o intrebare de bun-simt: cum s-au cheltuit si in ce scop cei 100.000 de dolari, alocati din bani publici, pentru partida din Cupa Davis. Teoretic, cheltuielile pentru deplasarea din Franta n-ar fi trebuit sa depaseasca 25.000 de euro, aici fiind inclus transportul cu avionul, cazarea la un hotel de patru sau chiar cinci stele timp
de o saptamana si diurna pentru o delegatie de 15 persoane (5 jucatori, 2 antrenori, medic, masor, plus 6 oficiali). De organizarea partidei s-a ocupat, conform regulamentului, tara-gazda, iar jucatorii au fost obligati sa evolueze in echipamentul firmei cu care au contract.
Tenismenii, precum croitorasii cei viteji!
Culmea ridicolului a reprezentat-o faza incredibila in care tenismenii romani au fost la un pas sa nu fie primiti la prezentarea oficiala. Tenismenii tricolori si-au cusut singuri treningurile de prezentare inaintea meciului cu Franta. Chiar inaintea tragerii la sorti, care a avut loc la Clermont-Ferrand, delegatia tricolora a constatat cu stupoare ca are probleme cu echipamentul de prezentare, care nu corespundea normelor impuse de Federatia Internationala de Tenis. Treningurile lui Pavel si compania, furnizate de firma germana Adidas, aveau logoul fabricantului pe o suprafata mai mare de 10 centimetri, limita maxima admisa de regulament. Cu siguranta, Ilie Nastase ar fi trebuit sa cunoasca aceste amanunte. Pentru a reglementa situatia, reprezentantii federatiei romane au incercat, pe ultima suta de metri, sa achizitioneze echipament nou. Oficialii tricolori s-au intors, insa, cu coada intre picioare de la cumparaturi. Pentru ca situatia sa fie si mai penibila, conducatorii delegatiei au apelat la o actiune pompieristica. Astfel, tenismenii si antrenorii au imprumutat foarfecele doctorului si s-au apucat, amuzati de situatie, sa ajusteze vechiul echipament! Situatia nu a fost, insa, nicidecum hazlie. A fost cu siguranta una jenanta, componentii echipei facandu-si aparitia la tragerea la sorti cu treningurile carpite. Romania s-a facut inca o data de ras, in culise, in fata lumii sportului, iar pentru aceasta Ilie Nastase este obligat sa raspunda!
„Nu inteleg ce treaba au banii alocati de Guvern cu faptul ca nu am avut echipament corespunzator? Este vorba despre o regula impusa foarte recent de catre Federatia internationala, iar firma Adidas nu a scos, inca, pe piata modelul impus!”.
Si in acest an Guvernul Tariceanu a avut grija ca tenismenii nostri sa nu sufere si, inainte de meciul din Cupa Davis, contra Frantei, a suplimentat bugetul Federatiei cu 74.000 de euro. Numai ca acestia s-au cam dus pe apa sambetei, pentru ca forul condus de Ilie Nastase nu a reusit nici macar sa cumpere un echipament de prezentare adecvat. Romanii au fost la un pas sa nu fie primiti la festivitatea de prezentare oficiala.
Treningurile lui Pavel si compania, furnizate de firma Adidas, aveau logoul fabricantului pe o suprafata mai mare de 10 cm, limita maxima admisa de regulament!? Cum s-au cheltuit banii, pe ce, ramane sa vedem. Ilie Nastase s-a aparat: „Nu inteleg ce treaba au banii alocati de Guvern cu faptul ca nu am avut echipament corespunzator? Este vorba despre o regula impusa foarte recent de catre Federatia internationala, iar firma Adidas nu a scos, inca, pe piata modelul impus!“.
Cunoscut ca un sport elitist, tenisul a beneficiat intotdeauna de atentia Executivului. Numai in acest an, insa, peste 74.000 de euro din banii publici s-au dus pe apa sambetei, pentru ca FR de Tenis nu a reusit sa cumpere nici macar un echipament de prezentare adecvat cu ocazia meciului de Cupa Davis dintre Romania si Franta, de la Clermont Ferrand. Si totusi, ce destinatii au luat banii alocati suplimentar de catre Guvern?
Bugetul din acest an al FR de Tenis a fost majorat substantial, banii destinati „sportului alb” fiind aproape de doua ori mai multi fata de 2006. Concret, membrii Executivului au mai varsat, pe 17 ianuarie, alti 250.000 de lei (aproximativ 74.000 de euro) in contul forului condus de Ilie Nastase, suma fiind destinata exclusiv pentru meciul de Cupa Davis, contra Frantei, de la Clermont-Ferrand, pierdut de romani cu 1-4. Majorarea vine dupa ce, anul trecut, in septembrie, Guvernul Tariceanu a alocat peste 100.000 de euro pentru organizarea partidei din aceeasi competitie contra Coreii de Sud, de la Bucuresti. Acesti bani au provenit din fondul de rezerva bugetara aflat la dispozitia Executivului si au fost alocati prin suplimentarea bugetului Cancelariei primului-ministru. Pana la urma, Guvernul a facut un lucru normal, chiar daca decizia a starnit multa nemultumire in randul reprezentantilor mai multor federatii sportive, care au considerat ca forul condus de Ilie Nastase ar fi protejatul guvernantilor, in conditiile in care ramuri de traditie se zbat in mizerie. Mai mult, ANS a alocat FR de Tenis, in acest an, un buget extrem de generos, comparabil cu al multor federatii cu sanse la medalii la JO de la Beijing. In plus
, doar pentru simpla participare in primul tur al Grupei Mondiale a Cupei Davis, FR de Tenis a incasat de la forul international peste 85.000 de euro.
Doar Ilie Nastase stie unde s-au dus banii publici
Desi ar trebui sa taca, fiind clar un privilegiat, presedintele FR de Tenis, Ilie Nastase, pare tot el nemultumit, atacand ANS si COSR ca ar fi dat bani mai multi unor federatii fara importanta. Conteaza mai putin ce crede Ilie Nastase despre alocarea fondurilor, mai important pentru noi fiind raspunsul sau la o intrebare de bun-simt: cum s-au cheltuit si in ce scop cei 100.000 de dolari, alocati din bani publici, pentru partida din Cupa Davis. Teoretic, cheltuielile pentru deplasarea din Franta n-ar fi trebuit sa depaseasca 25.000 de euro, aici fiind inclus transportul cu avionul, cazarea la un hotel de patru sau chiar cinci stele timp
de o saptamana si diurna pentru o delegatie de 15 persoane (5 jucatori, 2 antrenori, medic, masor, plus 6 oficiali). De organizarea partidei s-a ocupat, conform regulamentului, tara-gazda, iar jucatorii au fost obligati sa evolueze in echipamentul firmei cu care au contract.
Tenismenii, precum croitorasii cei viteji!
Culmea ridicolului a reprezentat-o faza incredibila in care tenismenii romani au fost la un pas sa nu fie primiti la prezentarea oficiala. Tenismenii tricolori si-au cusut singuri treningurile de prezentare inaintea meciului cu Franta. Chiar inaintea tragerii la sorti, care a avut loc la Clermont-Ferrand, delegatia tricolora a constatat cu stupoare ca are probleme cu echipamentul de prezentare, care nu corespundea normelor impuse de Federatia Internationala de Tenis. Treningurile lui Pavel si compania, furnizate de firma germana Adidas, aveau logoul fabricantului pe o suprafata mai mare de 10 centimetri, limita maxima admisa de regulament. Cu siguranta, Ilie Nastase ar fi trebuit sa cunoasca aceste amanunte. Pentru a reglementa situatia, reprezentantii federatiei romane au incercat, pe ultima suta de metri, sa achizitioneze echipament nou. Oficialii tricolori s-au intors, insa, cu coada intre picioare de la cumparaturi. Pentru ca situatia sa fie si mai penibila, conducatorii delegatiei au apelat la o actiune pompieristica. Astfel, tenismenii si antrenorii au imprumutat foarfecele doctorului si s-au apucat, amuzati de situatie, sa ajusteze vechiul echipament! Situatia nu a fost, insa, nicidecum hazlie. A fost cu siguranta una jenanta, componentii echipei facandu-si aparitia la tragerea la sorti cu treningurile carpite. Romania s-a facut inca o data de ras, in culise, in fata lumii sportului, iar pentru aceasta Ilie Nastase este obligat sa raspunda!
„Nu inteleg ce treaba au banii alocati de Guvern cu faptul ca nu am avut echipament corespunzator? Este vorba despre o regula impusa foarte recent de catre Federatia internationala, iar firma Adidas nu a scos, inca, pe piata modelul impus!”.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
